luni, 20 octombrie 2014

Cum cultivam castravetii ?


Asa cum agricultorii se lauda toamna cu roadele muncii lor, la fel femeile gospodine se intrec in iscusinta iarna, cand se degusta bunatatile puse de catre dansele la conservat, pe iarna. Majoritatea romanilor sunt innebuniti de-a dreptul dupa ceea ce traditional se numesc „muraturi”. Inca de cand sunt fete, viitoarele doamne sunt invatate cum sa prepare lichidul ce va conserva legumele, plus cum trebuie ele asezate, alaturi de alte sfaturi, cum ar fi: in ce recipiente, la ce temperatura, ce cantitate etc.
In ultima vreme, odata cu aparitia diversilor conservanti alimentari, doamnele si-au mai redus din munca si executa aceasta munca mult mai rapid. Cu toate acestea insa, marea majoritate se plange ca nu mai stau asa de bine pe iarna muraturile, asa cum o faceau in urma cu cateva decenii, pe vremea bunicilor. Satule sa iroseasca timp, bani si energie pe niste borcane care sa fermenteze, blamand cultura de castraveti, doamnele apeleaza cu incredere la seminte castraveti si se apuca ele insele de gradinarit, pentru a fi sigure ca au facut o treaba buna, de la rasadit, pana la cules, apoi conservat pe iarna. Cele care, din nefericire, nu dispun spatiul necesar, au gasit un truc foarte la indemana oricui: sere si rasadnite cu castraveti.


Gradinarii sunt foarte multumiti de ceea ce se gaseste in comert la capitolul seminte castraveti mirabelle pentru ca rezultatul este unul satisfacator, atat ca aspect vizual, cat si ca gust si uneori chiar si ca miros, in conditiile in care leguma sanatoasa nu doar ca se vede/pipaie, ci se si simte. 


Semanatul castravetilor se face relativ usor; prima data trebuie sa puneti suficient ingrasamant natural pentru ca semintele sa germineze, iar acest lucru se intampla la doar 2-3 zile dupa plantare. Cuiburile nu trebuie sa fie dese, ci plantate intercalat, tocmai pentru ca planta sa aiba spatiu suficient de desfasurare. Nu uitati de discuirea terenului, astfel incat pamantul sa fie maruntit, iar apa sa patrunda in sol pentru irigare, caci castravetii, cu cat au mai multa apa, cu atat rodesc mai bogat si mai frumos.
Pe langa soiul de seminte deja amintite mai sus, un alt pont in materie ar fi urmatorul: seminte castraveti cornichon – soi de castraveti foarte rezistent la conditiile vitrege de trai, care nici macar nu are nevoie de palisare. Asadar, daca vreti sa incepeti o prima cultura proprie, indicat ar fi sa invatati din mers, iar in acest sens v-ar fi foarte utili castravetii cornichon.
 


In timp, s-ar putea ca munca cu castravetii sa se transforme intr-un hobby, deci sa va faca placere sa starpiti buruienile dintre vlastari, urmand sa asteptati cu nerabdare recoltarea propriu-zisa, fie spre comercializare, fie doar pentru consum propriu. Odata finalizat acest proces care, asa cum am mentionat, nu dureaza foarte mult, puteti sa va etalati talentele de gospodina si sa puneti legumele la conservat pe iarna, urmand ca, de sarbatori, cand veti avea masa plina cu invitati, sa degustati in voie, alaturi de bucatele traditionale din carne, o muratura asezonata, gustoasa si racoritoare.

vineri, 17 octombrie 2014

Vizita

Ieri a trebuit sa ajung in Bucuresti. A fost musai, treburi urgente.
Am plecat fara tragere de inima, dis de dimineata, lasand in urma o turma de caini, pisici, gaini si rate nedumerite si uitandu-se lung dupa mine.


In drum mi-am lasat copiloiul la scoala, apoi am luat-o la pas grabit. La iesirea din sat, inevitabil, m-am intalnit cu turma de vaci a satului care se ducea catre islaz. Incet si cu ajutorul ciobanilor am trecut de ea, apoi am iesit din sat.


In viteza masinii am putut observa noua culoare a padurii, galben-rosiatica, campurile goale, dar lucrate, gaini iesite la sosea. La intrarea in Petresti am trecut "la mustata" de turma de capre, dar chiar daca ma intalneam cu ele, nu erau probleme. Ele merg mult mai grupate decat vacile.

Pe autostrada am mers incet, desi eram deja in intarziere, cu muzica data tare si am savurat din plin placerea sofatului.
Am ajuns in Bucuresti fix cand era aglomeratia mai mare. Pe Maniu erau masini bara la bara, dar am stat rabdatoare la rand, am ascultat muzica ( e tipul ala de la Sport FM un rocker inrait! da, vere, niste muzica de nu-ti vine sa crezi!) si am observat oamenii din masinile de langa mine. Nu am putut sa nu observ ca toti erau setati pe "privire-inainte", numai eu ma uitam curioasa si priveam iscoditor la ei, la fetele lor.

Oameni obositi, oameni preocupati, unii deja nervosi, desi nici noua dimineata nu era. Mi-a parut rau pentru ei, cu toate ca m-am recunoscut in tot. Asa am fost si eu.
Mi-am terminat treburile dupa-amiaza si am luat inapoi drumul spre casa. Orasul era mult mai liber la ora aia, asa ca am ajuns aproape de iesirea din Bucuresti cam in 20 de minute.

Am profitat de ocazie sa trag o tura printr-un supermarket pentru mici cumparaturi si nu m-am putut abtine sa nu vizitez si raionul de legume. E trist ce se intampla in zona aia: patrunjel fara miros, rosii de plastic din Spania, castraveti ofiliti si moi, mere fara miros de mere. Toate-s prea frumoase, prea la fel, prea nemuritoare, niste calitati care nu se pot aplica legumelor si fructelor.
Asa ca am iesit repede de acolo si am luat drumul inapoi spre casa. Ca si la plecare, am mers incet si negrabita, autostrada era libera, geamul era jos, aerul intra marinimos in masina, iar muzica era tare.

Ajunsa acasa, a trebuit sa mangai si sa vorbesc cu fiecare matoanca si cu fiecare cateloi in parte, sa le linistesc bucuria revederii ca sa pot baga masina in curte.
Dupa ce am linistit animalele, dupa ce am bagat masina in curte si am inchis portile, am intrat in solar sa-mi vad plantutele pe care nu le vazusem toata ziua. Le-am admirat, le-am mangaiat si le-am vorbit in drum spre locul unde Lucian muncea, scotea vrejurile uscate de rosii.
Multumita de zi in general, multumita ca plantutele sunt bine, multumita ca animalelor le-a fost dor de mine, multumita ca imi luasem portia de dragoste din partea lor, am intrat in casa, hotarata sa pregatesc cina.
Rasarit pe strada mea
Desi ziua a fost agitata, seara a fost linistita.
Iar ziua de azi a inceput cum nu se poate mai bine: cu un rasarit absolut spectaculos!
E vineri si-i aglomerat la noi, dar e o zi atat de frumoasa. Culegem legume si verdeturi adevarate, cu gust si miros, coacem paine si ne bucuram.
Ceea ce va dorim si voua! Din toata inima!:)