luni, 30 septembrie 2013

Tihna

Ce poti face pe o vreme ca asta? Stai in casa, ca pe afara nu-i de stat si-ti faci treburile restante.
Iar duminica seara...:).

E foarte placut sa arda focul in soba, lemnele sa trosneasca incet, sa fie cald in casa, sa-ti iei o carte si o cana de cafea aburinda.
Asa cum ii spuneam si lui Lucian, imi mai trebuie un mic fotoliu langa soba si toate astea ma imping sa scriu povesti.


In camera focul din soba da o lumina placuta.

Un mic aranjament care-mi aduce aminte de sarbatorile ce vor veni. Il am de mult timp si n-am renuntat la el in nici un anotimp, are locul lui special.

Iar vremea asta asa mohorata la ce te poate indemna?


vineri, 27 septembrie 2013

Scurt studiu personal. Dezvaluirea surprizei!


De cand ne-am mutat la tara consumam cu preponderenta, nu in totalitate, desi spre asta tindem, produse facute de noi ( legume, paine, faina, malai, oua, carne, conserve etc), dar si produse facute de consatenii nostri in casa ( branza de vaca si de capra, lapte, oua-cand intra-n greva ale noastre- etc).
Cu ocazia asta am constatat, si nici pana acum nu incetez sa ma minunez, cat de proasta calitativ e mancarea din supermarketuri. Ce diferenta poate fi intre produsele traditionale si cele industriale.
Diferenta nu este numai la gust, pentru ca cele industriale nu mai au gust natural, au un gust dat de “arome”, “emulsiatori”, “conservanti”, ci si la valorile nutritive. Si capitolul asta ne doare pentru ca mancam chimicale si nu ceea ce avem nevoie pentru a ne mentine si  imbunatati sanatatea.  

Azi voi vorbi despre uleiul de floarea soarelui rafinat ( cel uzual, din magazine, pe care il mancam cu totii) si despre uleiul de floarea soarelui presat la rece.

Cu totii folosim ulei, nu cred ca exista cineva care sa nu foloseasca ulei la gatit, salate, conserve etc.
De regula folosim uleiul din supermarketuri pentru ca este mai la indemana, este peste tot, gasim mai multe categorii de uleiuri, avem de unde alege etc.
Ati gustat vreodata uleiul? Adica sa luati sticla, sa o puneti la gura si sa gustati o picatura de ulei. E scarbos si are gust de orice, numai de samanta de floarea-soarelui nu. In mod normal uleiul ar trebui sa aiba gust si miros de floare din moment ce el e facut din samanta de floarea soarelui, corect?
M-am documentat mult timp, am citit si am vazut multe materiale si am sa va dau pe scurt, foarte pe scurt, procedeul prin care se obtine uleiul de floarea soarelui in mod industrial, adica cel rafinat din magazine :
  •    Rafinarea uleiului este una chimica si asta e clar pentru toata lumea.
  •   Semintele nu sunt selectate, se toarna vrac si se prajesc.
  •    In urma prajirii semintelor rezulta un ulei ranced care nu poate fi consumat din cauza mirosului si gustului extrem de neplacute.
  •   La acest nivel intra in scena soda caustica cu ajutorul careia se neutralizeaza acizii grasi polinesaturati, care la randul lor se transforma in sapunul nostru cel de toate zilele.
  •    Dupa eliminarea sapunului, uleiul se trateaza cu acid sulfuric sau cu acid fosforic, pentru neutralizare, dar si pentru un aspect cat mai placut.
  •   La final, dupa ce este incalzit la temperaturi de peste 150 grade de cateva ori, este tratat cu un abur supraincalzit pentru ca toate mirosurile sa fie indepartate, dar si pentru ca in acest fel i se adauga apa.
Dupa cum se vede, nu mai conteaza sanatatea consumatorului, conteaza banii. Totul trebuie sa fie rentabil.
Urmeaza mirarea noastra atunci cand ne imbolnavim, ca avem colesterol mare, ca avem dureri de stomac, dar si cand vedem cat de mult ulei se consuma.
Nu trebuie sa ne miram, pentru ca :
  • Oricat se straduiesc ei, soda caustica si acidul sulfuric ramane, nu pot fi eliminate de tot. In plus, uleiului i se mai adauga si ceva conservanti astfel incat termenul de valabilitate sa fie cat mai mare ( 2-3 ani)
  •  Evident ca vom consuma mult ulei, in special la prajire, din moment ce are apa in el. Apa se evapora.
  •  Reziduurile din seminte rezultate dupa prima presare se spala cu benzen, care apoi este eliminat prin evaporare. De ce fac asta? Maresc extractia de ulei rafinat si scad pretul de vanzare. Benzenul are o fractie care se evapora si una care nu se evapora si care este cancerigena.
Concluzia? O trageti singuri. 

Uleiul de floarea-soarelui presat la rece.

Modalitate de obtinere :
  •  Se iau semintele si se selecteaza. Din experienta proprie va spun ca la o tona de seminte, minim 300 de kg se elimina.
  • Semintele ramase, cele bune, sunt trecute apoi prin presa. Practic semintele se strivesc foarte bine, iar uleiul incepe sa curga din ele
  • Uleiul rezultat este lasat intr-un bazin la decantare o buna perioada de timp ( sau se filtreaza manual).
  •  Dupa decantare, uleiul se scoate si se pune in sticle.
Ce rezulta? Un ulei gros, cu gust si miros puternic de samanta de floarea soarelui, cu o culoare de un galben inchis.
Beneficiile uleiului de floarea soarelui presat la rece :

  •  Foarte bogat in vitamina E care ofera protectie inimii si arterelor, are efect antioxidant, stimuleaza sistemul imunitar
  • Continut mare de lecitina, care tonifica sistemul nervos
  •  Contine acizi grasi polinesaturati care ne ajuta sa scadem valoarea colesterolului
  • Contine vitamina A si F care au efecte antiinfectioase si regenerative, in special vitamina A ajuta la cresterea oaselor si dintilor, la prevenirea aterosclerozei si hipertensiunii.
  • Este antioxidant, tonic, nutritiv, regenerant, antiinfecţios şi detoxifiant.
  •  Consumul este cu mult mic fata de consumul celui rafinat, deci este mai ieftin.
Dragii mei, v-am prezentat pe foarte-foarte scurt, n-am vrut sa plictisim, un studiu facut de noi timp de mai bine de 2 luni. Sincer, ne-am ingrozit cand am vazut pana unde s-a ajuns cu industrializarea.
Daca v-am convins, urmatorul pas este sa dati o sansa sanatatii voastre, dar si micilor producatori de ulei presat la rece.
Daca vreti sa faceti lucrul asta, va asteptam precomenzile, pentru ca de sambata viitoare, 05.10.13, livram propriul nostru ulei de floarea soarelui presat la rece.
Voi reveni cu poze ca sa vedeti ce culoare poate sa aiba, dar ca sa va convingeti trebuie sa luati o sticla si sa-l incercati. Pretul il gasiti in sheetul cu lista de preturi.
Nu o sa va para rau, garantam asta!

joi, 26 septembrie 2013

Povestea gemului de mere

Daaaa, dragii mei, gemul meu de mere nu este unul obisnuit, cum de altfel nici un produs al nostru nu este obisnuit. Credeati ca e un simplu si banal gem de mere? Nu-i asa, gemul meu are o poveste frumoasa.
Asa ca faceti 5 minute pauza, luati-va canile cu cafea sau ceva de rontait si stati cuminti ca sa va spun o poveste.

" A fost o data ca niciodata o Casuta, undeva la tara, in curtea careia se afla o Livada de Meri. Numai ca acea Casuta nu mai era locuita de mult timp, iar acea Livada nu mai era ingrijita. Pe zi ce trecea Casuta se vaita Merilor, iar Merii se vaitau Casutei, cat de singuri, neingrijiti, lasati in voia sortii sunt.
Pe zi ce trecea se intrebau unul pe altul daca chiar nu o sa mai vina nimeni pe la ei. Isi doreau glas de oameni langa ei, isi doreau maini de gospodar la lucru, isi doreau sa auda rasete si chiuituri de copii.
Mult timp au trait in acea Singuratate crunta, dar iata ca a venit o zi, a venit Ziua in care au fost treziti din amorteala. Au auzit vorbe in curte, au simtit miscare in casa, au simtit mangaieri pe propriile crengi.
Oameni? se intrebau cu speranta Merii. Oameni? se intreba Casuta. Oare vor ramane? se intrebau unii pe altii.
Dar oamenii au plecat, iar Tristetea, Linistea cea Grea si Singuratatea le-au redevenit tovarasi. Zilele se scurgeau incet si greu, Casuta vedea cum incet-incet incepe sa-i cada cate o bucata de colt, iar de suparare se cocosase si nu mai voia sa se uite in sus. La ce sa mai fiu semeata? se intreba incet. Am fost o frumusete, iar acum am ajuns o ruina. De ce nimeni nu ma mai vrea?
Dar noi, ii raspundeau Merii, noi cum am fost? Am fost harnici, am fost rodnici, am luptat cu toate bolile si am invins! Totusi de ce nimeni nu ne mai vrea?
Si oftau cu greu, cu obida, lasandu-si crengile in jos.
Dar, intr-o buna zi, dis de dimineata, Merii cei singuratici si Casuta suparata au auzit pasi in fata portii. Si-au ridicat incet si greu privirile din pamant si au vazut Oamenii.
S-au intors! a inceput sa vuiasca curtea. S-au intors! au inceput sa-si sopteasca merii. S-au intors! a inceput sa lacrimeze de bucurie casuta.
Pe timp ce trecea maini harnice reintregeau Casuta, astfel ca intr-un timp scurt ea si-a recapatat frumusetea de odinioara. Aceleasi maini harnice au inceput sa ingrijeasca Merii, incet, bland, cu dragoste, asa incat in scurt timp Livada a redevenit ce a fost. Mai mult, noi tovarasi li s-au alaturat de-a lungul vremii.
Iar rezultatele nu au intarziat sa apara. Pentru ca Dragostea intoarce Dragoste, pentru ca Binele aduce numai Bine si Recunostinta, iar Grija si Munca aduc Rezultate Bune.

Acea familie tanara care a avut si mai are grija de Meri, din intamplare niste bucuresteni, a intalnit o alta familie tanara, fosti bucuresteni, dornica de a face o hrana cat mai sanatoasa pentru toti Oamenii care vor acest lucru.
Fostii bucuresteni, actuali tarani au luat cu grija acele Mere care erau foarte-foarte frumoase, le-au spalat si cu multa grija si atentie, le-au transformat, le-au dat o alta forma.




Iar acum Merele Transformate sunt in asteptarea altor Oameni, dornici de produse bune, naturale, fara adaosuri."

Povestea Casutei si a Merilor...e o poveste. O inventie a mea :).
Totusi, acea Casuta si acea Livada exista cu adevarat. Merele au fost si sunt ingrijite de o familie de bucuresteni care viseaza la marea mutare la sat si care au deja o casuta si o livada undeva intr-un sat in judetul Arges.
Iar gemul este facut de o alta familie de bucuresteni, deja mutati la sat, multi ne cunoasteti :).
Gemul contine numai mere, zahar si scortisoara. Si este grozav! Nu pentru ca eu as fi o gospodina neintrecuta, ci pentru ca l-am facut cu produse de calitate care m-au ajutat.
Vreti sa cunoasteti Mainile Dibace? Vreti sa cunoasteti Oamenii care au dat o sansa unei Casute si unei Livezi? Ii puteti gasi aici .
Merele lor...nu stiu cum sa vi le descriu. Sunt mere, nu plastic! Au gust! Miros a mere! Dulci - acrisoare, tari, zemoase, curate, frumoase.
Mi-a fost mila sa le tai, sincer spun.
Adi, care nu mananca fructe si-mi recunosc greseala, a ajuns sa manance cate 3-4 pe zi. M-a lasat sa fac gemul numai cu conditia ca o sa mai cumpar altele.
Asa ca draga Mihaela, mai urmeaza o alta comanda in curand, tinem legatura.
Eu nu pot sa le spun decat : Bravo voua, Oameni harnici!
Intrati pe blogul Mihaelei, luati legatura cu ea si luati-i merele alea atat de bune!
Vi-i recomand din toata inima!
Iar gemul il gasiti in sheet-ul de Preturi. Va asteapta in stoc limitat si incerc sa-l pazesc cat pot de bine de gurile pofticioase ale baietilor mei :)!

marți, 24 septembrie 2013

Legume

Cam liniste la mine pe blog in ultima vreme, asa? Ce sa fac, e treaba multa peste tot, mi-as dori sa tin totul la zi, dar nu prea pot.
Ce mai facuram noi? E, daca sunteti asa curiosi, hai sa va dau ultimele vesti.
In principal cam treaba prin solar, Lucian a mai pus ceva ceapa, usturoi o parceluta, salata si spanacul la loc definitiv si alte parcelute cu ridichi.
Ca si noutati avem pentru sambata ridichii gata de livrare, le-am pus si in lista de preturi.


Lucram din plin la noul nostru proiect care speram sa se finalizeze saptamana viitoare cu un produs nou-nout, sanatos si de care noi suntem foarte-foarte incantati.
Nu, nu va spun nimic, o sa fie o surpriza :).

Legumele din solar continua sa ma uimeasca. Ma asteptam ca plantutele sa se duca, dar nu!, ele produc in continuare fructe - mai mici, adevarat, dar super-super gustoase.
In special rosiile s-au facut si mai bune decat erau ( stiu ca suna a lauda, dar chiar asa sunt). Imi place seara, cand ajung acasa, sa ma duc direct in solar, de obicei Lucian e acolo cu treaba si cat stau sa ne povestim pe scurt ziua, mananc rosiutele ca pe bomboane, direct de pe vrej.
Ia uitati-va la ele :).





Vinetele produc si ele, asa imi plac cand le vad fructele sus in varf.



Iar ardeii si castravetii sunt cei mai ocupati, infloresc, produc, au treaba multa.



In gradina in schimb, in afara de dovlecei, zuchini si dovleci, totul s-a dus, plantele si-au incheiat sezonul. Trebuie sa ne apucam de curatenie, sa scoatem plantele uscate, vrejurile, sa scoatem aracii si apoi, mai incolo, sa tragem o ultima aratura pe anul asta.

Noroc cu solarul, cu ajutorul lui o sa mai avem legume proaspete.
Si pentru noi, dar si pentru voi :)!

marți, 17 septembrie 2013

Magia cuvantului BIO

Lucrez in vanzari de multi ani. Mult prea multi. Fac parte din ceea ce unii ne numesc " ai batrani, unsi cu toate cele". Nu stiu daca e bine sau rau, multi dintre noi, astia batrani, am devenit blazati si putem gresi/rata foarte usor.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
In tot acesti ani de munca, si implicit experienta, am vazut ca sunt anumite cuvinte care vand, cu care poti sa faci vanzare. Chiar si acum cand curelele sunt stranse la gauri noi, inca mai poti vinde folosind anumite cuvinte.
Acesta este si cazul cuvantului bio.
Toti si-au spus, atunci cand au inceput o afacere: omul lasa tot, dar trebuie sa manance.
Usor de zis, greu de facut. Din mai multe puncte de vedere.
In primul rand concurenta este mare : supermarketurile sunt un competitor serios, apoi vin samsarii din piete. Mmm...unde sa mai vand? La marginea santului? isi spune noul producator. Si atunci isi spune ca trebuie sa vina cu ceva nou, ceva sa iasa in evidenta.
Oamenii, clientii sau end-userii cum li se spune in vanzari, intre timp au descoperit multe cai de informare, au descoperit ca legumele din alte tari nu sunt bune, isi doresc ceva mai bun, chiar daca vor plati mai mult.
Si atunci noului nostru producator ii vine ideea : bio! vand produse bio! Sau gasim derivate gen : metode de cultivare ecologice, produse conform standardelor bio samd.
Exact! Si asa toata lumea a ajuns sa vanda produse bio, din gradini bio sau solarii bio.
Nu conteaza ca se incalca legile din toata lumea asta, noi avem produse bio. Unii o fac din prostie ( legumele/produsele lor chiar sunt curate, nu sunt stropite etc, dar nu stiu ca nu au voie sa-l foloseasca), altii o fac insa cu buna stiinta. Ambele cazuri sunt grave, in special cel de-al doilea pentru ca in felul asta multi consumatori si-au luat tepe. In plus, toate lucrurile astea se intorc si impotriva celor care chiar cultiva bio.

 Pe de alta parte si consumatorii finali au vina lor : citesc printre randuri, nu se informeaza in totalitate, nu verifica pana la capat.
Acum daca ne punem in locul end-userului,  el ce sa mai creada? Cui ii da banii lui munciti cu greu? Vrea pentru copilul lui, pentru familia lui tot ce-i mai bun. Ce face?
 * Toti cei care sunt acreditati bio au sigla cu agricultura ecologica, acel AE ( nu pot sa mi-l pun pe blog pentru ca nu am voie sa fac lucrul asta, conform contractului pe care l-am semnat, dar il gasiti daca intrati pe site-ul acelora de la agriculturaecologica.ro).  
 * Cei care sunt in curs de acreditare indiferent de anul in care sunt, asa cum suntem noi, avem acte date de cei de la firma de certficari.
 * De curand am avut o vizita a unor tineri care au vrut sa se convinga de produsele noastre, de noi si solarul nostru si care mi-au spus ca au avut un furnizor bio pe care l-au prins cu ocaua mica. Ne-au gasit, i-am primit cu drag, am stat la o vorba si o cafea, apoi le-am aratat toate cele, le-am dat sa guste, s-au convins si am primit comanda. Simplu si cinstit. Deasemenea, ma dau exemplu tot pe mine, la produsele finale cum e zacusca : da, vinetele, rosiile, ardeii, ceapa sunt ale noastre, dar nu pot vinde acest produs ca fiind in curs de certificare bio pentru ca :
a. am folosit ulei, sare ( exista sare bio?), zahar, mirodenii care nu sunt bio.
b. trebuie certificare bio separata.
Ce am facut ? Am scris negru pe alb, clar si concis : produs traditional facut in casa, din produsele noastre. Si asa toata lumea intelege despre ce e vorba.
* Exista producatori care-s onesti, care stiu cu ce se mananca " bio" si care spun din capul locului : nu am certificare, nu am contract ca-i scump, dar nu stropesc cu nimic ( cu toate ca si in agricultura ecologica sunt ingrasaminte, fungicide si altele, care-s ecologice/ naturale si sunt permise ).
Mai sus am dat numai trei exemple din ce se poate face. Probabil ca-s mai multe.

Acest post e inceput mai demult, sters, refacut, adaugit si inca nu-i complet. Nu-s multumita. Daca-l fac intr-un singur episod iese prea lung si plictisesc. Asa ca am ajuns la un compromis ( eu cu mine, da...) : sa fac mai multe posturi despre acest subiect. Ma intereseaza, sunt implicata si e necesar.
Am avut mai demult pe facebook o discutie oarecum infierbantata cu cineva care mi-a spus - in mare -  ca e necesara o educatie alimentara. Lucru cu care eu nu am fost de acord atunci.
Acum ii dau dreptate, e necesara.
Nu vreau sa fac eu educatie alimentara, nu sunt in domeniu, nu am experienta, nu sunt calificata in asa ceva. Nu vreau sa comentez dorinta unora de a se inavuti pe spinarea bietilor parinti care chiar cred ca le dau copiilor din dotare ceva curat.Nu vreau sa comentez despre nimeni nimic.
Vreau numai sa dau exemple pentru ca am vazut cu ochii mei cum unii se lasa inselati foarte usor.
Si chiar nu pot sa mai tac!

Din solar

A2a tura de ridichi

Prima tura de ridichi gata de livrare in curand

Ardei gustosi


Unde o vrea sa ajunga?

Vinete inalte de 2.3 m

luni, 16 septembrie 2013

Vesti

Ca sa fiu si eu in trend ma voi exprima in felul urmator : pentru prima data in acest sezon, azi dimineata am dat drumu` la caldura in masina.
Dupa ce am dardait vreo 10 minute pe drum, mi-am dat seama ca nu mai e de joaca.
Friiiiig! 9 grade la opt fara dimineata.
Am trecut la " artileria grea" - ciorapii grosi, nu cei mai grosi, dar destul de grosi. Si nu prea ii mai dau jos din picioare tot ziua.


Sambata am reusit sa-mi pun casa la punct , am profitat de ocazie ca nu am avut baietii acasa si m-am dezlantuit, Adi a plecat cu Lucian la livrari in Bucuresti pe motiv de tuns.
A stat pana in ultimul moment si cand nu s-a mai putut fofila a renuntat cu multa parere de rau la plete. Cum nici in sat si nici in apropiere nu avem frizer, a facut o plimbare in Bucuresti, ca tot avea taica-sau drum .
Despre faptul ca azi a inceput scoala nu pot sa spun decat ca e doliu national :). Dar o sa ne reintram in program, mai devreme sau mai tarziu.

Plantutele din gradina, in special rosiile, arata jalnic. Desi a plouat mult si abundent saptamana trecuta, "varsta" lor isi spune cuvantul. Totusi fructele lor sunt foarte-foarte gustoase. Mai am de cules o gramada, in special cele cireasa, toate soiurile, au produs si produc mult, desi frunzele lor par arse si, asa cum am mai spus, arata jalnic.
Ardeii iuti, putini cat au fost, au produs bine, iar cei cireasa au niste fructe de un rosu foarte amenintator.


In solar ridichiile cresc, Lucian zice ca-n doua saptamani ar fi cam gata, salata si spanacul cresc si ele, dar mai incet, iar ceapa nu a dat deloc pana acum.
Rosiile, ardeii, vinetele, castravetii mai produc, dar putin, totusi ele ca plante arata super bine. Multe din ele sunt inflorite. Ardeii  ma incanta cel mai mult cu harnicia lor, ma gandeam cat de multi puteam face daca nu pierdeam jumatate din fire la inceputul verii.


Pentru mine toamna adevarata inseamna o salata picanta de sfecla si o placinta dulce de dolveac asezonata cu felii de dovleac copt unse cu miere, iar langa ele trebuie sa stea un pahar cu un pic de must.
In week-endul ce vine am de gand sa-i fac de petrecanie unui dovleac placintar, galben - portocaliu si bine copt, care-mi tot face cu ochiul cand trec pe langa el. Iar pe restul ii voi depozita in mini beciul nostru pentru alte placinte gustoase.
Am facut salata de sfecla si am pus-o in borcane pentru iarna, am mai facut o serie de salate gustoase atat pentru noi, cat si pentru abonatii nostri. Dupa ce vor fi murate si deci gata de consum, vor apare in lista de preturi.

Acum ca s-a dus din caldura verii, aerul e mai rarefiat, mai curat imi pare. Caci in fiecare dimineata ne trezim cu ample spectacole date de Soare, cu rasarituri frumos colorate, iar in departare imi vad dragii mei munti. Inca verzi. In curand am sa le vad varfurile albe, apoi or sa fie albi complet.


In sat miroase a fum, a struguri, a muraturi.
Lumea pleaca cu noaptea-n cap la camp, la strans de porumbi si coceni, iar tractoarele si-au reinceput araturile de toamna acolo unde culturile au fost stranse. In cateva seri era trecut de noua, iar oamenii si tractoarele lor abia atunci se intorceau de pe campuri spre case.
Se munceste mult, cu drag si spor sau din nevoie, oricum ar fi se munceste.
Dar, pe langa munci si griji, am intrat vrand-nevrand in sezonul nuntilor si din cate am auzit or sa fie cateva in sat si una chiar la noi pe strada.
Casa de piatra le uram  :)!

marți, 10 septembrie 2013

Cand rasfatul ni se urca la cap



Nu mai e matoanca disperata si amarata luata de pe strada. Acum e o domnisoara in toata regula si am impresia ca s-a cam autointitulat stapana in casa. Mananca, se joaca, topaie, doarme si o ia iar de la capat. Ne topeste cu o singura privire si face ce vrea din noi. Din toti trei.
Bate cainii si ii scuipa, e fascinata de rate, gainile nu mai prezinta interes pentru ea.
Incetul cu incetul exploreaza curtea din ce in ce mai departe si adora sa alerge si sa sara dupa gaze.
Miti a acceptat-o intr-un final, ba pot spune ca a adoptat-o, acum o spala, o ingrijeste, asteapta ca ea sa termine prima de mancat, abia apoi mananca ea. O maraie numai daca nu sta la spalat.Iar Jedi, ca orice copil poznas, nu sta :).


O mica frumusete foarte-foarte rasfatata :).