Atunci cand uitarea este buna

Buna ziua! Eu sunt Iuliana si sunt o mare uituca :)!
Am mai facut eu cu ceva vreme in urma o postare despre asta. De atunci lucrurile nu s-au imbunatatit, din contra. Evident, nici nu cred ca or sa se imbunatateasca, asa ca m-am resemnat si m-am adaptat asa cum si cat am putut.
E neplacut sa uiti, iar cateodata chestia asta te pune in niste situatii extrem de stanjenitoare si neplacute. Dar uite ca zilele astea am descoperit ca uneori este bine sa se mai intample si asa. Poti avea surprize placute si poti invata cate ceva :).

Am inceput, impreuna cu Lucian, sa sapam, semanam, plantam, adica sa pregatim culturile din primavara. Cum spatiul nostru nu este mare, incercam sa cultivam fiecare bucatica de pamant libera.
De cele mai multe ori ne iese treaba asta, insa peste sezoane apar fel si fel de probleme cu culturile principale, fel si fel de chestii in general, iar unele parcele cultivate cu cine stie ce, se umplu de buruieni si apoi raman in uitare.
Rau, nu? Asa-i! Totusi...
Dupa cum spunem, ne-am apucat serios de treaba. Pe spatiul ramas necultivat din toamna in solarii, pregatim culturile de primavara. Evident, totul incepe cu o curatenie strasnica (strans plante uscate, sfori de legare, etichete si alte minuni ce mai raman din vara), apoi urmeaza sapatul si aranjatul pamantului, dupa care semanatul sau plantatul, dupa caz.
Intr-una din zilele trecute eram in unul din solarii si strangeam plantele uscate, ba cu mana, ba cu grebla, dupa cum era cazul.
La un moment dat, vad ceva verde. Prea verde si prea viu pentru coltul ala de solar. Dau putin pamantul la o parte din jurul frunzulitelor...

....ma uit atent la ele si nu-mi vine a crede. Sa fie ...? imi zic in gand neincrezatoare.
Si ma apuc sa sap mai serios in jurul lor.

Ei bine, da! constat cu bucurie si ma apuc mai tare de plantele uscate de deasupra lor.
Dupa ce am curatat locul acela se vedeau foarte multe frunzulite verzi ale morcovilor.
In timp ce ii scoteam din pamant, ma gandeam cand mama naibii i-am semanat acolo si cum am putut sa uit in halul asta de ei.
Apoi mi-am adus aminte ca prin iulie i-am semanat in ideea "uite, a mai ramas un loc gol, hai sa-l umplu repede si p-asta!", ca erau morcovi romanesti, tardivi, de toamna.
In scurt timp, i-am scos pe toti. Unii erau mai micuti, acolo unde mi-au cazut seminte cu ghiotura, altii erau marisori.

Ma gandeam cum de nu au inghetat, dar apoi mi-am adus aminte de stratul gros de buruieni uscate pe care le-au avut deasupra. Acele buruieni uscate au functionat ca o folie de agril, dar mai bine decat aceasta, protejandu-i foarte-foarte bine de inghet..

O parte din recolta surpriza

La final s-a adunat  o cantitate maricica de morcovi, spre marea mea multumire.


Cu ocazia asta am doborat si un mit: credeam ca pamantul nostru, care-i greu si lutos, nu poate produce radacinoase foarte multe si mari, dar uite ca s-a putut. Totusi, morcovii (sau eu?) au avut si putin noroc, fiind intr-un colt mai lasat din solar (acolo e o mica vale) apa s-a tot strans si au avut umiditate suficienta pentru a se dezvolta. Normal, daca-i ingrijeam, recolta era mult mai mare.

Asadar, iata cum uitarea asta nesuferita iti mai ofera si surprize placute din cand in cand. M-am simtit ca atunci cand gasesti ceva banuti intr-o haina veche si uitata :)).

Inceput de sezon 2016

Ei, da! E ianuarie, a nins, a fost ger, la ora asta ploua de rupe, dar lucrurile astea nu conteaza pentru gradinarii pasionati. Ianuarie e o luna perfecta pentru planificarea gradinii, pentru inspectia, inventarul si achizitia semintelor, pentru evaluarea soiurilor cultivate in anii trecuti, pentru facut planuri in solar si gradina (planuri care vor fi modificate pe parcurs, evident, dar avem nevoie de un punct de pornire).
Recunosc, sunt vinovata! Din decembrie incepu mancarimea de degete si pipaitul semintelor, iar in ianuarie se acutiza treaba, asa ca am dat startul pentru 2016, ca nu mai pot!
Incep cu cele mai fitoase, nesuferite si mofturoase plante ale caror sclavi suntem cu totii, neputand rezista nimeni in fata gustului, parfumului, culorilor si (de ce nu?) provocarilor gradinaresti la care ne supun: rosiile!

Na! sa va mai ploua si voua-n gura, ca eu facui balta-n tastatura cat am cautat poze in arhiva.

De-a lungul acestor cativa ani am cultivat nenumarate soiuri de rosii si in mod sigur vom continua lucrul asta, intru gasirea celor mai bune soiuri. Ce ne intereseaza la un soi de tomate? In primul rand gustul, apoi aclimatizarea si productivitatea. Nu vrem o rosie seaca, fara gust, fara zeama si cu o piele tare si tabacita de n-o pot manca nici gainile.
Din soiurile mai vechi pe care le cultivam si-au castigat un loc in preferintele noastre:
Inima de bou - soiul ala vechi, nu ceea ce gasiti in comertul socialist la plic de 1.99 lei.

Printre ultimele Inima de bou rosii, roz si albe culese anul trecut spre sfarsitul lui octombrie

Anul trecut am cultivat mai multe soiuri care au culori diferite: rosu, roz, alb, galben.

Vor ramane toate, le vom cultiva si anul asta.

Azoychka si Orange Banana - soiuri heirloom
Minunate soiuri! Sunt printre preferate, mie placandu-mi rosiile mai acide, mai acrisoare, deci raman.

Orange Banana

Azoychka

Mari de Prahova
Soi vechi romanesc si raman la parerea ca toate soiurile "Mari de..." Dambovita, Prahova, Gorgova, Fagaras, Suceava, Cluj etc sunt inrudite si-s pornite din acelasi soi care a suferit unele modificari genetice naturale de-a lungul anilor in care a fost cultivat in zonele respective.

Raman si cele de DB, Gorgova, Suceava, Cluj.





Trecem la "verzituri" :). Aunt Ruby`s German Green si Green Zebra - soiuri heirloom

Aunt Ruby`s

Green Zebra - cele mici, verzi-galbui si vargate; Aunt Ruby`s - cele verzi mai mari; Paul Robeson - cele negre

Brandywine - rosii, roz, negre si galbene - soiuri heirloom

Astea-s niste rosii care nu ar trebui sa lipseasca din nici o gradina si din nici o salata. Atat zic despre ele!
Adica, nu! Mai zic ceva. Stiti voi cum e un sandvis facut dintr-o felie de paine de casa, una de branza proaspata de capra si o felie groasa de Brandy de ce culoare s-o nimeri? Mama, mama... Nu-ti mai trebuie nimic altceva!

Paul Robeson si Black Krim - doua soiuri heirloom la care nu vom renunta vreodata.

Black Krim in prim plan

Paul Robeson

Old German si Pineapple - doua soiuri heirloom perfecte.
Gust desavarsit, parfumate, zemoase, frumoase, piele subtire, productie foarte buna.

Inchei capitolul rosii mari cu specificatia ca vor mai fi soiuri plantate anul asta, soiuri care trec la capitolul "surprize pentru toti".

Cherry-uri.

Cherry-uri am cultivat si vom mai cultiva anul asta o groaza de soiuri: para galbene si rosii, rotunde rosii, roz, galbene, albe, portocalii, negre - Tigerella, Black Plum, Blueberry, Kumato etc.
Singurul soi la care vom renunta pentru ca desi fructifica foarte-foarte bine, are un gust oribil, este Green Grape.

Marele perdant al anului trecut:

San Marzano!
Pur si simplu am uitat de el si asa s-a ales praful de planurile mele de a face rosii uscate la soare, plus ca am plans cu lacrimi de crocodil cand mi-am facut bulioanele in vara. In fine, anul asta nu se va mai intampla, indiferent de ce lucruri vor mai apare sa ne strice armonia.
Inchei capitolul rosii in 2016. Vor urma alte articole cu restul de legume pe care le vom cultiva anul asta.
Nu uitati! Diversitatea este foarte buna, din toate punctele de vedere :).

Ne asteapta un an fabulos in care sper ca vom incerca cu totii sa avem gradini cat mai frumos colorate, diversificate si cu roade pe masura! Spor in toate!

Decembrie colorat

Ar fi fost mai bine sa fie decembrie alb, dar daca-i colorat, il luam ca atare.
Iata cum a trecut si noiembrie ca vantu` si ca gandu`, luna inceputa-n forta cu plantat si semanat, terminandu-se tot in forta, dar cu tort si sarbatorirea zilei de nastere a copiloiului din dotare.
Decembrie a inceput un pic mai calm, suntem mai linistiti in privinta plantelor, toate-s puse la locul lor cat de cat.
Si daca ne-am mai linistit cu ele, avem mai mult timp pentru altele. Ca de exemplu, joaca cu matoancele si cateii zapaciti.
 Nu prea le place vremea asta umeda, dar nici nu este o stavila in fata chefului de joaca. In special dupa mese ies cu totii in curte unde se alearga, se catara, topaie, chiuie si cherlalaie ca niste apucati.

 Cateloii si-au descoperit puterile si au inceput sa alerge si sa chinuie matoancele, facandu-le sa impodobeasca asortat gardurile.

Evident ca-i cert si-i mustruluiesc cat pot de apasat, dar cand vad cate o mutra d-asta...

Iar purceii parca au inceput sa priceapa care-i treaba cu mutrele de nevinovati si incep a le folosi cat de des pot.

Na! mai cearta-i daca poti!
Dar nici ele, matoancele, nu se lasa si fac fel si fel de gesturi...

Sau isi iau cate o moaca demna de toata mila din lumea asta :)

Cum gradina e in hibernare si-i stapanita de rate si gaini, nu prea am ce povesti de ea.
Curtea am reusit s-o aducem cat de cat la lumina, pasarile nu mai naparlesc, deci arata a fi locuita de acum. Am facut cateva planuri cu ea, as vrea in primavara sa plantez niste pomi si ceva butasi pe ici, pe colo, dar nu mai zic hop pana nu sar parleazul.

Au mai ramas de adus pe ordinea de zi solariile, care-s colorate si frumoase. Daca in noiembrie plantele au crescut bine, in decembrie si-au mai incetit cresterea, "ajutate" si de norii grosi si ceata din ultima vreme. Cu toate astea, suntem multumiti de ele, nici nu am avea ce sa le cerem mai mult.

Plantele sunt sanatoase, viguroase, chiar daca-s micute. De gust nu mai vorbesc, salatele de verdeturi fiind pe ordinea de zi.

Salatele, spanac, kale, rucola, creson, ceapa, usturoi, marar, patrunjel, ridichi, mustar, mangold.

La fel de bine o duc si plantutele din ghivece: patrunjel, maghiran, oregano, salvie, rozmarin si lemon thyme.

Cu toate astea, treaba nu-i terminata nici pe departe. Mai avem de plantat in solarii cate ceva, mai avem si de semanat pentru culturile de primavara. Trebuie sa ne grabim cu ele, mai sunt numai doua luni si o luam de la capat cu rasadurile de rosii, vinete, ardei. Abia astept :)

Cultura mustarului

Voi vorbi despre mustarul de frunze, cel special pentru salate, ca altul inca nu am cultivat. Tot ce-i scris mai jos reprezinta experienta noastra in cultivarea plantei pe parcursul a doi ani, nu suntem specialisti in asa ceva.
Din cate stiu, mustarul pentru salate a aparut recent la noi si inca nu-i foarte "asimilat" de multi, fiind confundat cu mustarul pasta nelipsit de pe mesele romanilor.
Ceea ce nu e chiar bine pentru ca se rateaza o ocazie foarte buna pentru a hrani organismul cu multe vitamine, unde mai pui ca se rateaza si un gust absolut fabulos.

Personal a inceput sa-mi placa atat de mult incat l-as manca singur in salata, dar ca si la rosii cand e musai sa amesteci mai multe soiuri pentru un gust desavarsit, la fel si la salatele de verdeturi e musai sa amesteci mai multe verzituri de neamuri diferite.

Dar sa revenim la modul in care l-am cultivat.
Mustarul este o planta putin pretentioasa si creste foarte bine in conditii de temperaturi mai reci. Este sensibil la apa multa, acesta reusind sa-l omoare foarte rapid. Ii place pamantul reavan si am observat ca se dezvolta mai bine fiind udat de jos (prin picurare) decat prin stropire directa.
Dar se descurca foarte bine si cu stropirea directa, noi asa il udam fiind plantat numai pe razoare, peste iarna noi desfiintam instalatiile de picurare.

Semintele le semanam toamna tarziu sau primavara devreme, germinarea are loc cam in 7 zile, apoi incepe cresterea destul de rapida a rasadului.  Am semanat anul asta prin august niste mustar, dar n-a germinat deloc.

Dupa ce rasadul este destul de mare, adica atunci cand are patru frunze adevarate, urmeaza plantarea definitiva.
Va urma natural, ca la orice planta, perioada de stagnare specifica, apoi mustarul nazdravan isi da seama ca ii place noua casa si ii este mult mai bine singur decat inghesuit si-si da drumul la crestere destul de rapid.

 Lucrarile pe care le-am aplicat au fost de udare, plivire si spart crusta de la suprafata pamantului.
Ii place soarele si lumina in exces si, asa cum am mai spus, temperaturile mai mici.

Mustar iesit in cultura de spanac

 La caldura infloreste rapid, iar frunzele nu mai sunt bune pentru consum (la fel ca la orice verzitura de primavara/toamna: loboda, rucola, spanac, salata etc).

Mustar in cultura de rucola

Daca apuca sa infloreasca, sa formeze semintele si sa le imprastie, va deveni invaziv si o sa cam sufoce viitoarele culturi de pe acea parcela.
Rezista peste iarna in solar la geruri mai blande, noi il acoperim cu agril cu folie dubla sau tripla in noptile geroase.
Sunt multe soiuri de mustar, care mai de care mai frumoase, mai interesante si mai gustoase.
Cu cat planta creste mai mare, iar frunzele sunt mai mai mature, mai ingrosate, cu atat gustul ii este mai bun si mai accentuat.

 Cel rosu are un gust picant ca de hrean (el este preferatul meu), cele verzi au un gust dulce-picant (preferatele lui Lucian) si completeaza salatele de verdeturi in cel mai bun mod cu putinta.
La final, recapitulam:

•  este o planta destul de usor de cultivat si ingrijit, 
• are o crestere destul de rapida, daca ii oferi conditiile necesare cresterii
• recoltarea se face esalonat, avand grija sa nu ii rupi "inima"; in felul asta planta este stimulata sa produca alte frunze 
• mustarul este folosit si pe post de ingrasamant verde, imbogatind si ajutand pamantul pentru culturile viitoare

Ca si concluzie: are un gust super-super bun, este plina cu vitaminele necesare organismului pe perioada timpului rece, imbunatateste salatele de verdeturi si legume pe timpul iernii.
Asadar, nu ar trebui sa lipseasca din meniuri, gradini si solarii :).