joi, 29 ianuarie 2015

Pe la noi

Iaca trecu si prima luna din anul asta. Repede, imi pare, dar nici ca sufar dupa ea, abia astept primavara.
Prin curte si gradina au aparut varfuri de plantute, buruieni in principal, dar si menta sau zambile, stevia si alte cateva pe care nu le recunosc.

Astea-s zambile aparute intr-un cuib nou. Cred ca vor fi albastre, ca marea majoritate a zambilelor pe care le am.
In urma cu cateva zile, am observat ca la unii copacei le-au aparut mugurii.

Sper ca stiu ce fac, un ger mai mare inca e foarte probabil in perioada urmatoare.

Vremea e cum e, o chestie urata, cu cer mohorat, cu ploaie si lapovita, cu multe balti prin curte, cu rate negre si fericite, cu caini tavaliti prin noroi.
Ca sa reusesc sa o ignor intr-un fel oarecare, ma bucur de verdele plantutelor din solar, ma bucur de productia de oua pe care gainusele reusesc sa o faca si astept cu nerabdare si ratele. Uite ca nu mai stiu cand au inceput sa oua anul trecut, dar parca era martie, sa zic.

Altfel, sunt zile si zile, ne ocupam de plantute, ne ocupam de comenzi..


... ingrijim pasari si animale, fac socoteli la seminte, urmaresc cu nerabdare plantutele noi care au iesit din semintele semanate acum ceva timp. Povesteam ca si anul asta ne vom largi gama de verdeturi si legume si voi lucra iara cu plantute nou-noute. Unele din ele au iesit si-s tare vioaie si viguroase, dar inca micute, evident.

Lucian mi-a luat o jucarie noua de care tare-s incantata.

Si la final, ca noutate, in curand sper sa incep un nou proiect si sa scot un alt produs nou-nout marca Bucuresteni mutati la sat. Dar voi vorbi de el atunci cand ii va veni vremea.

joi, 22 ianuarie 2015

Chestii de sezon

Ii vreme mohorata, nici iarna, nici primavara, e aceeasi chestie care a fost in noiembrie. O ceata continua si o vreme de dormit non-stop.
Dar, asa cum e, natura nu ne lasa sa dormim pentru ca-i timp de pus seminte, ingrijit plantute noi si mici, ajutat ratele sa scape de ratoi. Caci da, intrara in sezon.
Si iar e la noi o romanta continua, asa cum numai ratele stiu sa faca, adica o alergatura si-o tropaiala vartoasa, cat ii ziua de lunga, insotita de chiote ragusite atunci cand rata-i prinsa.

Dar unele s-au smecherit si au inceput a imita gainile, se ajuta cu aripile si cumva se catara, greoaie si cracanate, sus pe lemne, pe gard sau pe unde le vine. S-apoi se uita-n jos, mandre si pline de ele,  la ratoii enervati si sasaitori.
In curand o sa le apuce zburatul, iar mersul prin curte va fi o aventura atunci cand iti trece pe langa ureche o rata super incantata ca zboara.
Prin solar e totul bine, semintele au inceput a germina incetisor si negrabite, absolut nepasatoare la nerabdarea unora de a le vedea cum cresc.

Ceapa verde creste si ea incet-incetisor, revigorata de vremea asta un pic calduta. Are varfurile ciupite de ger, dar ii dau alte frunzulite noi si-i rearanjeaza "look-ul" ei de mandra ceapa verde primavaratica.

Spanacul, atat de asteptat, nu se lasa mai prejos de restul verdeturilor si creste in acelasi ritm negrabit si nepasator.


Ziua imi pare ca s-a mai lungit o tara, facem foc dar numai seara, peste zi nu e nevoie ( ori suntem prin solar, ori nu e necesar, ca-i destul de cald).
Desi e cald peste zi, matoancele vor tot in casa, intra ca hotomanele in urma mea, nevazute, neauzite, lasand in urma labute colorate pe parchet, spre disperarea unora.
Cainii cei tineri se joaca si se harjonesc, ai batrani dorm cam intr-una, cu scurte pauze de servit masa, apoi dorm iara sau Ursu latra la lucruri numai de el stiute si auzite, caci noi nu vedem si auzim pe nimeni atunci cand el latra.
Gainile sunt grase si oua bine, s-au format grupuri-grupuri, sefia lui Vulturica se pare ca e pe sfarsite, dar inca-i ascultat. Recent am auzit o caricatura de cucurigit prin curte, iar cand m-am dus curioasa la pasari sa vad care e inculpatul, am descoperit o pasare pe care o credeam o gaina slaba, lunga si zaluda, inca neformata, ca-i de fapt cocos. Curioasa aratare, cu picioare lungi, cu pene lungi de-a lungul picioarelor si de culoare gri. Deh, cat traim, invatam.
Noi peste zi ne facem de lucru in solar, eu ma cert cu matoance obraznice, cu ratoi zgubilitici, dupa cum ziceam, cu Mairon care e din cale afara de neascultator ( adica pe mine nu ma asculta, la Lucian nu comenteaza), dar care vine si se lipeste de mine atunci cand i se face foame, cu Ureche, care cred ca in alta viata a fost porc, altfel nu-mi inchipui placerea pe care o are de a se tavali in noroi.
Desi m-a apucat cam devreme anul asta, declar ferm ca m-am saturat de frig si vreau sa vina primavara.

luni, 19 ianuarie 2015

Prin partile noastre, in fuga masinii

Am facut un drum prin partile noastre (prin imprejurimi, nu foarte departe) si de data asta nu am uitat sa-mi iau aparatul foto.
Am plecat din sat intr-o dimineata friguroasa si cetoasa.

Satul nostru nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte, e un sat normal de campie, inconjurat de cateva paduri, unele aflate la mica distanta.
Ca peste tot, sunt case si curti aratoase sau mai putin aratoase, dupa posibilitatile si mintea fiecaruia.
Iesirea din sat.

Trecem in viteza prin doua sate si ajungem la iesirea din Brosteni. Undeva mai sus un pic, langa sosea, pe dreapta este o balta foarte frumos amenajata pentru pescuit.

Trecem de ea, trecem de urmele unui fost CAP, pe vremuri maret, acum in paragina, apoi ne apropiem de Petresti.
Petresti este locul unde s-a nascut Elena Ceausescu si acest lucru se vede si acum. La soseaua principala poti vedea niste mini-blocuri cu doua etaje ( nu cele de mai sus aflate in constructie, sunt altele cu aerul si formele specifice de atunci), urmele unei fabrici care, din fericire, acum nu-i in paragina, ci apartine de sectorul privat, urmele unei porti din piatra care iti arata ca acolo era intrarea in Cooperativa Agricola de Productie Petresti. Pe vremuri cred ca era o agitatie continua pe aici.
Iesim din orasel...

 ...si urmam soseaua. De aici nu prea mai retin numele satelor pe unde am trecut, desi am trecut de mai multe ori pe acolo.

Ca peste tot vezi kitsch-uri de-ti strepezesc retina si dintii, vezi casute cochete in mijloc de livezi abia nascute sau mai batrane, vezi casute batranesti parasite sau locuite, vezi gradini mai mici sau mai mari aflate acum in hibernare.
Intr-unul din sate mi-a atras atentia numarul mare de stupi din gradinile de acolo.

Vara e o minune pe aici, o reala placere sa mergi sub bolta verde pe care o formeaza copacii falnici, verzi, frumosi.

O iesire dintr-un sat si ne apropiem de Neajlov. Anul trecut si-a cam facut de cap prin zonele acelea, am auzit.

Acum arata extrem de banal, dar vara, inconjurat de verdeata, infrumuseteaza zona foarte bine.

Si iar prin sate, urmam soseaua care se unduieste dupa movilitele care apar.


 Deocamdata, atat. Mi-am propus ca la vara sa facem un tur mai mare, atunci peisajul va fi cu totul altfel.
Parerea pe care mi-am format-o, in anii astia de stat pe aici, este ca Dambovita este un judet sarac, dar cu foarte mare potential. Unde mai pui ca are zona de ses, deal si munte. Adica, dupa mintea mea, exista potential de crestere urias pe mai multe laturi. De ce nu a aparut pana acum aceasta crestere, aceasta dezvoltare? Sunt locuri, pe acolo pe unde am trecut, unde se vede ca s-a incercat sau se incearca.

joi, 15 ianuarie 2015

Despre una, despre alta

Parca zici ca vine primavara! Atat e de cald si frumos! Nu indraznesc inca a crede asta, seara si dimineata e frig tare, totul e inghetat si suntem la jumatatea lui ianuarie.


Dar nu pot sa nu ma bucur din plin de caldura soarelui de peste zi, de cerul albastru si curat, de verdele plantutelor.

In solar, pe parceluta personala, rucola si-a itit bine varfurile, are deja primele frunzulite, iar alaturi, langa ea, mangoldul isi face si el aparitia prin varfuri rosii, galbene si albe.

Niciodata nu voi inceta sa ma mir de modul in care natura ne ajuta, de minunea germinarii semintelor si a cresterii plantelor.

Pe parcela in care am avut morcovi semanati in solar in primavara, am vazut mai pe la sfarsitul toamnei ceva frunze iesite langa folie. Initial am zis ca-s ceva buruieni, dar cum acolo nu aveam de gand sa punem nimic peste iarna, le-am lasat in pace. Si frunzele au crescut si-au tot crescut pana mi-am dat seama ca sunt frunze de morcov. Nu le-am deranjat nici macar cu o privire pana de curand  cand am inceput sa primenim solarul pentru viitoarele culturi.

Morcoveii mei au crescut binisor, iar aseara, unora dintre ei, le-a venit randul sa-mi dezmierde o gustoasa tocanita de legume.

 

Au fost cateva zile cand s-au oprit din ouat, dar de curand, pe zi ce trece, gainile au reinceput sa oua in numar cat mai mare. Puicile de anul trecut, care acum sunt gainuse in toata firea, au trecut la treaba. Numarul oualelor zilnice a ajuns la 4-5. E chiar bine pentru ianuarie, nu ma asteptam la asta, e foarte dragut din partea lor, spre deosebire de rate care nu catadicsesc sa faca nimic.


 Iar acum, pe final, vreau sa va arat albastrul cerului de azi dimineata.

Frumos, limpede, curat ca lacrima!