marți, 27 septembrie 2016

Pe final de septembrie

Uite ca a trecut si luna asta, nici nu stiu cand. Am intrat un pic in panica cu conservatul. Desi toata vara am bagat la borcan, inca nu am impresia ca e suficient. Asa ca ii dau inainte pana cand vremea de afara o sa spuna stop.
Am avut cateva zile in care a fost frig bine, iar saptamana trecuta, joi, a dat o grindina de zile mari. Noroc ca in gradina nu mai avem mare lucru, iar folia de pe solarii a rezistat foarte bine.
Ne pregatim de vremea rece si am inceput intai cu solariile pentru ca fiecare din ele avea cate doua-trei usi cu probleme. Asa ca Lucian a chemat un vecin care se pricepe la sudura si le-au reparat. Mi-a placut ca plata ceruta a fost un cocos. Omului ii murise cocosul, asa ca nu a vrut bani. I-am ales un cocos tanar si frumos, iar omul a fost multumit. La fel si noi pentru ca ne-am vazut treaba facuta si am salvat ceva banuti. Imi place la nebunie trocul!

In casa incep sa apara covoarele pe masura ce termin curatenia in cate o camera. Seara e chiar frig, iar covoarele mai ridica temperatura putin. Da, au fost cateva seri in care m-am uitat luuuung la sobe. Cred ca daca o mai tine asa, anul asta facem focul mai devreme ca anul trecut.
Nu numai noi ne pregatim de iarna. Pasarile s-au imbracat in strai de vreme rece, nu chiar toate si nu de tot, dar se vede pe zi ce trece cum le cresc penele.
La fel si matoancele si cainii. Imi place blanita lor de iarna. Apropo de matoance, avem una noua.


Nu stiu cine i-a fost stapanul, dar clar a avut unul pentru ca e foarte curata si ingrijita. M-am trezit cu ea intr-o dimineata in curtea solarului mare. Cand m-a vazut a inceput sa tipe si sa chiraie pe limba ei. Era tare infometata si speriata.
Nu mi-a luat mult timp sa o iau in brate si imediat cum mi-a simtit caldura, s-a lipit strans-strans de mine, mi-a pus o labuta in jurul gatului si si-a bagat capusorul in locul dintre umarul si gatul meu.
Am stat asa o vreme, iar ea a torcait mult, din cand in cand miorlaind incetisor in urechea mea, incercand probabil sa-mi spuna ce a patit. Iar eu am linistit-o, i-am dat sa manance separat in acea prima zi la noi si i-am facut cunostinta cu plutonul de matoance din dotare.
I-am pus numele Sirena pentru ca in ziua aia tipa tare-tare de cate ori vedea o mata. Si la cate am, va dati seama ce concert a fost! Dar acum s-a obisnuit cu ele, cu noi, cu rutina de zi cu zi.
Discutia cu Lucian din acea dimineata a fost asa:

- Stii, avem o mata noua.
- A! zice el. E frumoasa?
- Iham. Frumoasa si tare curata. Era in curtea solarului mare.
- Si? Ce faci cu ea?
- Nimic. I-am dat sa manance.

"I-am dat sa manance" e raspunsul nostru atunci cand e hotarat ca un animal ramane la noi.
M-a uimit ca celelalte au acceptat-o imediat. Bine, au mai existat ceva chiraieli si scandaluri, dar numai din cauza fricii celei noi. Si in plus, asa sunt ele, putin rautacioase. Dar acum dorm, se joaca si mananca impreuna.

In privinta plantelor, ei bine, trecem prin perioada aia frumoasa in care avem putin din toate.
Cate o rosie, o vanata sau un ardei...






Dar si salate, kale, ridichi, rucola, mustar de multe feluri.

























Nu stiu care a fost treaba cu spanacul, am semanat de doua ori si n-a germinat neam. A treia oara a fost cu noroc. Abia il astept!
La fel ceapa si usturoiul au dat foarte-foarte greu. Dar au dat si in curand vom rontai la ele.


























A trecut tare repede vara asta. Chiar tot anul asta. Parca nu-mi vine sa cred ca vine octombrie. Adica...inca putin si e Craciunul :)).
De aceea trebuie sa ne apucam de curatenie prin curte si prin gradina, sa mai asezam cate una, cate alta si sa terminam solarul mare de cultivat. Inca nu-i plin tot.
Hmm, multa treaba. Dar frumoasa.





Dupa care, daca o vrea, poate sa vina si iarna :). Eu abia o astept!

joi, 8 septembrie 2016

Rosii uscate

Ei bine, am facut-o si p-asta! Mi-a luat ceva timp sa ma apuc, pentru ca banuiam ca va fi ceva migalos, lucru care nu-mi place defel, dar intr-o buna dimineata m-am trezit hotarata pe treaba asta.
Asa ca m-am dus in solar, mi-am ales rosiute si am trecut la treaba.
Din cauza prafului care este pe aici nu am ales varianta uscarii la soare, desi ar fi fost mult mai comod, ci pe cea a cuptorului de la aragaz.
Am ales rosii cherry, atat cele normale, cat si din cele prunisoara.
Dupa ce le-am spalat si uscat, le-am taiat si le-am pus intr-o tava. Intre rosii am pus busuioc si feliute de usturoi, ca in poza de mai jos.


Apoi am bagat tava la cuptor cu focul la minim si usa intredeschisa.
Dupa vreo ora a inceput sa miroasa usturoiul. Apoi a inceput busuiocul, iar dupa vreo trei ore au inceput sa miroasa si rosiile.

(e o tortura toata treaba asta! Salivezi ca nebunul, plus ca se face si foarte cald - evident, ca acea buna dimineata cu chef de uscat rosii a fost urmata de o zi cu cod galben de canicula; altfel nu are farmec toata treaba, nu? -, iar impresia generala este ca ti-au aparut primele simptome de turbare.)

Prima tura a fost gata in patru ore si un pic. Iar rosiile aratau asa.


Cand sunt gata trebuie sa fie elastice si fara urme de suc.

A doua tura a durat aproape patru ore, iar urmatoarele au fost gata cam in trei ore, cred ca din cauza ca se stabilizase temperatura in bucatarie si era foarte-foarte cald.

Dupa ce am copt toate rosiile, le-am lasat la racit pana a doua zi in frigider. Nu pentru ca asa e scris in vreo reteta, ci pentru ca eram terminata de oboseala si caldura. Lucru fizic nu-i de facut cu ele, nu va speriati cand nici n-ati inceput, in paralel facusem cateva zeci de borcane cu cherry-uri in sos tomat si asta era motivul principal al oboselii.

A doua zi am spalat si sterilizat niste borcane si am inceput sa le umplu cu rosiile uscate. Nu am umplut borcanele pana-n gura pentru ca mi-era teama sa nu ramana cumva aer intre felii si sa fermenteze, asa ca am umplut borcanele trei sferturi cu rosii.
Intre felii am pus fel si fel de ierburi aromatice, ce-am avut uscat la acel moment, piper, usturoi si o feliuta-doua de ardei iute, ca nu m-am putut abtine, dupa care am turnat peste toate ulei de floarea soarelui presat la rece.
Iar rezultatul arata cam asa:


Dupa ce am capsat borcanele, le-am pus la bain-marie pentru vreo 15 minute cronometrat dupa ce a inceput apa sa fiarba.


Nu stiu daca mai era necesar, dar nu-mi place sa risc aiurea.

Concluzia? Merita absolut orice efort :)! Si da, ar trebui sa-mi iau un deshidrator.

miercuri, 7 septembrie 2016

De-ale toamnei treburi

A venit si toamna asta, draga de ea! Prea repede a trecut vara, imi pare. Nici nu am apucat sa ma satur de ea. Parca acu` plantam rasadurile, acu` le culegeam fructele si uite ca am ajuns sa scoatem fostele rasaduri, ba inca sa culegem verdeturi de toamna.
Repede, incet, uite ca e toamna si e bine. Inca mai copilarim, ca-i cald si frumos afara, asa ca nu putem fi decat multumiti. Bine, una lume e indurerata, mai e un pic si incepe scoala, dar e resemnat. Totusi, imi place sa-l tachinez si ii mai susur refrenul din Bye Bye Beautiful al lui Nightwish. Imi place mutrita pe care o face cand isi da seama la ce ma refer :).
Dar sa revenim la activitatile din ograda-mi cea plina de plante, matoance, pui, gaini, rate si caini.
Pai s-o luam cu gradina, zic. Am curatat o parte din ea si am avut o surpriza tare placuta cand am gasit sub buruieni uscate niscai varfuri de macris. Nu credeam ca a supravietuit caldurii si secetei. Dar a dat bine, asa ca l-am curatat, l-am aerisit, l-am udat si astept sa creasca. A doua parte a gradinii arata ca o jungla, dar inca nu am intrat sa culegem dovlecii, desi unii-s cam gata. Cat de curand sper sa le vina randul la cules, ca apoi sa putem intra si acolo sa curatam si sa pregatim locul pentru iernat.


Unul din solarii este complet cultivat cu verdeturi si legume de toamna. Pe la sfarsitul lui iulie ne-am dat seama ca nu mai avea rost sa tinem vinetele, pepenii, castravetii, rosiile si ardeii iuti. Erau mult prea terminati din cauza paianjenului rosu si nu mai avea sens sa tragem sperante la ceva roade de pe urma lor. Asa ca am scos tot si am trecut la treaba cu verdeturile de toamna. Iar acum arata foarte bine, deja am inceput sa culegem din el.


Am pus vreo patru soiuri de salata  (mai am inca vreo trei in plan, dar pentru celalalt solar),


Salatica asta cu frunzele ei zimtate e o frumoasa si-mi place tare mult. E prima data cand o cultiv, dar sigur va ramane pe mai departe.
Mai avem mangold, cateva soiuri de mustar, ridichi, rucola, kale de iarna. Toate au crescut tare bine si-s mandra de ele.


























In schimb, avem si plante nedorite. Adica ar fi dorite, dar li s-a dus timpul. Tot solarul e plin de rosii, pepeni si busuioc. Mi-a fost mila de ele sa le smulg, dar sigur ca nu au nici o sansa.


Al doilea solar e in "renovare". Avem culturi de vara, culturi de toamna - iarna si locuri necultivate inca.


Imi pare ca atacul omizilor incepe si slabeste, in sensul ca nu mai vad omizi oriunde imi arunc ochii. Au lasat in urma dezastru, dar inca mai avem ceva rosii, gogonele si ardei. Vinetele-s gaurite de la cea cu floarea pe ea pana la cele lasate pentru seminte.


























Asa cum spuneam, am inceput si in asta culturile de toamna. Am semanat spanac si am plantat ceva kale si mangold.


Cum - necum, cu daunatori mai multi sau mai putini, camara incepe si se umple. Am bagat la borcane multe bunatati pentru iarna ce va veni si inca mai am de conservat, desi incepe sa ma se cam ia de asta. Dar nu am incotro. Ce trebuie facut, trebuie facut!





Si sigur, orice gospodina stie, mandria-i cat casa cand iti vezi podoabele umpland camara si alta-i starea de spirit.
Prin curte nu-s prea multe noutati. Imi pare bine ca nucul plantat in primavara s-a prins si se pare ca ii merge bine.


Cam astea-s ultimele noutati. Treaba multa a fost si o sa mai fie.
Si-n timp ce noi nu ne mai vedem capul de treburi, alta lume... :)






vineri, 2 septembrie 2016

Dimineata in care a venit toamna

Scurta plimbare prin ograda in dimineata in care toamna se pare ca a sosit pe la noi.
O primim cu bucurie si ne dorim sa fie blanda, iar vizita sa-i fie cat mai lunga.