Scurta tura prin gradina

Iupiiii! Mi-au dat si mie trei fire de spanac. Mare victorie!!

 

  Patrunjelul creste frumos, asteapta sa fie cules si congelat/uscat.

 

Tontovanu` trebuie sa controleze si el cum creste varza si patrunjelul.

 

Fasolea are rod bun, urmeaza si ea sa fie culeasa si congelata.

  

Un ardei iute " Chili portocaliu", dar care in final se face rosu, l-a apucat vrednicia acum, dupa ce in vara a facut exact trei ardei.

 

Si castravetii care-s plini de flori si fructe. Am avut noroc cu vremea asta calda.

 

In gradina rosiile-s pe duca bine, arata jalnic, iar fructele nu mai au gust bun. Ardeii capia au fost mancati de pui si gaini, vinetele inca rodesc, dar fac fructe micute-micute si amare. Ardeii iuti rodesc si infloresc mereu, iar dovleceii s-au razgandit si au reinceput sa faca flori si fructe.
In week-end am de gand sa scot toate vrejurile de rosii si sa le ard, pentru ca au fost bolnave si nu vreau sa risc. Apoi e necesara o curatenie temeinica in ambele gradini, plus ca au reinceput sa apara buruienile intr-un mod masiv si invadator.
Si mai trebuie sa ma gandesc unde sa plantez niste pomi fructiferi, pentru ca sunt imperios necesari la noi in curte.
A, da! Si as vrea sa imi fac si o gradinita mica cu flori. Trebuie sa ma gandesc si la asta...Imi doresc o mica gradinita cu flori si pomi fructiferi.
Uf, cata treaba!

Gradina mea la mijloc de septembrie

Vine toamna, bine-mi pare, in gradina-i mic dezastru!
E, exagerez, nu-i chiar dezastru. Cred ca-i si normal ca plantele sa inceapa sa arate asa, noaptea e chiar frig.
Sa incepem cu rosiile, care arata de la jalnic la binisor.
Cele inima de bou sunt in continuare bolnave, chestia aia s-a extins, multe s-au uscat. Dar nu le-am stropit cu nimic, nu am vrut. Nici nu stiu daca sa mai pun la anul, imi plac totusi, dar par foarte sensibile la toate bolile existente. Ma mai gandesc. Celelalte ( un hibrid, cumparate, nu facute de mine) sunt in stare buna, iar cele cireasa au fost de-a dreptul incredibile, au rodit intr-una, fructe bune si gustoase, mai ales cele galbene si negre de Crimeea.

 

Ardeii parca isi traiesc a doua adolescenta. Au rod mult, dar sunt micuti, si-s plini de flori.
Cei iuti sunt pur si simplu nebuni. Cresc, le dau mereu lastari, rodesc si-s plini de flori. Le prieste, se vede clar, o temperatura mai mica.

 

 Varza....ce sa zic de ea, decat ca-i varza! Am pus cred ca vreo 10, poate 12 verze. Din ele numai doua au o tentativa de capatana, restul numai frunze.
Dar tot raul spre bine, pentru ca le vor manca ratele.

 Fasolea de toamna creste bine, unele plantute incep sa faca flori. Sa speram ca si temperatura ne va ajuta ca sa-i culegem pastaile.

Vinetele...au rodit, dar au facut fructe mici. Si ele au fost incercate de gandacii de colorado si boli. Inca mai fac flori si fructe, dar nu cred ca o mai duc mult, pentru ca sunt foarte sensibile la frig.

Castravetii de toamna ( dupa ce au trecut printr-o batalie cu cainii si i-am gasit  rupti, sifonati si vestejiti, le-am construit o mica cetate ), par in regula si se vad florile. La fel ca la fasole, e cam loterie, in functie de temperaturi vom vedea daca mai apuca sau nu sa rodeasca.

Dovleceii inca mai au fructe, dar cred ca si ei sunt pe duca. Oricum, au fost un succes, chiar nu le-am facut nimic, in afara de udat. Au rodit intr-una. Am inteles ca le-ar fi trebuit si lor macar un mic sapat, nu m-am ocupat deloc de ei.

Si cu el nu stiu ce sa fac, de cand l-am plantat nici n-a crescut, nici n-a murit. Vegeteaza. O sa-l iau sa-l pun iar in ghiveci... candva..

Per total suntem multumiti. Primul nostru an de gradinarit. Nu stiam nici sa tinem sapa in mana,dar am vrut sa o facem. Si ne-a placut.  In curand o vom face intr-un stil mai mare, pentru ca ne apucam de solar. Am luat materialele, iar acum incepe munca adevarata, la construirea lui.
 Cata treaba :)! Multi zic : Pai ce sa fac la tara? E plictiseala! Noi, Lucian si eu, nu ne mai vedem capul de treaba. Dar cred ca trebuie sa-ti si placa, sa muncesti cu drag, sa vrei sa muncesti.
Si acum, aproape de final, ca sa revin, ca am deviat, avem conserve, congelatorul e plin ( chiar am ajuns la concluzia ca a cam inceput sa ne " stranga" ), nu am mai cumparat legumele importante si, in primul si-n primul rand, am inceput sa mancam sanatos.
Nu-i credeam pe altii ca-s satisfactii in gradinarit, dar au avut dreptate. Sunt satisfactii si-s chiar mari.

Rosii! Sanatoase, bolnave, invadate.

Am hotarat sa fac o postare numai pentru preferatele mele. M-au bucurat, m-au amarat, m-au exasperat vara asta!
Dar, fiind prima data cand am pus si am ingrijit rosii, eu zic ca-i bine. Stiu, sunt subiectiva, totusi de la jumatatea lui iulie, nu am mai cumparat rosii, am mancat, am conservat, am congelat de la mine din gradina. Asa cum le-am chinuit noi, pentru ca am facut greseli destule, ele totusi au rodit si am trecut cu bine ( cam ciufuliti, dar bine ) de seceta asta nenorocita.

Mai nou, si am mai vazut o postare la o gradinareasa, cred ca la Iulia, a aparut o amaraciune de vierme care le mananca. Stau si ma gandesc cum de s-au mai facut cand le ataca atatea boli si paraziti.
Unele rosii arata cam in felul asta.

Practic ramane numai coaja, sunt mancate complet pe dinauntru.

In gradina din fata a aparut si chestia asta portocalie, care e un fir, fara radacini, fara cap si fara coada.
A tot aparut toata vara, dar am avut grija sa o scot mereu. E un fel de planta, care se taraste pe rosii ( si pe patrunjel si morcovi a mai aparut), se incolaceste pe ea si apoi o sugruma.
Aici nu am observat-o in faza incipienta, cand e doar un fir, iar acum e prea tarziu. S-a inmultit si pe portiuni a intrat in tulpina rosiei, practic s-a facut una cu planta. Ca sa o scot de acolo trebuie sa rup rosia. Oricum am sa scot cu totul planta din pamant, deoarece chestia aia se taraste inapoi, daca o arunc undeva.

Totusi, asa cum spuneam, mare parte din rosii si-au revenit si dau rod in continuare. Fructele sunt mai mici, pentru ca rodesc pe etajele de sus, nu mai sunt asa de multe, dar sunt suficiente. Sper sa mai faca in continuare ceva gogonele, sa le pun la murat.

Marti am cules trei sferturi de galeata, iar aseara alta galeata, tot cam trei sferturi.

Alt tip de invadatori al amaratelor de rosii, avem in cele ce urmeaza.
Niste fiare, in adevaratul sens al cuvantului. Cand intra in rosii, invazia este cruda, luptele sunt crancene.


Pregatiti de atac...

In timpul atacului...

La final, obositi.

Bine ca vine week-end-ul, ca treaba am de nu-mi vad capul. Trebuie sa ma apuc de rosii, sa mai pun de un suc, sa culeg si vinetele pe care le-am neglijat complet.
In plus, ie-te cum trecu si amarata asta de vacanta, ca si cum nici n-a fost. Tare scurta mi s-a parut! Daca mie mi s-a parut scurta, inchipuiti-va cum i s-a parut lui Adi. E din ce in ce mai nefericit, ii citesc mutrita draga ca pe o carte.
Asa ca trebuie sa ne luam si rechizitele necesare, plus altele. Am hotarat sa mergem la Pitesti pentru cumparaturile saptamanale, este mult mai aproape de noi decat Bucurestiul.
E timpul ca sa ne dezlipim, incetul cu incetul, de Bucuresti. Nu pot complet, ca-i serviciul, dar pentru altele este timpul sa renuntam la el. Si nu-mi pare rau nici o secunda!
Poate facem si o plimbare prin Pitesti, pana acum nu l-am vazut decat din masina, cand treceam in drum spre munte.
Am auzit ca e frumos.O sa revin cu detalii.

Rasarituri de Dambovita

Ce? Chiar m-ati crezut ca va arat niscai super poze cu rasariturile absolut superbe din DB? Inseamna ca aveti o parere foarte buna despre mine.
Am avut o tentativa de a poza. Dis de dimineata, pe la ora sase, ma uit afara si vad ca e inca intuneric.
Superrr, imi zic, fac poze cu rasarit de soare, ca sa vada lumea de ma citeste, ce frumos e la noi in Dambovita.
Imi iau cana de cafea, tigarile si aparatul si insotita de privirile nedumerite ale lui Lucian, ies afara in curte.
Dupa ce inchei lupta cu animalele, care ba le era foame, ba se bucurau ca ma vedeau, cert e ca toti erau calare pe mine, imi aprind tigara si hai la poze.
Si ma intorc si ma rasucesc si ma fatai prin curte, nu gaseam o pozitie destul de buna. La un moment dat ma sui pe o mica scara din fata casei si vad si dragii mei munti. Nu cred ca v-am spus, dar de la mine din curte se vad muntii, atunci cand e senin.
E superb, simt cum imi incarc bateriile cand ii vad, sunt frumosi si maiestuosi si ma insotesc si o mica parte din drumul catre munca.
Bun, dar sa revin. Deci, incercam sa fac poze cu rasaritul soarelui.
Nu-mi place si  hotarasc sa iau un scaun, sa-l protapesc in mijlocul curtii si sa fac o poza la muntii mei dragi.
Trec la actiune, ma cocot pe scaun si ma apuc de reglat aparatul. Il mai reglam, ma mai uitam prin vizorul acela al lui ( ca nu mai facem poze asaaaa, oricum, uitandu-ne la display....neeee, trebuie sa facem poze profesionale, calitative, m-a invatat Lucian cum sa fac, ca eu il puneam numai pe automat. Bine, inca nu s-a prins mare lucru de capul meu, dar incerc in continuare.).
Si cum eram eu concentrata, cand ma uitam in vizorul acela, sa prind o imagine cat mai buna, vad trecand prin fata vizorului pe cineva! Iau rapid aparatul de la ochi si ma uit in strada. Erau trei oameni, se duceau la munca probabil, si mergeau cu gurile cascate, uitandu-se la mine. Mai aveau un pic sa-si rupa gaturile uitandu-se.
Acum, serios vorbind si aveau la ce sa se uite. Pentru ca eram superba! In pijamalele mele neasortate ( niste budigai trei sferturi, un maieu vechi si un pulover lalai si mai vechi, lung pana la genunchi), cocotata pe scaun in mijlocul curtii, cu tigara intr-o mana si aparatul foto in cealalta si animalele roind in jurul scaunului. Cea mai diafana dintre zane...
In fine, ii las sa se uite, ca oricum nu mai aveam ce face si incerc sa fac o poza.
Care a iesit asa :

In realitate distanta e mult mai mare, eu am facut poza cat de aproape s-a putut.
Si gata cu muntii, ca nu imi ieseau pozele asa cum trebuiau si incepuse lumea sa umble pe strada.
Si trec la gradina.
Cat am fost plecati in Delta, l-am lasat pe Tataie ( socrul meu) sa aiba grija de animale, casa si curte. Mi-a facut la intoarcere o surpriza foarte placuta. A curatat gradina din fata, a musuroit rosiile, le-a facut canale zdravene intre ele si nu a mai lasat fir de buruiana. Vreau sa zic ca rosiile mele au inceput sa-si revina, unele dintre ele, nu le-am mai recunoscut.
Si asta-i ce am pozat dis de dimineata ( ce e mai intunecat, e facut inainte sa se lumineze bine) .
Fasolea a crescut, dar nu stiu daca mai are timp sa mai si faca teci. Varza se tot chinuie sa faca de-o capatana, dar nu-i prea iese bine, in plus e si mancata de fluturasii aia albi si draguti, care-s puzderie pe ea.

Ardeii capia vad ca si-au revenit, i-am curatat de fructele care se stricau la varf si am curatat si frunzele patate. Nu-s ei mari, dar sunt sanatosi.

Ardeii iuti care-s un succes. Si vreau sa zic ca sunt si mandra, ca mi-a zis tanti Ioana ca pe la oameni nu s-a facut. Deci prost sa fii, noroc sa ai! Ie-te rezultate! Numai i-am udat si o data i-am destelenit de buruieni, ca erau acoperiti cu totul.

Dovleceii care nu se mai opresc din rodit.

Si vinetele care multe din ele au imbatranit.
Deci, dragi oraseni care aveti de gand sa va mutati la tara/curte si sa va puneti legume. Daca lasati legumele in vrej, cum am facut eu cu castravetii sau pe plante ( rosii si vinete), nu e ca si cum ar sta in frigider!
Eu am crezut ca am descoperit apa calda, ca-i o metoda mai buna decat frigiderul si daca le tin asa, ele vor sta proaspete. Nu, nu-i asa, ele imbatranesc. Si nu mai sunt bune. Iar munca voastra e in van :).