Pe la noi

Desi mi-am zis (ferm si convingator si omeneste!) ca anul asta nu mai pun fel si fel de seminte, ca anul asta ma limitez la cateva soiuri, ca nu mai pun ca inecata fel si fel de plante, am umplut deja rasadnita. Si mai am seminte gramezi de pus, majoritatea din cele care trebuiesc neaparat puse. Pur si simplu nu ma pot abtine sa nu incerc si aia si aia si aia...

Altfel, am intrat in lucru bine, au reaparut usoare dureri musculare si de spate, cele din urma-s mai accentuate, dar nu ma plang, imi place ca reintram in paine.
Ma bucur pentru fiecare samanta pusa-n pamant, iar bucuria mi se transforma in extaz atunci cand vad firisoare ce-si scot capul pentru prima data.

Prin curte avem parte de o revolta in toata regula, ratele au intrat in faza de amazoane si bat tot, in special cocosi. Habar n-am ce au cu ei, nu i-am vazut sa le agreseze in vreun fel, dar cum ii prind, cum se infig in ei si apoi ii alearga prin toata curtea.
Dupa care se linistesc si redevin iar cumintele si dulci.

P-afara vad semne clare ca primavara e aproape, lucru ce ma bucura peste masura cand ma gandesc la nebunia florilor de salcam si corcodus ( poate am noroc anul asta si de cateva flori de mar si par), a narciselor si zambilelor, a verdeturilor proaspete si crocante.

Ziua s-a lungit simtitor, e cald si placut in zilele insorite, desi noaptea e frig bine.

In solar lucram in tricou deja in zilele cu soare si-i tare bine, munca-i mai usoara atunci cand nu ai doua pulovere si o geaca groasa pe tine.
Da, astept primavara ca niciodata in viata mea :).