vineri, 27 februarie 2015

Plimbare de dimineata

Ma uit pe geam si vad soare. Un pic umbrit de nor, ce-i drept, dar azi o sa fie frumos si cald.
Asa ca-mi iau aparatul foto si o zbughesc in curte. Cum ies pe usa, cainii ma iau la "intrebari". Le spun sa mearga cu mine, iar ei ma asculta bucurosi.
Ma uit in sus si-mi rotesc privirea pe cer.

Niste gugustiuci ma saluta voiosi nevoie mare, cred ca-s si ei bucurosi ca-i cald si frumos.
Ajunsa-n spate la pasari, verific adapatorile, apoi dau sa ma duc in gradina. Dar de undeva de sus aud un cantec lalait de gaina in cautare de ceva.
 Sus pe magazie vad intr-adevar o gaina care-si cauta loc de ouat. E una din cele tinere. O urmaresc sa vad ce are de gand si o vad ca intra-n pod.
Imi spun sa nu uit sa verfic mai tarziu podul, sa adun ouale de acolo.
Las gaina in treaba ei si chiar ma indrept spre gradina. Acolo nu-i nimic deocamdata, sper ca pentru putin timp sa mai ramana in stadiul asta, in schimb dau de Tonto! Sus pe gard, ma priveste cu niste ochi in care-mi spune ca ii sunt draga.

Sau poate ca ii e foame, si atunci are aceeasi fata.
Plec si-l las in spate, dar ii mai arunc o privire.

E tot pe gard si-mi pare suparat, asa ca ii spun sa ma mai astepte un pic si ii voi da sa manance.
In drum spre solar dau de Miti care-i catarata sus pe undeva. Ma miorlaie s-o dau jos.
O iau in brate si-o dau jos si-i spun si ei sa ma astepte un pic, vor manca in curand.
Ajunsa in usa solarului, o deschid larg si trag adanc aer in piept. Miroase a verdeata, a pamant reavan, a primavara.

Imi admir plantutele, ma uit la cele nou mutate, pe spanac gasesc un limax pe care-l iau pe o lopatica si-l dau afara din solar. Spre nefericirea lui, o gaina era pe aproape.

Constat cu bucurie ca plantutele sunt bine, le simt cumva bucuria atunci cand soarele le atinge si intru in rasadnita.
Salut si-mi laud plantutele, le mangai usor cu mana, observ alte plantute care tocmai ce-au venit pe lume si le urez incet

Bun sosit, dragele mele :)!

luni, 23 februarie 2015

O zi in gospodarie

Cucuriguuuu! aude prin somn. Fara sa deschida ochii, se gandeste ca o fi cinci deja.  
Mai stau pana suna ceasu`, isi spune, mai e ceva timp. Strange ochii, se culcuseste mai bine si ofteaza cu satisfactie, invaluita in caldura dulce a asternutului. In secunda urmatoare aude ceasul sunand.
Mna, azi s-au trezit mai tarziu!, constata bombanind dezamagita.
Sta in intuneric si simte cum, incetul cu incetul, creierul incepe sa-i functioneze. Ganduri-ganduri incep sa-i vina in cap, iar sarcinile zilnice isi fac intrarea pasind cu bocancii in linistea ei.
Hai jos! isi ordona ferm.
Paseste prin intunericul camerelor pana ajunge in bucatarie. Aprinde lumina si se uita imprejur. Doua matoance adormite se uita la ea, apoi casca lenese si se aseaza in sezut, buimace din cauza luminii.
Pune filtru de cafea in functiune, apoi da ceva de mancare mantoancelor care intre timp s-au trezit de-a binelea, au realizat ca-s infometate si devin foarte galagioase pentru ora aceea din zi.
Savureaza primele guri de cafea in timp ce-si deschide mail-ul, incearca sa citeasca ceea ce a primit, dar amana raspunsurile pentru mai tarziu, cand va fi in stare sa raspunda cat de cat coerent.


Afara se crapa de ziua, iar prin curte au inceput sa misune pasarile. Cloncanit de cocosi care cheama gainile la mancare, sasait de rate mute, cascaturi de caini somnorosi, miorlaituri jalnice de matoance infrigurate si infometate.

Trebuie sa iasa afara sa puna mancare si apa la pasari. Putin le pasa lor de lenea ei.
Mai pune o data mancare in castronul pisicilor, isi ia o tigara si deschide usa larg, stiind ca oricum nu va putea iesi ea prima, trebuie sa lase mai intai pisicile sa intre.
Ajunsa afara, se fereste de bucuria cainilor care sar pe ea si pe care ii doare fix in varful cozii ca ii orneaza hainele cu un model nedorit de labe canine.
Scapa de caini si da de pasari. Cum o vad, ii vin in intampinare toate, stiind ca urmeaza mancarea. Le pune graunte in adapatori, apoi isi ia galeata, o umple si le pune, pentru prima data in acea zi, apa in ligheane. Dupa care face o tura scurta prin solar.

Se uita la plantele abia mutate si se bucura cand vede ca le e bine. Apoi se uita la locurile ramase nelucrate si care trebuiesc grabnic umplute.

Si-a facut in cap planul pentru ziua asta.
Intra in casa unde vede ca baietii s-au trezit. Unul isi bea cafeaua si citeste presa, celalalt umbla prin casa, pregatindu-se de plecarea la scoala.
Conduce copilul pana la poarta, ii spune (ca-n fiecare zi) sa aiba grija, apoi intra in casa si pregateste mancarea cainilor. Dupa ce ii linisteste, vine si randul lor sa manance.
Dupa masa, el intra in solar, iar ea se apuca de gatit. Se grabeste, pentru ca in curand se va incalzi afara si va putea lucra in solar.
In timp ce isi face treaba prin casa, mai raspunde la un telefon sau doua si lamureste clientii care vor detalii despre produse sau preia cate o comanda.
Termina treaba, da pisicile afara si se indreapta catre solar. Acolo incepe cu udatul rasadurilor, treaba care-i ia cam doua ore. Rasadurile trebuiesc udate in faza asta cu apa calduta, apa pe care o cara din casa in solar. Intre timp, aude si cantecul gainilor, cantec specific ouatului si atunci lasa tot si fuge. E o intrecere intre ea si caini, intrecere pe care vrea sa o castige mereu. Dar, asa cum e in viata, mai si pierde din cand in cand.
Orele trec pe nesimtite, copilul vine de la scoala si e timpul pranzului. Dupa masa, in timp ce-si savureaza a doua cana de cafea a zilei, verifica mail-ul iar, verifica noile comenzi, citeste presa zilei, afla pe cine a mai legat DNA-ul pe ziua in curs.
Dar nu-i timp de stat pe net, le da si animalelor sa manance, dupa care intra iar in solar si-si continua treburile amandoi, in timp ce mai vorbesc de una-alta.


Incetul cu incetul apar razoare noi pe care ei le populeaza cu plantute mici, verzi, fragile. Le ingrijesc, le alinta si le dezmiarda asa cum stiu ei mai bine.
 Rasadurile si-au primit demult portia de apa si s-au bucurat de caldura si lumina soarelui. Bine ar fi daca s-ar incalzi o data, isi spune cu ochii la ele.
Gandul ii e intrerupt de sunetul telefonului. Raspunde si da detalii clientului de la telefon, cam incoerenta si cam ametita de oboseala. In timpul apelului constata ca soarele apune, ca s-a cam lasat frigul si ca o doare spatele.


Isi declara inchisa activitatea pe ziua in curs, se duce sa ia lemne si incepe sa aprinda focul in soba.
Infrigurata, sta langa soba pana e sigura ca focul nu se mai stinge.

Intre timp intra si el in casa, iar ea se indreapta spre bucatarie, unde incepe si pregateste masa de seara pentru ei si animale.
Dupa masa, oboseala isi spune cuvantul, dar fiecare dintre ei mai trag de timp si de ochii care raspund din ce in ce mai bine fortei gravitationale.
Iese afara pentru ultima tigara din zi, se aseaza pe vine si se uita spre cer. Milioane de stele clipesc catre ea. In timp ce se uita la ele simte cum pe spate i se urca o pisica, in timp ce cainii se lipesc de ea, fiecare pe cate o latura.
De nicaieri, din intuneric, apare agale o rata. Cand ajunge in dreptul ei, se opreste si o priveste insistent.
Ea ii sustine privirea, apoi o intreaba incet: Ce vrei, fata? Ce cauti la ora asta prin curte?
Rata se uita la fel de fix la ea, apoi ii intoarce spatele si pleaca agale, la fel cum a venit.
Termina tigara, da animalele jos de pe ea, apoi intra in casa unde-i anunta pe baieti ca toata lumea merge la culcare atunci, in momentul ala.
Urmeaza trezirea matoancelor care dorm cracanate care pe unde le vine, apoi datul lor afara. Se asigura ca totul e in regula, se duce in dormitor, stinge lumina si cu un oftat adanc adoarme in drum spre perna.


Cucuriguuuu! aude prin somn...

joi, 19 februarie 2015

Pe la noi

Desi mi-am zis (ferm si convingator si omeneste!) ca anul asta nu mai pun fel si fel de seminte, ca anul asta ma limitez la cateva soiuri, ca nu mai pun ca inecata fel si fel de plante, am umplut deja rasadnita. Si mai am seminte gramezi de pus, majoritatea din cele care trebuiesc neaparat puse. Pur si simplu nu ma pot abtine sa nu incerc si aia si aia si aia...

Altfel, am intrat in lucru bine, au reaparut usoare dureri musculare si de spate, cele din urma-s mai accentuate, dar nu ma plang, imi place ca reintram in paine.
Ma bucur pentru fiecare samanta pusa-n pamant, iar bucuria mi se transforma in extaz atunci cand vad firisoare ce-si scot capul pentru prima data.


Prin curte avem parte de o revolta in toata regula, ratele au intrat in faza de amazoane si bat tot, in special cocosi. Habar n-am ce au cu ei, nu i-am vazut sa le agreseze in vreun fel, dar cum ii prind, cum se infig in ei si apoi ii alearga prin toata curtea.
Dupa care se linistesc si redevin iar cumintele si dulci.

P-afara vad semne clare ca primavara e aproape, lucru ce ma bucura peste masura cand ma gandesc la nebunia florilor de salcam si corcodus ( poate am noroc anul asta si de cateva flori de mar si par), a narciselor si zambilelor, a verdeturilor proaspete si crocante.


Ziua s-a lungit simtitor, e cald si placut in zilele insorite, desi noaptea e frig bine.



In solar lucram in tricou deja in zilele cu soare si-i tare bine, munca-i mai usoara atunci cand nu ai doua pulovere si o geaca groasa pe tine.
Da, astept primavara ca niciodata in viata mea :).

duminică, 15 februarie 2015

Culturi de iarna in solar. Vesti si semne de primavara.

Cu zor si spor am intrat in semanat, repicat, plantat ( ieiiii!!). Avantaj solar, deh!
Ingrijim culturile de primavara si le-am inceput pe cele de vara.
In mare, in solar este cam verde, unor plante le merge foarte bine, altele incearca sa supravietuiasca, altele ne-au parasit.
Dar hai sa facem un tur de solar!

Spanacul - una din culturile care merg iarna in solar.
Desi frig, el se va dezvolta, nu spectaculos, nu ca primavara, dar creste.
 Mai jos spanac gata de plantare.

In momentul in care o sa aiba patru frunze adevarate, e timpul pentru plantare. Cu o lopatica se scot incet si cu grija mare plantutele si se duc la locul unde le vom planta definitiv.
O distanta de cca 10 cm intre plante este suficienta pentru el.

Spanac mutat la locul definitiv.

Dupa plantare vor urma doua-trei zile de stagnare, apoi isi incepe cresterea. Pentru ca e verde si proaspat si bun, va fi atacat de "chestii" flamande. Asa ca eu il pun alaturi de  parcelute cu plante "mirositoare", in felul asta il mai apar cat de cat. De exemplu, am pus o parceluta de spanac, una de usturoi, apoi o parceluta de salata, una de ceapa si tot asa.

Spanac de iarna - tocmai potrivit pentru a culege cateva frunze pentru o salata gustoasa si sanatoasa.

Rucola - o alta cultura care se dezvolta iarna in solar. Este putin pretentioasa si creste destul de usor.


Salata micuta si gustoasa. O plantez la fel ca si spanacul, atunci cand are patru frunze adevarate. Trebuie avut mare grija la apa, daca e exces, moare, daca e lipsa, nu creste bine. Dar oricum ar fi, un castron de verdeturi ( asa cum sunt ele, mici si pricajite) cand afara-i zapada, merita orice efort!

Ce mai avem prin solar? Usturoi mai mare sau abia incoltit. Trece foarte bine peste iarna in solar. La fel ca si celelalte plante, nu va creste spectaculos, dar iti va asigura un necesar acolo, cat de cat ( si stiti cum miroase iarna usturoiul verde intr-o tocanita cu legume crescute si conservate de tine? Fa-bu-los :)! ).

Kale - alta cultura putin pretentioasa. Nici macar nu am acoperit-o cu agril de foarte multe ori, iar ea s-a descurcat destul de bine, chiar si pe gerurile cele mari. Are o capacitate de adaptare foarte mare. Desi dimineata le gaseam efectiv inghetate, dupa ce aparea soarele, isi reveneau foarte bine.

Ceapa verde - o cultura usoara care creste iarna in solar. Evident, plantele vor fi mici, inestetice ( gerul ii va ciupi varfurile), dar foarte placute la gust.
Iar in salata de verdeturi sau langa o bucata de branza, merge de minune un fir de ceapa verde.


Culturi de iarna intercalate in solar. De fapt si in gradina merg pe acelasi principiu, intercalez culturile ( in functie de preferintele lor) in ideea ca se vor apara una pe alta, ca se vor simti mai bine una cu cealalta.
Mai am cate ceva prin solar, dar le pastrez pentru o postare viitoare.
Altfel, noi suntem cam bine, ceea ce va dorim si voua :)!
Pe afara vad din ce in ce mai multe semne ca primavara totusi nu mai e asa departe.


Pomii incep sa-si formeze mugurasi, zambilele au varfuri maricele, narcisele la fel. Abia o astept :)!

joi, 12 februarie 2015

Kefir de casa

Continuam seria de alimente mai speciale facute in casa si azi va voi spune doua vorbe despre kefir.
Kefirul este produs din lapte la care se adauga culturile specifice lui.

In principiu, nu e mare filozofie. Ciupercile respective trebuie sa stea in lapte intr-un recipient de plastic sau sticla. Nu trebuiesc atinse deloc cu metal ( lingura, recipient, sita etc).


Dupa 24h sau 36h, in functie de gustul fiecaruia, mai dulce sau mai acru, ciupercile se scot din laptele devenit kefir dupa aceasta perioada.
Kefirul se toarna cu grija printr-o sita, astfel incat ciupercile sa ramana in acea sita. Aceasta trebuie sa fie mai deasa pentru ca, desi ciupercile stau grupate, mai pot exista puiuti care inca nu-s alipiti si atunci risti sa-i pierzi.
Dupa ce l-ai golit, recipientul se spala bine-bine, ciupercutele din sita se spala si ele bine cu apa calduta, apoi borcanul se umple cu lapte, iar ciupercile se pun in el. Se acopera cu un capac de plastic si se pun undeva la intuneric, la temperatura camerei (daca este frig, ele nu se vor mai inmulti). Dupa alte 24h - 36h se repeta procedura.


Cam asa arata o parte din culturile mele de kefir.

Si cam asa arata kefirul de casa.

Ce pot sa mai spun este ca le place la nebunie laptele gras de vaca pentru ca s-au inmultit rapid.
Sunt sensibile la lipsa igienei asa ca, pe langa aceasta, am preferat sa-mi cumpar ustensile noi pe care le folosesc numai in lucrul cu ele ( recipiente, linguri de lemn, site etc).

Iar aici avem o combinatie de kefir cu paine de casa. Rezultatul e ca mananci... pana nu mai ai aer :).
Kefirul din lapte de vaca, pe langa ca-i un aliment absolut natural, este si gustos. Dar de acum gandul imi zboara la laptele de capra si la gustul kefirului din lapte de capra.
Mult nu mai e si intra capritele in sezon. Voi reveni atunci cu o alta postare.

marți, 10 februarie 2015

Antidot

La stres.


Aglomeratie.


Oboseala


Mizerie.


La griul murdar care iese la iveala zilnic.


Afara e cer senin, aer extrem de rece si foarte curat, zapada scartie dureros sub bocancii mei intepeniti de ger.


Mainile mi s-au lipit efectiv pe camera foto si nu le mai simt.

 Apasarea butonului de pe camera foto e deja un efort prea mare pentru degetele mele paralizate de ger.

 Dar e liniste. O liniste adanca.

 Si cred ca avem nevoie cu totii de asa ceva.


Un moment de pauza.


De respiro.


Ca sa o putem lua de la capat.