Gradina mea la mijloc de septembrie

Vine toamna, bine-mi pare, in gradina-i mic dezastru!
E, exagerez, nu-i chiar dezastru. Cred ca-i si normal ca plantele sa inceapa sa arate asa, noaptea e chiar frig.
Sa incepem cu rosiile, care arata de la jalnic la binisor.
Cele inima de bou sunt in continuare bolnave, chestia aia s-a extins, multe s-au uscat. Dar nu le-am stropit cu nimic, nu am vrut. Nici nu stiu daca sa mai pun la anul, imi plac totusi, dar par foarte sensibile la toate bolile existente. Ma mai gandesc. Celelalte ( un hibrid, cumparate, nu facute de mine) sunt in stare buna, iar cele cireasa au fost de-a dreptul incredibile, au rodit intr-una, fructe bune si gustoase, mai ales cele galbene si negre de Crimeea.

 

Ardeii parca isi traiesc a doua adolescenta. Au rod mult, dar sunt micuti, si-s plini de flori.
Cei iuti sunt pur si simplu nebuni. Cresc, le dau mereu lastari, rodesc si-s plini de flori. Le prieste, se vede clar, o temperatura mai mica.

 

 Varza....ce sa zic de ea, decat ca-i varza! Am pus cred ca vreo 10, poate 12 verze. Din ele numai doua au o tentativa de capatana, restul numai frunze.
Dar tot raul spre bine, pentru ca le vor manca ratele.

 Fasolea de toamna creste bine, unele plantute incep sa faca flori. Sa speram ca si temperatura ne va ajuta ca sa-i culegem pastaile.

Vinetele...au rodit, dar au facut fructe mici. Si ele au fost incercate de gandacii de colorado si boli. Inca mai fac flori si fructe, dar nu cred ca o mai duc mult, pentru ca sunt foarte sensibile la frig.

Castravetii de toamna ( dupa ce au trecut printr-o batalie cu cainii si i-am gasit  rupti, sifonati si vestejiti, le-am construit o mica cetate ), par in regula si se vad florile. La fel ca la fasole, e cam loterie, in functie de temperaturi vom vedea daca mai apuca sau nu sa rodeasca.

Dovleceii inca mai au fructe, dar cred ca si ei sunt pe duca. Oricum, au fost un succes, chiar nu le-am facut nimic, in afara de udat. Au rodit intr-una. Am inteles ca le-ar fi trebuit si lor macar un mic sapat, nu m-am ocupat deloc de ei.

Si cu el nu stiu ce sa fac, de cand l-am plantat nici n-a crescut, nici n-a murit. Vegeteaza. O sa-l iau sa-l pun iar in ghiveci... candva..

Per total suntem multumiti. Primul nostru an de gradinarit. Nu stiam nici sa tinem sapa in mana,dar am vrut sa o facem. Si ne-a placut.  In curand o vom face intr-un stil mai mare, pentru ca ne apucam de solar. Am luat materialele, iar acum incepe munca adevarata, la construirea lui.
 Cata treaba :)! Multi zic : Pai ce sa fac la tara? E plictiseala! Noi, Lucian si eu, nu ne mai vedem capul de treaba. Dar cred ca trebuie sa-ti si placa, sa muncesti cu drag, sa vrei sa muncesti.
Si acum, aproape de final, ca sa revin, ca am deviat, avem conserve, congelatorul e plin ( chiar am ajuns la concluzia ca a cam inceput sa ne " stranga" ), nu am mai cumparat legumele importante si, in primul si-n primul rand, am inceput sa mancam sanatos.
Nu-i credeam pe altii ca-s satisfactii in gradinarit, dar au avut dreptate. Sunt satisfactii si-s chiar mari.

Rasarituri de Dambovita

Ce? Chiar m-ati crezut ca va arat niscai super poze cu rasariturile absolut superbe din DB? Inseamna ca aveti o parere foarte buna despre mine.
Am avut o tentativa de a poza. Dis de dimineata, pe la ora sase, ma uit afara si vad ca e inca intuneric.
Superrr, imi zic, fac poze cu rasarit de soare, ca sa vada lumea de ma citeste, ce frumos e la noi in Dambovita.
Imi iau cana de cafea, tigarile si aparatul si insotita de privirile nedumerite ale lui Lucian, ies afara in curte.
Dupa ce inchei lupta cu animalele, care ba le era foame, ba se bucurau ca ma vedeau, cert e ca toti erau calare pe mine, imi aprind tigara si hai la poze.
Si ma intorc si ma rasucesc si ma fatai prin curte, nu gaseam o pozitie destul de buna. La un moment dat ma sui pe o mica scara din fata casei si vad si dragii mei munti. Nu cred ca v-am spus, dar de la mine din curte se vad muntii, atunci cand e senin.
E superb, simt cum imi incarc bateriile cand ii vad, sunt frumosi si maiestuosi si ma insotesc si o mica parte din drumul catre munca.
Bun, dar sa revin. Deci, incercam sa fac poze cu rasaritul soarelui.
Nu-mi place si  hotarasc sa iau un scaun, sa-l protapesc in mijlocul curtii si sa fac o poza la muntii mei dragi.
Trec la actiune, ma cocot pe scaun si ma apuc de reglat aparatul. Il mai reglam, ma mai uitam prin vizorul acela al lui ( ca nu mai facem poze asaaaa, oricum, uitandu-ne la display....neeee, trebuie sa facem poze profesionale, calitative, m-a invatat Lucian cum sa fac, ca eu il puneam numai pe automat. Bine, inca nu s-a prins mare lucru de capul meu, dar incerc in continuare.).
Si cum eram eu concentrata, cand ma uitam in vizorul acela, sa prind o imagine cat mai buna, vad trecand prin fata vizorului pe cineva! Iau rapid aparatul de la ochi si ma uit in strada. Erau trei oameni, se duceau la munca probabil, si mergeau cu gurile cascate, uitandu-se la mine. Mai aveau un pic sa-si rupa gaturile uitandu-se.
Acum, serios vorbind si aveau la ce sa se uite. Pentru ca eram superba! In pijamalele mele neasortate ( niste budigai trei sferturi, un maieu vechi si un pulover lalai si mai vechi, lung pana la genunchi), cocotata pe scaun in mijlocul curtii, cu tigara intr-o mana si aparatul foto in cealalta si animalele roind in jurul scaunului. Cea mai diafana dintre zane...
In fine, ii las sa se uite, ca oricum nu mai aveam ce face si incerc sa fac o poza.
Care a iesit asa :

In realitate distanta e mult mai mare, eu am facut poza cat de aproape s-a putut.
Si gata cu muntii, ca nu imi ieseau pozele asa cum trebuiau si incepuse lumea sa umble pe strada.
Si trec la gradina.
Cat am fost plecati in Delta, l-am lasat pe Tataie ( socrul meu) sa aiba grija de animale, casa si curte. Mi-a facut la intoarcere o surpriza foarte placuta. A curatat gradina din fata, a musuroit rosiile, le-a facut canale zdravene intre ele si nu a mai lasat fir de buruiana. Vreau sa zic ca rosiile mele au inceput sa-si revina, unele dintre ele, nu le-am mai recunoscut.
Si asta-i ce am pozat dis de dimineata ( ce e mai intunecat, e facut inainte sa se lumineze bine) .
Fasolea a crescut, dar nu stiu daca mai are timp sa mai si faca teci. Varza se tot chinuie sa faca de-o capatana, dar nu-i prea iese bine, in plus e si mancata de fluturasii aia albi si draguti, care-s puzderie pe ea.

Ardeii capia vad ca si-au revenit, i-am curatat de fructele care se stricau la varf si am curatat si frunzele patate. Nu-s ei mari, dar sunt sanatosi.

Ardeii iuti care-s un succes. Si vreau sa zic ca sunt si mandra, ca mi-a zis tanti Ioana ca pe la oameni nu s-a facut. Deci prost sa fii, noroc sa ai! Ie-te rezultate! Numai i-am udat si o data i-am destelenit de buruieni, ca erau acoperiti cu totul.

Dovleceii care nu se mai opresc din rodit.

Si vinetele care multe din ele au imbatranit.
Deci, dragi oraseni care aveti de gand sa va mutati la tara/curte si sa va puneti legume. Daca lasati legumele in vrej, cum am facut eu cu castravetii sau pe plante ( rosii si vinete), nu e ca si cum ar sta in frigider!
Eu am crezut ca am descoperit apa calda, ca-i o metoda mai buna decat frigiderul si daca le tin asa, ele vor sta proaspete. Nu, nu-i asa, ele imbatranesc. Si nu mai sunt bune. Iar munca voastra e in van :).

Final de concediu. Un scurt rezumat.

Si eu fac parte din acel tip de romani care in concediul de odihna rezolva diverse chestii "usoare", ca de concediu, cum ar fi : zugravit, pus faianta, munca de om nebun, rezolvat acte si alte lucruri de genul asta, mult prea "placute" ca sa vorbesc de ele.
Asadar, incepusem mai demult, dar am terminat cu ceapa si usturoiul.

In locul ei am semanat fasole fideluta pentru toamna. Cateva cuiburi au si iesit, sper sa nu fie singurele.

Am scos fasolea boabe, mi-a iesit inimaginabila cantitate de 1 kg. Tot iese de o ciorba acolo. Oricum nu a fost multa si nici prea multa atentie nu i-am dat.
In locul ei am semanat castraveti, salata rosie, salata verde si ridichi.
Eu nu stiu cum de toata lumea zice ca cel mai usor e sa cultivi salata. Mie nu mi-a iesit nici un fir si am semanat de 3 ori pana acum. A patra o fi cu noroc.

Salata.

Castraveti.

Morcovi si sfecla.


Pana acum, in afara de buruieni, altceva nu a iesit pe locul asta.
Dar cum speranta moare ultima, imi spun ca e inca devreme si nu-s toate harnicute ca fasolea fideluta.

Si cate ceva de la mine din gradina.
Rosiile cireasa.

Varza incepe sa-si formeze capatana. Eu cred ca-i intarziata, pentru ca am luat-o ca varza de vara.
As vrea sa iau si ceva rasad pentru varza de toamna. Si sper sa fie gata pana la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie cand vreau sa o pun la murat.

 

Rosiile au rosii si recoltam, recoltam. Au un gust foarte bun, sunt dulci si super zemoase. Nici n-ar avea cum sa fie altfel pentru ca sunt rosii crescute in pamant cu apa si soare.

Aici avem o rosie care a crescut in mijlocul curtii, pentru ca asa a vrut ea. Astfel, draguta de ea, a devenit atractia intregii curti, in special a cainilor ( ii "inspira"), gainilor si ratelor.

Dovleceii au rod intr-una. Le trebuie numai apa in fiecare seara.

Si iata si fandositele de vinete, care in sfarsit au rod. Si cat au chiar.

Desi imi ploua in gura dupa o salata de vinete, nu am sa cumpar deloc. Am o ambitie ca prima salata de vinete pe anul asta sa fie de la mine din gradina. Oricum, nu mai am mult de asteptat, sunt maricele.

Ardeii astia grasi nu pot sa-mi dau seama daca asa e rasa lor sau nu au crescut din cauza caldurii. Plantutele sunt micute, iar ardeii la fel sunt si ei micuti. Cei capia sunt de trei ori mai mari.

Dar au un gust si un miros adevarat de ardei. Si o groaza de seminte in ei.

Si ardeii iuti care au crescut sub forma de padure.

Concluzia? Luni ma duc la serviciu mai obosita decat am plecat :).