vineri, 31 octombrie 2014

Imbinand utilul cu placutul

Va spuneam acum cateva dati ca am inceput curatenia de toamna in solar. Am inceput sa scoatem, cu parere de rau, plantele care ne-au bucurat toata vara, lasand astfel loc celor de toamna-iarna sau lasand, pur si simplu, pamantul sa se odihneasca pana-n primavara.
De curand am ajuns la ardei. Anul asta nu au fost ei mari in general, dar cei de acum sunt mici-mici-mici. Cam cat degetul mic de la mana sau o idee mai rasariti.


Am tot stat si m-am intrebat ce sa fac cu ei, pentru ca oricum nu aveam de gand sa-i arunc, dar totusi parca nu mai sunt in starea aia din vara in care sa am chef de tocaturi mici si fine, de bibileli in general. Iar Daniel, fara sa stie, m-a inspirat.
Intai si intai, am dat drumul la niste muzica, pentru ca fara ea nu prea am spor. Ziua aia a fost ziua:

Muuult mai bine! :)
Avand deja o alta stare de spirit, am inceput intai sa pregatesc umplutura: varza alba, morcovi si telina.

Date pe razatoare, presarata niste sare pe ele si lasate sa se inmoaie. Si pentru ca tot eram la ele, am taiat cateva feliute si rondele pentru a da borcanelor o mutra mai prietenoasa.


Dupa care au urmat borcanele:

Spalate si sterilizate, le-am impodobit cu cativa catei de usturoi si doua-trei frunze de fenicul, apoi le-am lasat un pic sa se obisnuiasca cu ideea ca vor fi pline de acum incolo.
Si am inceput sa umplu cu spor la ardei...

...si inca...

Pana i-am terminat. Dupa care, bineinteles, mi-am daruit o binemeritata pauza de tigara.
Intorcandu-ma cu forte proaspete, m-am apucat sa umplu borcanele, aranjand printre ardeii umpluti bucatele de morcov si telina, dar si cate un ardei iute, astfel gustul sa fie puuutintel picant.


Curand am terminat de aranjat borcanele.


 Deasupra am mai pus cate o crenguta, doua de fenicul, cateva boabe de mustar si piper, apoi am turnat saramura clasica si fierbinte peste ele ( la un litru de otet, pun trei de apa, plus o lingura de sare si o lingurita de zahar/litru de lichid).
Le-am capacit bine, le-am lasat pana dimineata in bucatarie ca sa se raceasca incetisor, iar a doua zi le-am facut loc in camara, tare multumita ca le-am gasit un rost ardeilor mei cei mici si pricajiti.
Abia-i astept sa fie gata! :)

miercuri, 29 octombrie 2014

Plante, animale, pasari, zapaceli, adica... de-ale noastre :)

Eiii, n-am prea mai avut timp de stat la taclale si mi-a lipsit, dar in curand asta se va schimba. Vremea-i rece, a plouat, a fost lapovita, asa ca vrand-nevrand intram si noi in odihna placuta a iernii. O data cu venirea frigului, soba e devenit obiectul atentiei noastre ( si nu numai a noastra), e tare placut pe langa ea.
Prin gradina nu am mai apucat sa facem prea multe, e o amestecatura de buruieni, vrejuri uscate sau mai putin uscate si cateva parcelute mai ingrijite, iar prin curte trandafirii sunt afectati de frig.

In solar, insa, stam mult mai bine. Inca e o amestecatura de plante de vara, toamna si iarna, dar lucram la curatenie, plantare, semanare si ingrijire.

Rosiile pe care le mai avem au gogonici si din cand in cand se mai coace cate una (care e inghitita fix in momentul in care e vazuta).

Ardei mai sunt putini si-s tare strambi, cred ca din cauza frigului, dar sunt gustosi si frumos mirositori.
Vinetele sunt chiar bine, dar sunt pline de purici rosii, asa ca trebuie sa le dam afara din solar curand. Unele dintre ele tipa dupa mine sa le iau semintele. Momentan, le ignor, dar nu mai am mult timp.

Ne mai rasfatam si cu cate un castravete crud si crocant, dar si pe ei i-a afectat frigul, frunzele sunt galbene si-s tare suparati.

Ardeii iuti sunt in lumea lor, au flori, au fructe, se coc, cred ca n-au habar ca vine iarna in curand.
La culturile de toamna-iarna stam binisor, zic.

Spanacul e tocmai bun de o salata asortata cu ridichi si ceapa verde.

La salata, in schimb, ne uitam luuuung si pofticiosi. Mai dureaza ceva pana va fi gata de rontaiala.


Dar si cand om da iama in ea...:)

Ce am mai pus prin solar? Alte ture de spanac, ridichi, kale, patrunjel, marar, salate rezistente la frig, usturoi si ceapa verde.



In ansamblu zic ca am cam terminat cu ele, mai avem cate ceva de pus, dar nu mai sunt urgente, suntem asigurati cu ceea ce avem.
Trebuie sa finalizam curatenia in gradina, in solar si-n curte, sper cat de curand s-o facem, curtea e plina de frunze, pomii si-au aruncat tot ce au avut.

Si chiar nu stiu ce conexiune ciudata a facut creierul meu capiat azi-dimineata cand m-am uitat la pomii astia, care-s pruni, dar asa mi s-a facut o pofta de placinta cu mere de nu va puteti inchipui. Asa ca ma apuc de treaba, ca vad ca nu-mi trece :)

luni, 27 octombrie 2014

Bucurii, realizari, mandrii, surprize

Desi incerc sa delimitez blogul de activitatea comerciala, sa-i zic, de data asta nu pot. E o realizare mult prea mare ca sa tac. :)
De ceva timp ne-am ocupat printre picaturi de un magazin nou cu domeniu propriu, adica bucurestenimutatilasat.ro. Pentru ca "Bucuresteni mutati la sat" tinde sa devina un mic brand. Sau asa imi place sa cred ca se va intampla cu el.
A fost  o mica aventura cu mari dureri de cap pentru ca magazinul e lucrat de noi doi, iar noi nu aveam absolut nicio idee de ceea ce inseamna web design. Dar am facut-o pana la urma.
Bineinteles ca vor mai fi ceva probleme, chiar aseara pe facebook ne-au atras atentia cateva persoane de ceva erori pe care le-am remediat intre timp. In mod sigur vor mai fi, dar cu bunavointa depasim si stadiul asta.
In noul magazin am dat drumul la aproape toata conservaraia la care am lucrat in vara si in toamna.

 Inca n-am terminat cu ele, mai am ceva asi in maneca :)


Asa cum am spus si anul trecut, conservele mele nu sunt printre cele mai bune, nu am retete din vremea dacilor, desi mi-ar placea, dar sunt facute cu grija, cu ingredientele din cultura proprie si-s sanatoase. Ca orice produs facut in casa. :)


Tot acolo se mai afla produsele prietenilor nostri de la Formula Naturala, care-s grozave si-s facute cu drag si-n cantitati mici, produse pe care am fost nevoita sa le delistez din magazinul vechi din cauza lipsei de spatiu de acolo. Acum nu se va mai intampla asa, mai mult decat atat, ne-am largit gama binisor.

Blogul il voi lasa aici, sta foarte bine asa, ca sa nu mai zic ca mi se pare munca de inginer chinez sa-l mut.

Am inchis un stadiu frumos si am trecut la un nivel mai sus. Acum trei ani doi oraseni ametiti au decis sa-si ia catrafusele, sa se mute la tara si sa faca agricultura bio. Anul asta, desi greu si ciudat din punct de vedere al vremii, inchidem ultimul an de conversie cu bine.


Deci da, ne bucuram si suntem mandri. Ceea ce va dorim si voua! :)

luni, 20 octombrie 2014

Cum cultivam castravetii ?


Asa cum agricultorii se lauda toamna cu roadele muncii lor, la fel femeile gospodine se intrec in iscusinta iarna, cand se degusta bunatatile puse de catre dansele la conservat, pe iarna. Majoritatea romanilor sunt innebuniti de-a dreptul dupa ceea ce traditional se numesc „muraturi”. Inca de cand sunt fete, viitoarele doamne sunt invatate cum sa prepare lichidul ce va conserva legumele, plus cum trebuie ele asezate, alaturi de alte sfaturi, cum ar fi: in ce recipiente, la ce temperatura, ce cantitate etc.
In ultima vreme, odata cu aparitia diversilor conservanti alimentari, doamnele si-au mai redus din munca si executa aceasta munca mult mai rapid. Cu toate acestea insa, marea majoritate se plange ca nu mai stau asa de bine pe iarna muraturile, asa cum o faceau in urma cu cateva decenii, pe vremea bunicilor. Satule sa iroseasca timp, bani si energie pe niste borcane care sa fermenteze, blamand cultura de castraveti, doamnele apeleaza cu incredere la seminte castraveti si se apuca ele insele de gradinarit, pentru a fi sigure ca au facut o treaba buna, de la rasadit, pana la cules, apoi conservat pe iarna. Cele care, din nefericire, nu dispun spatiul necesar, au gasit un truc foarte la indemana oricui: sere si rasadnite cu castraveti.


Gradinarii sunt foarte multumiti de ceea ce se gaseste in comert la capitolul seminte castraveti mirabelle pentru ca rezultatul este unul satisfacator, atat ca aspect vizual, cat si ca gust si uneori chiar si ca miros, in conditiile in care leguma sanatoasa nu doar ca se vede/pipaie, ci se si simte. 


Semanatul castravetilor se face relativ usor; prima data trebuie sa puneti suficient ingrasamant natural pentru ca semintele sa germineze, iar acest lucru se intampla la doar 2-3 zile dupa plantare. Cuiburile nu trebuie sa fie dese, ci plantate intercalat, tocmai pentru ca planta sa aiba spatiu suficient de desfasurare. Nu uitati de discuirea terenului, astfel incat pamantul sa fie maruntit, iar apa sa patrunda in sol pentru irigare, caci castravetii, cu cat au mai multa apa, cu atat rodesc mai bogat si mai frumos.
Pe langa soiul de seminte deja amintite mai sus, un alt pont in materie ar fi urmatorul: seminte castraveti cornichon – soi de castraveti foarte rezistent la conditiile vitrege de trai, care nici macar nu are nevoie de palisare. Asadar, daca vreti sa incepeti o prima cultura proprie, indicat ar fi sa invatati din mers, iar in acest sens v-ar fi foarte utili castravetii cornichon.
 


In timp, s-ar putea ca munca cu castravetii sa se transforme intr-un hobby, deci sa va faca placere sa starpiti buruienile dintre vlastari, urmand sa asteptati cu nerabdare recoltarea propriu-zisa, fie spre comercializare, fie doar pentru consum propriu. Odata finalizat acest proces care, asa cum am mentionat, nu dureaza foarte mult, puteti sa va etalati talentele de gospodina si sa puneti legumele la conservat pe iarna, urmand ca, de sarbatori, cand veti avea masa plina cu invitati, sa degustati in voie, alaturi de bucatele traditionale din carne, o muratura asezonata, gustoasa si racoritoare.