Seminte

Pentru ca Simona, intr-o recenta postare a dat startul la stransul semintelor, iar eu care-i sunt un fan inrait si o consider si un fel de mentor al meu in ale traiului la tara, am zis ca trebuie sa incep si eu.
V-am zis ca am fost vineri la Lunguletu si am gasit acei ardei iuti cireasa pe care ii caut de mult. Am incercat vineri seara unul la o ciorbita, am gustat prima data timid, mi-a parut iute, dar acceptabil si am mai muscat cu un pic mai mult curaj....si nu mi-a mai trebuit iuteala pana aseara! Sunt absolut criminali, pana acum nu mi s-a intamplat sa-mi amorteasca si gura de atata iuteala.
Asa ca i-am pus la uscat frumusel, iar semintele le vom planta in primavara si le vom da celor care-s mai rezistenti ca mine, ca eu nu pot. Imi place iuteala foarte mult, dar nu-s rezistenta defel.

Cei de mai jos sunt din cei din care am avut plantati in curte. Sunt iuti, dar ii pot manca, sunt mai omenosi.
Foarte productivi si foarte aratosi, inca sunt plini de flori si fructe in diferite stadii de coacere.

 

Aici avem semintele unui dovleac placintar pe care l-am luat tot de la Lunguletu. Jumatate l-am facut placinta, jumatate l-am copt in cuptor. A fost delicios, iar tanti Ioana mi-a laudat placinta, asa ca-s mandra tare. I-am promis si ei seminte, ca a avut saracul dovleac o gramada.

Si aici avem seminte de dovlecei, din cei din curte, care au fost un mare succes. Si acum mai fac rod, narozii.

Cam asta e inceputul sezonului de seminte la mine. Cam timid si cam sarac, dar finalul conteaza, nu :) ?

Rasarituri de Dambovita

Ce? Chiar m-ati crezut ca va arat niscai super poze cu rasariturile absolut superbe din DB? Inseamna ca aveti o parere foarte buna despre mine.
Am avut o tentativa de a poza. Dis de dimineata, pe la ora sase, ma uit afara si vad ca e inca intuneric.
Superrr, imi zic, fac poze cu rasarit de soare, ca sa vada lumea de ma citeste, ce frumos e la noi in Dambovita.
Imi iau cana de cafea, tigarile si aparatul si insotita de privirile nedumerite ale lui Lucian, ies afara in curte.
Dupa ce inchei lupta cu animalele, care ba le era foame, ba se bucurau ca ma vedeau, cert e ca toti erau calare pe mine, imi aprind tigara si hai la poze.
Si ma intorc si ma rasucesc si ma fatai prin curte, nu gaseam o pozitie destul de buna. La un moment dat ma sui pe o mica scara din fata casei si vad si dragii mei munti. Nu cred ca v-am spus, dar de la mine din curte se vad muntii, atunci cand e senin.
E superb, simt cum imi incarc bateriile cand ii vad, sunt frumosi si maiestuosi si ma insotesc si o mica parte din drumul catre munca.
Bun, dar sa revin. Deci, incercam sa fac poze cu rasaritul soarelui.
Nu-mi place si  hotarasc sa iau un scaun, sa-l protapesc in mijlocul curtii si sa fac o poza la muntii mei dragi.
Trec la actiune, ma cocot pe scaun si ma apuc de reglat aparatul. Il mai reglam, ma mai uitam prin vizorul acela al lui ( ca nu mai facem poze asaaaa, oricum, uitandu-ne la display....neeee, trebuie sa facem poze profesionale, calitative, m-a invatat Lucian cum sa fac, ca eu il puneam numai pe automat. Bine, inca nu s-a prins mare lucru de capul meu, dar incerc in continuare.).
Si cum eram eu concentrata, cand ma uitam in vizorul acela, sa prind o imagine cat mai buna, vad trecand prin fata vizorului pe cineva! Iau rapid aparatul de la ochi si ma uit in strada. Erau trei oameni, se duceau la munca probabil, si mergeau cu gurile cascate, uitandu-se la mine. Mai aveau un pic sa-si rupa gaturile uitandu-se.
Acum, serios vorbind si aveau la ce sa se uite. Pentru ca eram superba! In pijamalele mele neasortate ( niste budigai trei sferturi, un maieu vechi si un pulover lalai si mai vechi, lung pana la genunchi), cocotata pe scaun in mijlocul curtii, cu tigara intr-o mana si aparatul foto in cealalta si animalele roind in jurul scaunului. Cea mai diafana dintre zane...
In fine, ii las sa se uite, ca oricum nu mai aveam ce face si incerc sa fac o poza.
Care a iesit asa :

In realitate distanta e mult mai mare, eu am facut poza cat de aproape s-a putut.
Si gata cu muntii, ca nu imi ieseau pozele asa cum trebuiau si incepuse lumea sa umble pe strada.
Si trec la gradina.
Cat am fost plecati in Delta, l-am lasat pe Tataie ( socrul meu) sa aiba grija de animale, casa si curte. Mi-a facut la intoarcere o surpriza foarte placuta. A curatat gradina din fata, a musuroit rosiile, le-a facut canale zdravene intre ele si nu a mai lasat fir de buruiana. Vreau sa zic ca rosiile mele au inceput sa-si revina, unele dintre ele, nu le-am mai recunoscut.
Si asta-i ce am pozat dis de dimineata ( ce e mai intunecat, e facut inainte sa se lumineze bine) .
Fasolea a crescut, dar nu stiu daca mai are timp sa mai si faca teci. Varza se tot chinuie sa faca de-o capatana, dar nu-i prea iese bine, in plus e si mancata de fluturasii aia albi si draguti, care-s puzderie pe ea.

Ardeii capia vad ca si-au revenit, i-am curatat de fructele care se stricau la varf si am curatat si frunzele patate. Nu-s ei mari, dar sunt sanatosi.

Ardeii iuti care-s un succes. Si vreau sa zic ca sunt si mandra, ca mi-a zis tanti Ioana ca pe la oameni nu s-a facut. Deci prost sa fii, noroc sa ai! Ie-te rezultate! Numai i-am udat si o data i-am destelenit de buruieni, ca erau acoperiti cu totul.

Dovleceii care nu se mai opresc din rodit.

Si vinetele care multe din ele au imbatranit.
Deci, dragi oraseni care aveti de gand sa va mutati la tara/curte si sa va puneti legume. Daca lasati legumele in vrej, cum am facut eu cu castravetii sau pe plante ( rosii si vinete), nu e ca si cum ar sta in frigider!
Eu am crezut ca am descoperit apa calda, ca-i o metoda mai buna decat frigiderul si daca le tin asa, ele vor sta proaspete. Nu, nu-i asa, ele imbatranesc. Si nu mai sunt bune. Iar munca voastra e in van :).

Final de concediu. Un scurt rezumat.

Si eu fac parte din acel tip de romani care in concediul de odihna rezolva diverse chestii "usoare", ca de concediu, cum ar fi : zugravit, pus faianta, munca de om nebun, rezolvat acte si alte lucruri de genul asta, mult prea "placute" ca sa vorbesc de ele.
Asadar, incepusem mai demult, dar am terminat cu ceapa si usturoiul.

In locul ei am semanat fasole fideluta pentru toamna. Cateva cuiburi au si iesit, sper sa nu fie singurele.

Am scos fasolea boabe, mi-a iesit inimaginabila cantitate de 1 kg. Tot iese de o ciorba acolo. Oricum nu a fost multa si nici prea multa atentie nu i-am dat.
In locul ei am semanat castraveti, salata rosie, salata verde si ridichi.
Eu nu stiu cum de toata lumea zice ca cel mai usor e sa cultivi salata. Mie nu mi-a iesit nici un fir si am semanat de 3 ori pana acum. A patra o fi cu noroc.

Salata.

Castraveti.

Morcovi si sfecla.


Pana acum, in afara de buruieni, altceva nu a iesit pe locul asta.
Dar cum speranta moare ultima, imi spun ca e inca devreme si nu-s toate harnicute ca fasolea fideluta.

Si cate ceva de la mine din gradina.
Rosiile cireasa.

Varza incepe sa-si formeze capatana. Eu cred ca-i intarziata, pentru ca am luat-o ca varza de vara.
As vrea sa iau si ceva rasad pentru varza de toamna. Si sper sa fie gata pana la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie cand vreau sa o pun la murat.

 

Rosiile au rosii si recoltam, recoltam. Au un gust foarte bun, sunt dulci si super zemoase. Nici n-ar avea cum sa fie altfel pentru ca sunt rosii crescute in pamant cu apa si soare.

Aici avem o rosie care a crescut in mijlocul curtii, pentru ca asa a vrut ea. Astfel, draguta de ea, a devenit atractia intregii curti, in special a cainilor ( ii "inspira"), gainilor si ratelor.

Dovleceii au rod intr-una. Le trebuie numai apa in fiecare seara.

Si iata si fandositele de vinete, care in sfarsit au rod. Si cat au chiar.

Desi imi ploua in gura dupa o salata de vinete, nu am sa cumpar deloc. Am o ambitie ca prima salata de vinete pe anul asta sa fie de la mine din gradina. Oricum, nu mai am mult de asteptat, sunt maricele.

Ardeii astia grasi nu pot sa-mi dau seama daca asa e rasa lor sau nu au crescut din cauza caldurii. Plantutele sunt micute, iar ardeii la fel sunt si ei micuti. Cei capia sunt de trei ori mai mari.

Dar au un gust si un miros adevarat de ardei. Si o groaza de seminte in ei.

Si ardeii iuti care au crescut sub forma de padure.

Concluzia? Luni ma duc la serviciu mai obosita decat am plecat :).

O duminica linistita

Imi plac tare mult zilele in care dimineata imi fac un plan de lucru si pana seara chiar reusesc sa termin ce mi-am propus. Dar si mai mult imi plac week-end-urile linistite in care stam impreuna, eu cu baietii mei dragi si cu animalutele noastre.
Duminica asta a fost speciala. Am mancat primele noastre rosii. Ale noastre, caci le stiu de cand erau seminte, apoi am ingrijit firele firave, care au devenit plantute adevarate si care acum ne rasplatesc grija fata de ele.
Inceput dimineata cu un mic dejun super fain : rupt un colt de paine, pus doua felii groase de branza de la sursa si mancat doua rosii de-ale mele, pe care nici macar n-am catadicsit sa le tai, ci am muscat direct si cu pofta din ele.
Apoi tras o portie zdravana de ras, pentru ca atunci cand Lucian a muscat dintr-o rosie, a sarit zeama peste tot, inclusiv pe mine.

Daca a meritat? Categoric DA!

Nu au aceeasi forma, unele-s mai mici, alte-s mai mari, unele chiar au niste forme ciudate, altele sunt strambe cu adevarat, dar gustul ...gustul nu-l pot categorisi.

Si dragalasii acestia va trimit salutari, ma rog...fiecare in felul lui :).

Sa ne mai si relaxam! O plimbare prin gradina

Cred ca incep sa se coaca.

Asta-i un ardei negru. Nu credeam, dar chiar e. Nu-i rasad facut de mine, e cumparat.

Gradina mica.

Simpatic, a? Am mai vazut si altii cu alte culori. Cei mai frumosi sunt cei negru cu rosu.

Dovleceii au fost cei mai harnici. Fac intr-una flori si fructe.

Aici avem o vanata, care atunci cand era ea mica in faza de rasad, am plantat-o cu ardeii. Cum am reusit? Nici pana azi nu stiu. Dar vad ca nu o deranjeaza vecinatatea cu acestia. Ii merge bine.

Gogosari micuti.

Haos! Nu stiam si nu credeam ca pot creste asa.

Astia-s criminali, mananca toata planta, numai nervurile le lasa. Si-s muuuulti...