luni, 25 iulie 2016

Final de iulie cu seceta si praf

De la un timp e cam liniste pe blogurile mele preferate, o fi si perioada de concedii sau poate lipsa de chef, asa ca ma "sacrific" eu azi :), Glumesc, bineinteles, caci nici eu nu-s mai breaza ca altii.
Uite ca se face o luna de cand n-am mai scris, nu ca n-as fi vrut, dar timpul trece incredibil de repede. Acum e dimineata si dau mancare la pasari si animale, mai fac o tura de gradina, mai copilesc o rosie, ardei sau vanata, acum e seara si iar o iau de la capat cu hranitul, udatul, ingrijitul plantelor si-s lesinata de oboseala, in ochi jucandu-mi dusul si perna.
In fine, hai sa incepem, ca-s multe de povestit si ma asteapta vreo doua lazi de rosii si una de ardei, plus alte treburi gospodaresti.
E sfarsit de iulie si-i o seceta nenorocita rau. N-a mai plouat de la inceputul lui iunie, parca. Sau sfarsit de mai. Pe acolo, pe undeva. Nici o picatura. Nimic! Zadarnic te uiti spre cer, totul e senin, albastru, cu o lumina care indurereaza ochii.


Din cauza caldurii, anul asta treieratul a fost inceput mai devreme, la inceputul celei de-a doua jumatati a lui iunie. Pe camp nu mai exista iarba, totul e ars de caldura si lipsa apei, iar cei care au animale au deja o problema cu hrana acestora. Porumbul mi s-a parut a fi verde si destul de frumos, dar cam mic.
Anul asta nu-s nici fructe, cam toti se plang de asta. Nici noi nu facem altfel, caci in privinta asta e mai rau ca anul trecut. Daca corcodusii au suferit in primavara o toaletare destul de drastica venita o data cu curatenia de primavara, constructia gardului etc, prunii se vede ca au suferit din cauza frigului din aprilie si mai, apoi din cauza lipsei de apa. Asta e, o luam ca atare.
In solarii stam binisor la capitolul rosii. Nu stiu care a fost fenomenul, dar anul asta am avut rosii uriase, soiuri care le credeam cu fructe mici, au facut fructe mari, iar cele pe care le stiam ca au fructe mari, au facut fructe imense. Cateva plante au trebuit sustinute suplimentar, caci altfel se rupeau din cauza greutatii.

Mari de Prahova - etajele doi si trei; o rosie care nu te lasa la greu



Au rodit foarte bine pana acum, mult mai bine decat anul trecut. Dar acum, din cauza caldurii, s-au cam blocat pe la etajele trei si patru, gogonicile nu mai cresc.


Cu toate astea, cu atatia daunatori ca in nici un an pana acum, am avut ce culege, am ce conserva si-s tare recunoscatoare pentru asta.




Ardeii sunt mici si se strica pe planta, habar n-am ce au, iar vinetele, castravetii, pepenii si fasolea sunt atacate puternic de paianjenul rosu, iar pierderile sunt considerabile.

Cultura de pepeni atacata de paianjenul rosu
Seara ud folia si incerc sa formez putin condens, astfel incat sa existe ceva umiditate, dar nu prea are efect. Au apucat sa rodeasca putin, vom vedea pe mai departe.

Pepenoaica (d-aia adevarata, de pe vremuri, de cand eram copii)
Kiwano

 


Per ansamblu, totul arata cam asa.





De acum mai astept fasolea de teci care a inceput si ea sa rodeasca, in ciuda paianjenilor.


In gradina e o mare brambureala. Buruieni si dovleci de Styria scapati de sub control dau o imagine de haos.


Stirienii atat de tare s-au intins incat nu mai pot intra in ei sa-i curat de buruieni pentru ca risc sa rup vrejurile.
Au intrat si in culturile vecine de praz, castraveti, pepeni, ardei iute, kale.


Dar sunt foarte frumosi si produc binisor, abia astept sa-i gust.



In gradina mai am niste castraveti albi lungi care abia acum au inceput sa rodeasca. Sunt tare draguti.



Si niste castraveti Momordica, clar afectati de ceva.


Iar la final de capitol legume mai pot sa spun ca am inceput de ceva vreme conservaraia pentru iarna, lucru tare frumos si care imi place foarte mult. Sigur, si satisfactia e mare, gradinarii ma inteleg bine :).




Animalele si pasarile sufera si ele de caldura. Incerc sa le ajut cum pot, cu apa schimbata des, udat pe jos pentru a le face putina racoare.
Gainile s-au dezbracat de tot si-si iau pozitiile alea de zici ca-s late-moarte. Nici acum nu m-am invatat cu asta si cand le vad imi sare inima, gandind ca au patit ceva.


Puii sunt grozavi, zgomotosi, batausi si tare frumosi.

E o poza putin mai veche, intre timp closca i-a lasat, indragostita de un cocos roscat, iar ei au mai crescut si au pene frumos colorate :)
De acum mai astept bobocii de rata care inca n-au iesit, desi cred ca ar cam fi fost timpul.
Cainii si pisicile misca dimineata si seara, in rest se taraie pana la galetile cu apa, beau si apoi cad care pe unde ii apuca, dormind mai toata ziua.
Seara, in schimb, se trezesc la viata cu totii si se incing jocuri, se alearga ca bezmeticii, cateodata sfarsindu-se si cu ceva batai intre ei.





Dorica, puiul mamii drag, s-a adaptat la viata de turma, a crescut, iar ciobanul ne-a anuntat ca e foarte posibil ca in primavara sa ne faca bunici. Mi se pare devreme, adica e mica, nu? n-are nici un an. Eu asa o vad, dar vom vedea ce o mai fi. Imi e tare dor de ea.
Iar peste toate, ca un bonus al naturii pentru caldura, seceta si praful incredibil din ultimele luni, avem parte de rasarituri si apusuri frumoase, chiar spectaculoase cateodata.



luni, 27 iunie 2016

Adaptari

Mna, veni in sfarsit vara si aduse o data cu ea mult dorita caldura. Caci da, imi doream sa vina si caldura, ca prea a fost frig pana acum, plus ca-mi ploua in gura dupa rosii, ardei si alte minuni ale verii.
Si pentru ca peste zi este atat de cald, ne-am adaptat si noi cum am putut. Trezirea se da la patru sau cinci dimineata, la cinci sau sase suntem in solar sau gradina si ne incepem ziua de lucru. Lucram pana pe la noua (eu, daca sunt in solar) si in jur de 11.00 (Lucian, in solar) sau maxim 12.00 in gradina, dupa care ne bagam in casa si fiecare isi face treaba (eu cu casa, Lucian cu amenajarea spatiului pentru presa de ulei), apoi reincepem lucrul afara pe la cinci dupa-amiaza pana pe la 10.00-11.00 seara.
Plantele sufera mult din cauza caldurii, asa ca trebuie sa le acordam o atentie si mai mare.
Le udam din belsug, le defoliem, le legam, le dezburuionim, dar nu chiar de tot (buruienile mai tin cat de cat umezeala) si le bibilim asa cum stim mai bine..
Desi sezonul a inceput cam aiurea, ne-am luptat cu afide si melci, acum avem si rezultate.


O ambitie am avut cu castravetii anul asta. Dupa ce afidele mi-au topit peste 200 de cuiburi de castraveti, am plantat rasadurile de rezerva in gradina. Nu rodesc ca in solar, dar avem de o salata.


Mai mult, am semanat direct o tura noua in solar si au inceput sa se inalte binisor.


Acum sa vedem ce-o fi pe mai departe, daca va fi cald in continuare, va fi bine, pentru ca scarboseniile s-au ascuns in pamant din cauza caldurii.


Vinetele atacate si secatuite si ele de afide, au inceput sa-si dea drumul la crestere si cred ca saptamana asta vom gusta prima salata din acest sezon.
Cele albe lungi cred ca abia pe saptamana viitoare vor fi gata.


Iar cele albe rotunde le vom gusta mai tarziu anul asta pentru ca le-am plantat tarziu.


Ardeii grasi si-au revenit si ei si au inceput sa rodeasca binisor, iar cei iuti sunt gata de gustat.


Pepenasii galbeni cresc bine in solar si-s mult mai avansati decat cei din gradina.


pe ici, pe colo am mai semanat fasole, morcovi, dovlecei, am mai pus ceva arpagic si toate cresc binisor.

La finalul prezentarii am lasat rosiile. Anul asta sunt o minune. Sunt mult mai mari si mai pline decat anul trecut. E drept ca acum sufera de cald, au avortat din flori, frunzele-s uscate si au aparut probleme,


dar sunt multumita de ele.




Black Truffle m-a zapacit de tot. Acum doi ani au fost cat cherry-urile si am zis ca asa sunt ele. Anul trecut au fost duble, iar anul asta au ajuns la dimensiunile unei rosii normale.










La capitolul animale si pasari noutatile ar fi urmatoarele: avem pui de gaina clociti in pod de nebune. Mai mult de atat, sunt doua closti care au grija de aceiasi pui. Nu stiu cine a zis ca trebuiesc ferite una de alta, astea ale mele isi cresc impreuna puii. In afara de astea doua, mai am doua care-s fiecare cu puii ei. Ce am observat e ca si-au impartit curtea si se evita. Isi respecta teritoriile si fiecare isi vede de treaba. Iar eu am grija ca fiecare sa aiba apa si mancare la locul ei si pana acum sunt linistite.
O alta noutate ar fi ca am dat-o pe Dorica, puiul mamii, la turma, sa se duca la pascut si imi e dor de ea de nu mai pot. Am decis sa fac asta pentru ca se vedea ca are nevoie de iarba mai multa, de miscare, plus ca am rasfatat-o foarte mult si era necesar sa inceapa sa-si ia viata ei de caprita zapacita in piept. O vom lua acasa in toamna.
Si, asa cum ziceam la inceput, Lucian lucreaza printre picaturi la spatiul pentru presa.



Mai are de lucru aici, dar speram ca pana-n toamna spatiul sa fie gata si sa avem autorizarea, mai ales ca dovlecii de Styria si-au format primele fructe :).