miercuri, 4 septembrie 2013

Cateva minute

E dimineata si e cam tarziu, nici azi nu ma incadrez in program. Dar imi e din ce in ce mai greu sa-mi respect acest program.
Cu toate astea nu renunt in ruptul capului la minutele mele, numai ale mele, de dimineata.
E liniste, e frig, soarele incepe sa-si faca simtita prezenta printr-un rasarit asa cum m-a invatat.


Iar in departare se vad muntii.
Toata vara le-am dus dorul, au stat ascunsi, dar acum cand s-a lasat frigul, probabil aerul e mai rarefiat, nu stiu, nu ma pricep, au inceput sa se arate. Mari, frumosi, semeti si din cauza departarii ii vad intr-un verde-albastrui. Doamne, cat sunt de frumosi!
Desi nu imi doresc, le intorc spatele si ma indrept spre gardina, sorbind din cand in cand din cafeaua tare si aromata.
Ma insotesc toti cainii, toate matoancele si toate pasarile. Le murmur cate ceva, incet, adormita, apoi ii las in curte inchizand poarta gradinii dupa mine. Ii vad cum raman langa poarta uitandu-se lung.
Ma plimb incet prin gradina, panze de paianjeni harnici se lipesc de mine, dar nu le mai bag in seama. Imi admir rosiile din "maternitate", sunt verzi si mari, parca imi promit numai surprize placute pentru la anul. Oare or mai avea timp sa se coaca? ma intreb.
Apoi trec pe la dovleci si dovlecei, le laud incet, intre doua sorbituri de cafea, harnicia de anul asta. Dragii de ei, desi nu i-am ingrijit asa cum trebuie, ei nu s-au suparat, din contra.
Arunc o privire ardeilor iuti si le promit ca anul asta cativa dintre ei vor ierna cu noi in casa. In mod sigur...
Mai iau o gura de cafea in timp ce ma uit prin gradina si-mi fac planuri pentru la anul. La anul lucrurile vor sta cu totul altfel aici. In mod sigur...
Apoi ma indrept iar spre poarta gradinii unde pasarile si animalele ma asteapta rabdatoare. Ma uit in ochii lor si vad dragoste, recunostinta, chef de joaca, foame.
 Foame! M-a luat valul, iar ei rabda, saracii.
Minutele mi s-au terminat.
Asa ca o iau fuga spre magazie, in drum iau in maini si recipientele pasarilor, intru vijelioasa si le umplu repede.
Le aduc adapatorile umplute cu seminte de tot felul, apoi iau repede galetile si ma indrept catre cismea.
In timp ce astept sa se umple galetile primesc saluturi voioase de la vecinii care trec pe jos sau in carute catre campuri. Culesul porumbului si al florii soarelui este in toi. Oamenii sunt bucurosi, anul asta a fost bun, munca si banii cheltuiti sunt rasplatite foarte bine, iar ei au provizii indestulate pentru iarna ce-o veni.
Le intorc salutul, le zambesc la randu-mi si apoi ma indrept cu graba spre treaba mea.
Imi rezolv pasarile, mari si mici, hranesc si animalele, apoi incep sa ma pregatesc de plecare.
Plec, nu inainte de a-mi lua la revedere de la ei, dar nu ma grabesc. Desi ar trebui.
Merg incet, las jos geamul masinii si inspir adanc. Pe campuri aerul e si mai curat si mai inmiresmat.
Numai ca acum sunt goluri. Multe goluri. Nu se mai vad lanurile mari, frumoase, intinse cat vezi cu ochii.
In curand va fi pustiu...
...dar numai pana la sezonul urmator.
In mod sigur!

8 comentarii:

  1. Parca si toamna isi are rostul ei, nu? Mai incetinim si noi pasul ca altfel am lua-o razna..

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru tot efortul depus. Stiu ce inseamna viata intre naveta la Bucuresti si munca epuizanta prin gradina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiecare anotimp cu frumusetea si bucuria lui. Toamna este prilejulbilantului, meditatiei dar si a planurilor pentru un nou inceput.Este placut sa vezi cum se umple vhambarul si camara si sa n-ai griji pentru iarna care va urma, dupa 8 luni istovitoare de munca. E placut sa simti mirosul strugurilor copti, a gutuielor ce pozeaza pe dulapul din bucatarie si al marmeladei care tocmai ai scos-o din cuptor. O toamna frumoasa si bogata va doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce fain! Frumos mai scrii, Iuliana. :) Și frumoasă viață ți-ai făcut. Felicitări amândurora pentru toate realizările și la mai mare. Gânduri bune de la Gâza și subsemnatul. Thumbs up! :)

    RăspundețiȘtergere