miercuri, 1 octombrie 2014

Toamna noastra cea frumoasa

Trandafirii mei isi traiesc a doua adolescenta. Sunt plini de flori si boboci. Mi-e mila de ei cand ma gandesc la prima bruma.

Rosii iesite de capul lor prin curte. De fapt sunt iesite prin aproape toata curtea, gradina nu le-a prea placut anul asta.

Primii gogosari ajunsi in borcane. Au crescut frumos, cu fructe sanatoase.

Gutuile mamei - in curtea mamei din Bucuresti avem un gutui tare harnic.Au ajuns deja gem; iarna parca nu e iarna daca nu ai si un borcanel de gem de gutui.
( Mi-am pus in cap sa iau in toamna asta vreo doi gutui, un nuc sau poate doi si niste meri - tot se apropie Indagra, cred ca iau de acolo).

Alt harnicut. Tare le prieste vremea asta trandafirilor.

In sfarsit am adus prima tura de ulei acasa, tare mult i-am dus dorul. De data asta in mod sigur ne va ajunge pana la anul, la urmatoarea tura.

Mai are un pic si se urca pe acoperisul casei.


Nu pot descrie bucuria si placerea pe care o am atunci cand ma uit in borcanele cu muraturi si vad ca toate-s ale noastre. Adevarat ca unele sunt mai putine, mai mici, mai urate, dar sunt ale noastre.

( fara nici o legatura cu subiectul, doar ca-mi plac mutrele lor si cum se completeaza unul pe altul)

luni, 29 septembrie 2014

Amalgam la sfarsit de septembrie

De la o vreme parca totul merge cu viteza a cincea si fara frana. Drumuri multe, treburi multe, conserve, muraturi, legume, mirosuri, cine de ramas bun, promisiuni de revedere in anul ce urmeaza si iar conserve, zacusti, mirosuri. Borcane, multe borcane.

Atat de multe incat mi-e greata, dar sunt si recunoscatoare pentru tot. Un amalgam. Oricum, parca incepe sa se vada un sfarsit.
Astea cate-s? Da, suficient, am terminat. Ce mai e de facut? Cam asta-i socoteala aproape zilnica, plus cantarit din ochi legume si facut socoteli pentru ce mai urmeaza.


In rest, suntem cam bine cu totii. Copiloiul si-a intrat cat de cat in ritm cu scoala si noi o data cu el.
Prin curte, pasarile isi imbraca incet penajul de iarna. Ratele sunt atat de albe si frumoase, asta pana la prima ploaie, iar gainile sunt grasune si par multumite. Puii au crescut si-au devenit gaini si cocosi. Spre bucuria mea, sunt mai multe gaini.

 Cainii incep si ei sa-si imbogateasca blanitele din dotare, se pregatesc pentru frig. Ursu doarme intr-una, saracul mos, mananca si cand nu ii e somn, latra. Cred ca nici el nu stie la ce si cine, dar latra rar si apasat.

Mairon si Ureche topaie, alearga, chitaie, se joaca, fac ture prin curte intr-o viteza de ma ametesc cand trec pe langa mine, se taraie, latra, chelalaie. Apoi se opresc brusc, beau amandoi o galeata de apa, se tolanesc care la soare, care la umbra si pentru cateva ore suntem linistiti cu totii: pasari, oameni si pisici.


Am inceput timid sa curatam gradina, sa strangem araci, sa strangem buruieni uscate, urmeaza stransul instalatiei de irigare, absolut neutilizata anul asta acolo.
Curtea e plina de pene, bete, papuci, saci de rafie, pledurile pentru dormit ale cainilor. Mare parte din balamuc e meritul lui Ureche. Stiu ca e numai o faza a lor, dar ma innebuneste faza asta, nu pot tine ritmul cu ei. 
In solar e un amalgam de legume de vara, toamna si iarna. Urmeaza si acolo curatenia, apoi asezatul noilor locatari dupa cum le e rostul.
E sfarsit de septembrie, e foarte frig dimineata si seara si am inceput sa ma uit din ce in ce mai des si mai lung la soba.
Inca putin.

vineri, 19 septembrie 2014

Buna dimineata!

In dimineata asta chiar am simtit frigul! In varful nasului si in degetele de la picioare. Nu au inghetat, dar erau reci-reci.
Aerul era tare, curat si rece, iar lumina incepe sa semene cu lumina din zilele friguroase.

Mi-am luat aparatul, era perioada propice a zilei pentru facut fotografii. N-aveam cum rata asta.


 In plus, imi place sa surprind gesturile si miscarile animalelor si pasarilor.

Incep si ele, dragele, sa caute zonele cu soare.



Sau locuri mai caldute...spre exemplu roaba din magazie. :)

 Dar am realizat ca timpul meu de joaca s-a scurs atunci cand am auzit cum ma striga copiloiul din dotare. Era gata, spalat, imbracat si pregatit sa plece la scoala ( uite ca deja a trecut prima saptamana de scoala!).
Asa ca l-am condus pana la poarta, asa cum facem zilnic. Acolo am fost salutati de cateva pasarele adormite si ciufulite.

L-am pupacit, i-am spus asa cum ii spun in fiecare zi, sa fie atent si cuminte si sa se grabeasca, sa nu intarzie.
Mi-a raspuns, adormit inca, printr-un mic mormait: Aham..., apoi a plecat cu mersul lui agale si lenes spre nesuferita aia de scoala :)

Am zambit in urma lui, m-am mirat (a cata oara?) cat de norocoasa pot sa fiu sa il am, apoi am intrat in curte cu gandul la treburile zilei.
Vinerea e o zi aglomerata la noi de ceva timp. Ce bine! :)
Buna dimineata!