vineri, 5 februarie 2016

Concluzii dupa patru ani. Prima parte - Viata la tara

Luna asta se implinesc patru ani de cand am cumparat bucata asta de pamant, aflata intr-un sat absolut obisnuit, la intersectia a doua ulite dintr-un colt al satului (strazi nu le pot zice, ca-s neasfaltate ca si acum patru ani).
Patru ani care ne-au schimbat complet pe noi, oraseni get-beget, niste oameni obisnuiti, tipic romanului mediu cu casa, masina si rate la banci.
Am ales sa plecam la tara nu pentru ca nu mai aveam ce manca la oras, ci pentru ca am vrut o schimbare, am vrut mancare sanatoasa pentru Adi, am vrut spatiu, am vrut o afacere de familie din care sa ne castigam painea de zi cu zi.
Am venit aici cu niste impresii si pareri despre sat si tot ceea ce implica el, impresii care in timp s-au dovedit gresite, atat in sens pozitiv, cat si negativ.
Cum ziceam, anii astia ne-au schimbat modul de viata la 360  180 de grade. Daca la Bucuresti toate erau la indemana iar unele lucruri mi se pareau firesti si ca mi se cuvin, aici am constatat ca trebuie sa muncesti din greu pentru anumite lucruri.
In acesti patru ani am vazut si constatat multe lucruri si pot trage o concluzie. Evident, sunt numai patru ani, deci experienta nu e mare, iar analiza-i una precara, poate subiectiva, desi nu-mi doresc asta si este valabila pentru zona in care ma aflu.
Am gandit ca exista doua mari categorii care se pot dezvolta in mai multe subcategorii:

  1.  Viata la tara

 a. Traiul de zi cu zi

Locurile de munca si venituri


 La sate nu exista locuri de munca in afara de primarii, politie si scoli. Cand au noroc mai vezi cate unul angajat la Posta Romana sau diferite directii ce apartin de Agricultura.
Satenii lucreaza la oras, de regula barbatii, pe salarii de mizerie si, atunci cand le primesc, pe jumatate din norma de bonuri de masa care li s-ar cuveni. Pleaca dimineata devreme si vin seara tarziu sau sunt cazuri cand pleaca la oras luni dimineata si se mai intorc acasa vineri seara. Femeile muncesc si sustin gospodaria, au grija de copii, animale, pasari, gradina si culturile din camp cu tot ceea ce implica asta.
Cand copiii cresc iau locul barbatului si vor face naveta sat - oras zilnic sau saptamanal. Dupa care va urma rata la apartament si vizita la parinti o data pe saptamana, apoi la doua saptamani, apoi la o luna, la Paste si/sau Craciun. Cunoasteti voi, povestea-i clasica.
In general, in gospodarii exista cate o vaca, unul sau doi porci (de regula, unul il tin pentru ei si-l vor taia de Craciun, celalalt il vor tine pentru vanzarea din preajma Craciunului) si pasari cele mai multe dintre ele fiind gaini. Mai exista gospodarii cu rate, curci si (mai rar) gaste si bibilici.
Poate e o coincidenta sau nu, dar am vazut ca in unele gospodarii unde barbatul nu are un loc de munca stabil,  mai au si cate un cal. Caruta si calul sunt inca la putere, la fel si aratul cu plugul si calul, dar cu toate astea sunt si multe familii care au de ceva timp tractoare cu care isi lucreaza pamantul.
In sate mai exista "privatizatii". Adica acei oameni care si-au amenajat un magazin in camera de la drum a casei. In acele magazine muncesc numai membrii familiei si acolo vei gasi de toate, incepand de la seminte si chimicale pana la chiloti, tricouri, produse de igiena si papuci de plastic, terminand cu bautura si mancare foarte ieftine si extrem de prost calitative. Cateodata mai vand fructe, legume, oua, branza luate de la unii oameni din sat si da! au clienti la ele.
Mai exista, in unele cazuri fericite, diverse ferme prin sate. De regula, in acele ferme (vegetale sau animale) lucreaza membrii familiei, dar in sezoane mai aduc oameni de afara.
Alte venituri provin din vanzarea produselor facute in gospodarii: legume, fructe, oua, branza, carne. Nu se mai duc la piata, sunt samsari care vin in sate si le iau de la poarta pe preturi de nimic. Produsele nu sunt multe pentru ca in mare majoritate oamenii sunt batrani, nu mai au putere si au copii la oras carora le trimit din ele, deci castigul este foarte mic.
Alte venituri ar mai fi cele provenite din ajutoarele sociale.

Conditiile din gospodarii

In marea majoritate, casele sunt intretinute si frumoase. Exista gospodarii cu case batranesti in care locuiesc sau cu case nou construite, de obicei foarte mari si cateodata nelocuite, gospodarii preferand sa stea tot in casa batraneasca. Desigur, asta nu e o regula, dar am intalnit foarte des astfel de cazuri.
In mare majoritate exista bai amenajate in case si bucatarii cu apa curenta. Apa este trasa din putul propriu si este deversata in fose.
Curtile si gradinile sunt ingrijite si frumoase, unele gospodarii avand in plus curti special amenajate pentru pasari si animale.
Primavara si toamna au loc curateniile generale, iar aerul devine irespirabil din cauza focurilor - ard tot ce e rest vegetal, plastic sau ce mai gasesc prin curti. Dupa acest hei-rup, in special primavara, inaintea Pastelui, satul isi schimba fata: curtile sunt foarte curate, cochete chiar, gradinile sunt proaspat sapate si in parte cu culturi pe ele, pomii sunt varuiti, apar florile de primavara si totul devine mirific.


b. Scoala

Cu cat satul este mai mic cu atat nivelul scolii este mai prost. Parerea mea este ca in Romania nivelul educatiei a scazut foarte mult, dar la sate situatia este strigator la cer de grava.
Nu voi vorbi de faptul ca am avut o surpriza extrem de neplacuta sa constat ca exista profesori care scriu incorect gramatical, nici de faptul ca un profesor sa fie corectat de un elev la materia pe care se presupune ca e pregatit, ci de faptul ca un profesor preda cel putin trei materii, materii importante si fara nici un fel de legatura una cu alta.
Dar am avut si surprize placute in care am vazut profesori dedicati si care chiar se straduiau ca elevii sa inteleaga ceva din ceea ce spuneau si care comunicau voit si real cu acestia.
La una din sedinte am avut surpriza sa mi se spuna in fata ca exista unele criterii politice, fapt ce nu m-a mirat foarte tare, dar care m-a facut sa ma simt ca intr-una din povestirile lui Caragiale.
Conditiile din scolile de la sate sunt foarte proaste si aici voi mentiona numai faptul ca nu exista bai in scoli, copiii facandu-si nevoile in latrine (o gaura in pamant, trei pereti din scandura, o usa si un miros insuportabil). Iar acolo unde exista bai (in satele mai rasarite), in speta e vorba de un singur WC la o multime de copii.

c. Cultura

Am introdus acest subcapitol ca sa ne mai amuzam putin. La sate nu exista surse de cultura si nici locuri de recreere. Da, exista acele faimoase parcuri facute pe bani europeni, parcuri care nu-s vizitate decat vara de cativa copii din satele respective.
In satul vecin exista un asa-zis parc, cred ca are vreo 500 mp, trei banci si o statuie, care este inchis cu lacat in cursul saptamanii, accesul fiind permis numai in week-end-uri.
Din cate stiu, mai exista cate o biblioteca sau doua in zona. Fostele centre de cultura comuniste s-au transformat in discoteci care au dat faliment la un moment dat, iar acum sunt pur si simplu niste cladiri lasate in paragina.
Singurele locuri mai la indemana unde vorbesc de una - alta sunt la biserica, in fata portilor si in birturile din sate. 
Nici la Gaesti (orasul cel mai apropiat de zona noastra) daca te duci nu gasesti mare lucru. Nu am vazut/auzit sa existe vreun muzeu sau teatru.
Sigur, alta e situatia in cazul oraselor mai mari, dar mai departate, cum ar fi Targoviste sau Pitesti.


d. Informatii

Internetul a patruns foarte bine si la sate, deci nu as putea sa spun ca nu ar avea de unde sa ia informatii, problema cred ca e faptul ca nu stiu cum sa caute si sa centralizeze acele informatii.
Parerea mea sincera este ca in general tara ne vrea prosti, la sate in special!
Nu le spune nimeni nimic, nu le arata nimeni ca exista si altceva in afara de ceea ce fac.
Un prim exemplu care-mi vine rapid in cap: desi este nerentabil si o recunosc si ei, continua sa cultive cereale pe care le vand la preturi de nimic. De cele mai multe ori banii obtinuti din vanzare fiind mai putini decat cei cheltuiti cu seminte si lucrarile specifice acestei culturi, dar sunt si cazuri fericite cand scot atat cat baga.
Nu vor sa se asocieze, dar nici nu cred ca cineva le-a explicat in detaliu si cu rabdare ce inseamna asta.
Dar cum speranta moare ultima, am intalnit cativa tineri din sate intorsi de la facultatile din orase si care chiar au mintea, vointa si puterea sa faca ceva. Am si auzit de altii, prin alte parti, ca au avut succes.

e.  Felul lor de a fi.
 
In general, la sate oamenii sunt mai deschisi, mai luminosi si zambesc mai mult. Evident ca exista si morocanosi, oameni inchisi etc, dar in general ei zambesc si rad in hohote.
In ciuda faptului ca viata la tara e asa cum e, ca-s greutati mai multe, ca si ei au cheltuieli, facturi, copii de dus la scoala, zambesc.
Poate ca asta e felul de a raspunde, nu stiu.
Sunt curiosi si indiscreti, iar unii dintre ei nu ezita sa isi rupa gatul uitandu-se la tine in curte in timp ce trec pe acolo.
Oamenii muncesc mult si din greu, contrar a ceea ce se spune. Isi castiga painea mult mai greu decat la oras. Sunt unele familii unde copiii muncesc de mici si isi ajuta real parintii in gospodarie. Cei care sunt in putere isi lucreaza pamantul, au grija de el. De fapt, muncesc pana in momentul cand o boala sau batranetea ii imobilizeaza.

Va urma o a doua parte despre experientele traite ca mic antrepenor in rural.

joi, 4 februarie 2016

Plante la inceput de februarie. Experimente la final

Dupa cateva zile calduroase si primavaratice, plantutele noastre si-au revenit foarte bine. Le-am curatat de frunzele moarte, am curatat de fapt razoarele de tot ce a fost bolnav sau mort din cauza gerurilor, iar la final am constat ca au fost pierderi destul de mari in randul lor, dar din fericire rasadurile nu au fost afectate. Asa ca avem material de lucru.


Toate plantele au fost rasfatate mai mult decat in mod obisnuit. Lucian a sapat in jurul fiecarei plantute, a spart crustele care se formasera, le-a curatat, le-a aerisit si le-a fertilizat cu macerat de gainat de la pasari.


Atat de tare le-a placut fetelor tratamentul incat, pe ora ce trecea, se vedea cu ochiul liber cum incep sa se deschida, sa-si schimbe culoarea intr-una mai vie, pe scurt, cum se reintorc la viata.


Dintre salate, cele crete au depasit cu bine, in majoritate, gerurile. Celalalt soi, o salata foarte atractiva si gustoasa de altfel, a avut pierderi mai mari. Asadar, e bine de stiut lucrul asta pe mai departe, l-am notat in caiet.


Cel mai bine a petrecut spanacul. Daca pe perioada gerurilor a stagnat, acum i-a trebuit un pic de soare ca s-o ia razna. A inceput sa creasca si sa se infrunzeasca, iar culoarea denota ca este sanatos.


Dar nu numai plantele au inviat de la caldura (ieri ma bazaia o albina bezmetica prin solar), avem semne clare ca acolo ceva e viu.


Si infometat


Asta e, traim cu ei, dar si cand i-oi prinde....

Insamantarile de primavara le-am cam terminat. Unele seminte sunt germinate, altele si-au format deja plantutele,


iar pe altele le asteptam.

Viitoare cultura de salata ce va fi plantata in gradina
La sfarsitul toamnei trecute am zis sa fac ceva experimente. Citisem pe ici pe colo cateva ceva, am mai vorbit in stanga si-n dreapta, dar nu era lamurita defel. Asa ca am zis ca ce-i in mana nu-i minciuna si mai bine ma bazez pe mine, plus ca invatam ceva folositor.

Experimentul nr 1 - Rozmarin

In toamna am avut cateva tufe de rozmarin pe care le-am scos, am separat plantele, apoi le-am mutat in ghivece. Cumva si de nevoie, pentru ca nu am spatiul necesar in casa, am lasat cateva ghivece peste iarna in solar, iar pe restul le-am bagat in casa.
Cele din solar, trebuie sa recunosc, nu le-am prea acordat atentie, singurul lucru pe care l-au primit a fost apa si aia mai rara si le-am acoperit cu agril in zilele geroase.
Celor din casa, fiind mai aproape, le-am mai bibilit, le-am udat atunci cand pamantul era uscat, le-am mai intors dupa soare si, evident, au avut caldura.
Rezultatul: cele din casa mai au putin si mor, plus ca s-au umplut de ceva purici sau paienjeni foarte mici, iar cele din solar sunt foarte bine si vii.

 Ca o concluzie a mea: rozmarinul poate trece iarna daca e putin ferit de frig.

Experimentul nr 2 - Liliac

Am in curte o tufa foarte mare de liliac. De fapt, e copac de-a binelea si depaseste casa in inaltime. Dar am numai acolo si as vrea sa am peste tot in curte, ca asa e omu` mereu nemultumit.
In toamna, cand am reusit sa strangem prin curte si sa o facem sa para locuibila iara, Lucian a tuns din tufe (lamaita, liliacul si cred ca a taiat si din trandafiri).
Am luat cateva crengute de liliac si le-am bagat intr-o galeata cu apa, iar galeata am pus-o intr-un colt de solar. In timp crengutele au format boboci, nu si radacini, dar ca sa-mi dovedeasca ca e viu, liliacul si-a crescut bobocii.
Asa ca l-am lasat in pace, in noptile cu geruri l-am acoperit cu agril, in zilele insorite il dezveleam. Evident ca apa din galeata ingheta si se dezgheta, dar am avut rabdare.


Si bine am facut, pentru ca crengutele si-au format radacini! Unele sunt mai maricele, altele abia se formeaza. Il voi mai lasa si-n februarie in apa, ca radacinutele sa aiba timp si sa creasca, iar in martie le voi planta. Si sper din tot sufletul sa se prinda si sa-mi daruiasca multe-multe flori.