luni, 27 iunie 2016

Adaptari

Mna, veni in sfarsit vara si aduse o data cu ea mult dorita caldura. Caci da, imi doream sa vina si caldura, ca prea a fost frig pana acum, plus ca-mi ploua in gura dupa rosii, ardei si alte minuni ale verii.
Si pentru ca peste zi este atat de cald, ne-am adaptat si noi cum am putut. Trezirea se da la patru sau cinci dimineata, la cinci sau sase suntem in solar sau gradina si ne incepem ziua de lucru. Lucram pana pe la noua (eu, daca sunt in solar) si in jur de 11.00 (Lucian, in solar) sau maxim 12.00 in gradina, dupa care ne bagam in casa si fiecare isi face treaba (eu cu casa, Lucian cu amenajarea spatiului pentru presa de ulei), apoi reincepem lucrul afara pe la cinci dupa-amiaza pana pe la 10.00-11.00 seara.
Plantele sufera mult din cauza caldurii, asa ca trebuie sa le acordam o atentie si mai mare.
Le udam din belsug, le defoliem, le legam, le dezburuionim, dar nu chiar de tot (buruienile mai tin cat de cat umezeala) si le bibilim asa cum stim mai bine..
Desi sezonul a inceput cam aiurea, ne-am luptat cu afide si melci, acum avem si rezultate.


O ambitie am avut cu castravetii anul asta. Dupa ce afidele mi-au topit peste 200 de cuiburi de castraveti, am plantat rasadurile de rezerva in gradina. Nu rodesc ca in solar, dar avem de o salata.


Mai mult, am semanat direct o tura noua in solar si au inceput sa se inalte binisor.


Acum sa vedem ce-o fi pe mai departe, daca va fi cald in continuare, va fi bine, pentru ca scarboseniile s-au ascuns in pamant din cauza caldurii.


Vinetele atacate si secatuite si ele de afide, au inceput sa-si dea drumul la crestere si cred ca saptamana asta vom gusta prima salata din acest sezon.
Cele albe lungi cred ca abia pe saptamana viitoare vor fi gata.


Iar cele albe rotunde le vom gusta mai tarziu anul asta pentru ca le-am plantat tarziu.


Ardeii grasi si-au revenit si ei si au inceput sa rodeasca binisor, iar cei iuti sunt gata de gustat.


Pepenasii galbeni cresc bine in solar si-s mult mai avansati decat cei din gradina.


pe ici, pe colo am mai semanat fasole, morcovi, dovlecei, am mai pus ceva arpagic si toate cresc binisor.

La finalul prezentarii am lasat rosiile. Anul asta sunt o minune. Sunt mult mai mari si mai pline decat anul trecut. E drept ca acum sufera de cald, au avortat din flori, frunzele-s uscate si au aparut probleme,


dar sunt multumita de ele.




Black Truffle m-a zapacit de tot. Acum doi ani au fost cat cherry-urile si am zis ca asa sunt ele. Anul trecut au fost duble, iar anul asta au ajuns la dimensiunile unei rosii normale.










La capitolul animale si pasari noutatile ar fi urmatoarele: avem pui de gaina clociti in pod de nebune. Mai mult de atat, sunt doua closti care au grija de aceiasi pui. Nu stiu cine a zis ca trebuiesc ferite una de alta, astea ale mele isi cresc impreuna puii. In afara de astea doua, mai am doua care-s fiecare cu puii ei. Ce am observat e ca si-au impartit curtea si se evita. Isi respecta teritoriile si fiecare isi vede de treaba. Iar eu am grija ca fiecare sa aiba apa si mancare la locul ei si pana acum sunt linistite.
O alta noutate ar fi ca am dat-o pe Dorica, puiul mamii, la turma, sa se duca la pascut si imi e dor de ea de nu mai pot. Am decis sa fac asta pentru ca se vedea ca are nevoie de iarba mai multa, de miscare, plus ca am rasfatat-o foarte mult si era necesar sa inceapa sa-si ia viata ei de caprita zapacita in piept. O vom lua acasa in toamna.
Si, asa cum ziceam la inceput, Lucian lucreaza printre picaturi la spatiul pentru presa.



Mai are de lucru aici, dar speram ca pana-n toamna spatiul sa fie gata si sa avem autorizarea, mai ales ca dovlecii de Styria si-au format primele fructe :).

luni, 13 iunie 2016

Nila, Dora si restul lumii

Inca ma mai intreb, desi au trecut ceva zile de atunci, ce-o fi cautand o broasca testoasa in plin camp, fix pe mijlocul soselei. Habar n-am! Nila stie sigur ce i s-a intamplat, dar cum nu stie limba noastra, treaba asta ramane un mister.
Si, evident, ce-i trebe chelului altceva decat tichia de margaritar, asa si noi, nu ne-a lasat inima sa-l lasam pe Nila in mijlocul nicaierului si l-am luat acasa.


I-am dat drumul prin gradina, i-am pus si un lighean cu apa si pe mai departe nu mai stiu ce va fi, habar n-am ce le trebuie broastelor testoase, dar sigur voi invata.


Sa trecem pe mai departe la duduca Dora, care creste foarte bine, este foarte rasfatata si si-a luat nasul la purtare.


Ultima distractie a ei este intratul in cotetul gainilor la ceas de seara, dupa ce alea au atipit bine. Intra binisor, vede ca-s adormite, isi ia avant si incepe sa sara ca o capra bezmetica ce este pe policioarele alora, in timp ce bietele pasari se sperie de numa si incep a sari, zburataci si crauni ca apucatele.
De oriunde as fi le aud si ma duc intr-un suflet la ele, dar ca un facut, cand ajung acolo, capra e afara si se uita la mine cu niste ochi tare nevinovati.
Incepe sa-si dea seama ca e mai mare, mai puternica si-si pune in aplicare loviturile cu capul.
Mai nou, fata noastra draga, puse taxa pe iesirea din gradina. Care iese de acolo neaparat trebuie sa ii dea ceva. O frunza, o buruiana sau orice planta pe care le mananca cu placere.
In fotografia de mai jos aveti exemplu:


Frunze de ceapa si sfecla (plus un varf de morcov pe care l-a rupt, dar l-a aruncat) mancate cu placere de domnita, fix in picioare si sprijinita de mine.
Dar trecand peste astea, e de o dragalasenie de nu pot povesti, s-a atasat foarte mult de noi si a inceput sa ne "clasifice" oarecum: eu sunt mama cu tot ceea ce implica asta - mancare, rasfat, pupaceala si dragaleala la greu, cea de care se lipeste atunci cand se sperie; Lucian e cel ce se joaca cu ea si o intarata, o face sa topaie, sa se joace si sa alerge ca o nebuna; Adi e ceva intre mine si Lucian, o dragaleala si rasfat combinate cu chef de joaca, topaieli si alergaturi.
Iar cand e singura prin curte, isi face de lucru cu te miri ce.







Pasaretul din dotare face cam bine. Le-am dat si o sa le tot dam buruieni din gradina si solarii si-s tare fericite pentru ca chiar nu ducem lipsa de asa ceva.





Drept rasplata cazura closti, deci oua mai putine. Ca tot vorbim de closti, avem si ceva puisori, insa anul asta ne-am pricopsit cu niste cotofene tare multe si tare afurisite. Au facut ravagii peste tot. Noua ne-au furat cativa puisori, dar la vecini au facut pagube si mai mari.
Trecand in zona felinelor, stam bine, ca intotdeauna. Mai mult de atat, avem o matuca mica adoptata de ale noastre. Nu credeam sa fie asa ceva, dar mi-au dat o lectie de omenie in adevaratul sens al cuvantului.
Asadar, avem matuce noi, mici si dragalase si avem matoancele mari, care mananca de ma sperie, dar au slabit mult, asa cum fac in fiece vara.






Iar cainocii dorm cat e ziua de mare, mai ales in zilele cand a fost cald, iar noaptea latra ca apucatii, ei stiu la ce.
Si uite ca acum imi dau seama ca nu am facut poza decat descreieratei asteia, care a reusit sa ne impresioneze atunci cand a apucat usor cu botul si a tras un matuc mic din fata masinii lui Lucian.


Si ca tot am pomenit de caldura, am avut cateva zile calduroase si frumoase, dar tot asteptam vara aia adevarata





impreuna cu vacanta mare pe care o aduce negresit :).

joi, 2 iunie 2016

Inceput timid de vara

Uite cum se pare ca veni si vara astui an! Tare lenesa a fost si tare imi era ca ma apuca iulie cu puloverul in spinare si ciorapii de lana in picioare. Dar a venit, au fost cateva zile calde si a fost bine. Am savurat cu adevarat zilele alea calduroase, imi era dor de ele.
Azi-noapte a tras o ploaie zdravana, iar apa le-a facut tare bine plantelor din gradina. Ma uit la ele si vad ca oricat le-ai uda, nimic nu se compara cu o ploaie buna.
Verdele e mai verde, iar pe ele le vezi cu ochii cat de mult se bucura.


La ultima postare va povesteam de castravetii mei mancati complet de afide. Da, am scos ambele culturi din solarii, cu multa parere de rau, cu orgoliul de gradinar zguduit bine, de fapt calcat in picioare de-adevaratelea si cu o deceptie mare cat casa.
Dupa vreo doua zile de ascultat 5FDP in amestec cu Rammstein si ceva Metallica (remediul meu la deceptii care niciodata nu da gres), mi-am spus ca nu ma voi lasa asa usor si-i voi cultiva in gradina.
In calcul nu fusesera luati, dar le-am facut loc cumva si am gasit si o modalitate de palisare. Cam rudimentara, dar asta am avut la indemana. Chestia aia din fundal (cu plasa si lemnele) e unul din straturile de castraveti. I-am pus langa prima tura de praz in ideea ca poate ii lasa in pace ganganiile.


Aici e al doilea strat de castraveti care mai are pe el ceva ceapa si telina plus patrunjelul in apropiere. Vor mai urma si altele.


Sunt inca putin zapaciti de mutare, dar cu frunzele curate. Mai departe vom vedea ce va mai fi.

In gradina, ca tot suntem aici, toate-s bune si frumoase (inclusiv nemuritoarele buruieni care se fac niste splendori pe masura ce le jumulesc. parca-s balauri, smulg una si dau doua in loc).


Kalele cresc bine, mangoldul e o minune, bobii sunt frumosi si au rod bun, spanacul de Noua Zeelanda a inceput sa creasca si el, iar dovleceii ma bucura in fiecare zi. Daca anul trecut nu am prea avut, anul asta se pare ca e unul bun pentru ei.





Ce-am mai facut? Am mai infiintat un razor in care am semanat morcovi si printre randuri am pus arpagic.


Si dupa ce s-o zvanta putin pamantul, urmeaza sa lucram si ultimele bucatele de gradina unde vom pune dovleci, dovlecei si ceva pepenasi care ne asteapta nerabdatori.


Iar bambusul are o viteza de crestere care ma uimeste, iar cea de inmultire ma cam ingrijoreaza :).


Prin solarii sunt si lucruri bune si mai putin bune. Prima tura de vinetele a inceput sa infloreasca.


S-au umplut si astea de afide, diseara le vine randul la dus.
Ardeii dupa baie par ca-si mai revin si incep sa-si formeze rod.


Aromaticele cresc bine si miros ametitor.


A doua tura de vinete si-a dat drumul la crestere dupa o stropire foliara cu macerat de urzica.


Am inceput sa defoliem prima tura de rosii pana la primul etaj.


Si in solarul mic ne-au aparut niste maci :)


Prin curte nu s-au intamplat prea multe. Corcoduse si prune nu prea sunt, parca e mai rau decat anul trecut, in schimb au inceput sa se coaca dudele.


Treburi, treburi, multe treburi. Mai avem putin de plantat si-i cam gata capitolul asta pentru moment. Asa cum ziceam, in gradina dovlecii, dovleceii si pepenii, iar in solarul mare mai avem un sfert de plantat cu ultimele ture de rosii, ardei si vinete care speram sa reprezinte productia noastra de toamna.