vineri, 29 august 2014

Final de august

E vineri, sfarsit de saptamana, sfarsit de luna, sfarsit de...hm, hai sa-i zic vara. Incepe o noua luna, frumoasa in felul ei, asemenea celorlalte.

Diminetile sunt racoroase si senine, ceru`-i curat si frumos, verdele e inca verde, desi incep sa apara frunze galbene in iarba.

Tradafirii inca au flori, muscatele la fel. Le-a mers bine la muscate afara.


Copiloiului din dotare incep sa i se intristeze ochisorii cand se uita pe calendar si vede ca raman din ce in ce mai putine zile pana la inceperea scolii. Urmeaza un an greu pentru toti, dar o vom scoate la capat cu siguranta.

Am hranit pasarile si animalele, iar ele-s multumite si linistite acum ( dimineata cand ies in curte o e agitatie si o chiraiala pe toate limbile, de nu-mi aud nici gandurile), unele din pasari s-au bagat la umbra, altele se plimba agale prin curte. Cainii dorm, numai Ursu latra, el stie la cine, saracu` nu mai vede bine, nici nu mai aude, dar are simtul datoriei in sange. Matoancele topaie si se joaca-n soare, facandu-ma sa zambesc.

Astazi e o zi agitata, facem paine, pregatim comenzile pentru maine, iar printre picaturi as vrea sa mai umplu cateva borcane cu cate ceva.
A fost un sezon greu, dificil, iar lucrul asta ma face sa fiu recunoscatoare pentru fiecare leguma, pentru fiecare borcan umplut.




Prin sat se aud strigate care ne anunta ca au sosit cei care au de vanzare cartofi, varza, sare, pepeni ( inca!).
Peste ceva timp vor cobori cei de la deal si ne vor aduce mere, pere, poate si prune. Acestia din urma functioneaza mai mult pe troc, vor in schimb grau, floare si porumb.


Aerul incepe sa miroasa a fum, a bulion, a toamna.

marți, 26 august 2014

Nu mi s-a parut

Toamna-i aproape!

In prima seara am zis ca m-o fi "luat" frigul pe mine, asa ca mi-am pus un hanorac. In a doua seara am zis ca dupa dus asa e, ti se face frig, asa ca mi-am luat hanorac si ciorapi, dar deja de ceva timp, atat dimineata, cat si seara, devine un obicei. E frigut bine, iar ziua se micsoreaza.
In plus si-n solar legumele incep sa-si ia culorile de toamna ( si gustul, rosiile sunt o nebunie).

Imi aduc bine aminte "transformarea" lor odata cu venirea toamnei: culoarea se accentueaza, fructele sunt mai mici, iar gustul devine mai bun. Imi place la nebunie gustul rosiilor in septembrie.
Dar venirea toamnei inseamna ca alte legume apar in prim plan.

Gogosarii au inceput sa se inroseasca si gandul la muraturi ma bucura.

Vinetele au inceput sa-si faca de cap si sa fructifice bine.

Iar ardeilor le prieste un pic de racoare.

Ardeii iuti anul asta sunt deosebiti de iuti, in special cei pe care-i am de la tataia. Nu erau asa, cel putin eu una puteam sa-i mananc. Acum iau cate o bucatica milimetrica si-mi ajunge la o masa intreaga. Nu-mi explic care-i cauza.

Noutatea anului asta este ca am descoperit dulceata de ardei iute. E o nebunie, are un gust extraordinar de bun! E ceva de munca la ea, chinuiala-i mare, dar merita!


De acum va deveni permanenta la noi in casa si trebuie sa ma asigur ca avem cantitatea necesara peste an, toti trei am devenit fani.

Per total, zic ca-i bine, desi rosiile incep sa traga linia dreapta de final, mai avem boli, dar nu-s chiar periculoase, iar legume, desi a fost cum a fost, avem sa ne umplem camara pentru iarna.
Pentru ca toamna chiar e pe drum! :)

luni, 25 august 2014

Pentru cei ce vor ca noi

Primesc multe mail-uri si mesaje de la oameni care vor sa faca ceea ce facem noi acum.
De curand mi-a dat si mie prin cap sa-mi verific mesageria contului personal de facebook si am gasit acolo o gramada de mesaje, unele vechi de mai bine de sase luni, intrate la spam sau "altele". Nu m-am gandit sa verific si acolo, imi cer scuze pentru asta. Asa ca datorita acestor mesaje am hotarat sa fac un post numai pentru voi.
In primul rand, ma bucur ca-s din ce in ce mai multi oameni care vor sa produca ceva, nu sa stea sa astepte sa le pice din cer sau, mai rau, sa faca "nefacute". Si-s multi care vor sa aleaga viata la tara.
In al doilea rand, ma bucur pentru romanii care acum muncesc afara si vor sa se intoarca in tara si sa-si construiasca afaceri mai mici sau mai mari, in functie de visurile fiecaruia.
In al treilea rand, sunt extrem de onorata ca-s oameni care-mi cer parerea despre ceea ce vor sa faca cu viitorul lor. Si speriata, trebuie sa recunosc, pentru ca nu ma consider o persoana care poate sa dea sfaturi, ci numai sa-mi prezint experientele, greselile, mai micile sau mai marile "calcaturi in strachini".
Asadar, cei ce vor ca noi, trebuie sa se astepte la:
  •  Foarte multa munca si multe greutati aparute din toate partile. Asa cum tot am spus, nu-s persoana cea mai indicata daca sunteti din cei ce idealizeaza viata la tara, pentru ca eu sunt convinsa ca viata la tara e numai pentru unii, altii sunt pur si simplu oameni de oras. Si nu-i rau deloc, asa e si normal sa fie, totul echilibrat. Nascuti si traind in oras cativa zeci de ani, tranzitia va fi destul de grea. Nu imposibila, nu ceva exagerat, dar va fi. Nu pot sa uit cati nervi aveam cand dadeam cu toporul pe langa buturuga de cinci, sase ori. Si era ditamai buturuga! Sau taiatul pasarilor dupa ce le-ai crescut din prima zi. Sau moartea animalelor dragi. Sau diferentele de judecata si trai dintre tine si indigeni. Sunt chestii mici si multe care se aduna si fac un intreg ce nu poate fi depasit de unii.
  • Va trebuie un plan realist pe termen lung. Adica sa stiti din start ce vreti sa faceti maine, saptamana viitoare, peste zece ani. Bineinteles, pe parcurs apar fel si fel de lucruri care va pot schimba un pic planul, dar care trebuie sa o faca numai in bine.
  • N-am sfatuit pe nimeni ( si nici nu o voi face) sa-si ia lumea in cap si apoi sa traiasca o perioada fara venituri constante. Asadar, e bine sa aveti un venit constant in casa pana afacerea voastra incepe sa produca. Nu va asteptati ca veti produce bani peste noapte din asa ceva pentru ca, daca o veti face, veti fi neplacut surprinsi sa constatati ca ati gresit grav. Lucrul asta cere timp. Mult. Cresterea va fi mica, dar constanta. Adica, sanatoasa.
  • Sa spunem ca acum suntem in faza in care aveti cativa clienti, vi se duce vorba ca aveti produse bune si incepeti sa fiti cunoscuti. Aici va spun numai experientele noastre, dar poate ca am fost noi mai ghinionisti, desi am o vaga impresie ca se practica frecvent chestia asta. Asteptati-va sa deranjati pe unii si pe altii, ceea ce va duce la ceva neplaceri gen: injuraturi pe mail, telefon etc, mesaje rauvoitoare de la anonimi "curajosi", mesaje rauvoitoare de la anumiti indivizi imbecilizati. Nu aveti ce face decat sa treceti mai departe, chiar daca veti fi extrem de deranjati si, in mod sigur, afectati. Apoi, fiindca sunteti putin cunoscuti, evident ca incepeti sa fiti copiati. Voi aveti niste idei, le puneti in practica, iar tute idioate care au capul pe umeri numai sa nu le ploua in gat va fura ideile, modul vostru de lucru si tot ce inseamna mica voastra afacere. Si aici ma refer la cei care vor fi mai vechi pe piata decat voi si nu la cei care vor sa inceapa ceva. Mergeti mai departe pe calea voastra.
  • Clientii. Clientii sunt usor de gasit si greu de fidelizat. Iar pe partea asta veti avea multe surprize. Tot ce trebuie sa stiti aici e ca nu-i veti putea multumi pe toti si nu trebuie sa va faceti un ideal din asta. De exemplu, principiul nostru este nu da ceea ce tu nu ai manca. Dar sunt gusturi si gusturi, asa ca faceti-va treaba exemplar si mergeti mai departe, veti fi apreciati de cei ce stiu s-o faca.
  • Pierderile vor exista si trebuiesc luate in calcul. Dar cu putina judecata nu vor fi foarte mari. 
Exemplu:


Ardei afectati de lipsa de calciu si potasiu. Se intampla frecvent si la alte legume.
Ce puteti face? Cu rabdare si migala ii veti aduce in stadiul asta

si impreuna cu alte legume

Va garantez ca veti face ceva extrem de gustos.


  • Discretia. 


Nu va spuneti planurile de viitor, nu dati detalii din ceea ce faceti sau vreti sa faceti decat la cei foarte apropiati, altfel veti avea surprize neplacute. Eu am facut-o si jur ca n-o mai fac. Daca ma mananca limba rau de tot, ma duc si vorbesc cu pisicile sau cainii sau pasarile. Garantat nu se afla mai departe, nu se infloreste, nu se inventeaza fel si fel de chestii urate despre voi. De fapt, chestia asta e generala, dar asa am fost eu, mai naiva, ca sa nu spun tolomaca de-a dreptu`.
  • Dupa ce depasiti si intelegeti toate cele de mai sus, va asteapta o viata frumoasa, adevarata, o viata in care veti munci pentru voi si veti face ceea ce va place. Pentru ca se poate, chiar se poate! Daca noi am facut-o, o poate face oricine isi doreste.
 Succes va dorim!

Nota: Nu sunt experta in afaceri, nu dau sfaturi, numai am prezentat experientele noastre de zi cu zi. Lucrurile povestite aici, in mod sigur, nu se vor potrivi in alte cazuri.

joi, 21 august 2014

Daca...

...v-ati intrebat vreodata care-i rostul cosurilor de nuiele in pruni, ei bine, iata!


 Altii si-ar dori si ei, numai ca nu-i ajuta fizicul :)
 

Si-s tratati cu o privire de sus...

...de cei norocosi.

marți, 19 august 2014

Troc

Cred ca stiti cu totii ce-i ala troc. Pentru cei care nu stiu, va dau un exemplu infantil de ora sapte dimineata: atunci cand eu am mere multe, iar tu ai pere multe si mie mi-ar trebui perele tale, iar tie merele mele, asa ca facem schimb kg/kg si amandoi suntem multumiti. Asta-i trocul.
Va povesteam eu mai in primavara ca ne-am trezit cu zece bobocei de rata, noi nestiind ca zapacita aia cloceste ascunsa prin magazie.
Toate bune si frumoase, i-am crescut, i-am pupacit, le-am dat sa manance din mana, ne-am jucat cu ei, bobocii au crescut frumos, iar acum am inceput sa-i dibuim care-i rata, care-i ratoi.
Mna, asa cum numai in bancuri se intampla, din bobocii de anul asta, sapte sunt ratoi. Mai avem inca doi ratoi de anul trecut, plus ratoiul batran.
Curtea noastra e prea mica pentru zece ratoi. Ii vad pe cei doi de anul trecut cum se bat zilnic, unde mai pui ca fugaresc ratele de le-au innebunit de tot. Nu vreau sa ma gandesc ce o fi printre ei cand mai cresc si incep sa se vada ca rivali.
Acum n-aveti decat sa radeti, dar crescandu-i din prima zi si pana acum, nu-i putem taia, daramite sa-i mai mancam.
Bineinteles ca am fi putut sa facem ceva bani buni dupa urma lor, dar nu ne intereseaza banii.
Asa ca vrem sa facem troc.
Cu ce? Habar n-am! Cu orice! Cu ce va prisoseste si credeti voi ca-i echitabil si compenseaza ( dar nu cu alti ratoi sau cocosi).
Cu cine?  Cu cine si-i doreste si-s mai aproape cat de cat de noi pentru a putea transporta repede pasarile, sa nu le chinuim prea mult pe drum.
Acum hai sa vi-i arat, nu-s chiar toti, ca n-au avut chef de stat la poza.

Astia-s cei doi mari de anul trecut (ciufuliti, ca doar sunt niste luptatori).



Iar frumuseii astia sunt de anul asta.



Dupa cum se vede sunt rate lesesti ( sau mute, cum li se mai spune). Toti sunt sanatosi si oricum ratele sunt mult mai rezistente decat gainile la boli.
Asadar, astept cererile voastre pe: iuliana.iordache7@gmail.com sau bucurestenimutatilasat@gmail.com si stabilim impreuna ce si cum facem.
Daca vedeti ca nu raspund la mail, mai dati o data mail-ul. Gmail-ul de la un timp nu prea mai are chef sa primeasca mail-uri, am constatat.
Sau mai simplu, puteti sa sunati la 0728.617.830. Va raspund eu.

LE: Ratoii si-au gasit un nou stapan. Deal closed!

luni, 18 august 2014

Bucurii de vara

Zile de vara, frumoase si aglomerate, cu abundenta din tot. A fost cald cateva zile, cald de te lua cu lesinaturi, dar de sambata seara a inceput sa ploua, a inceput cu o rapaiala racoroasa si placut mirositoare, asa cum numai ploile de vara sunt, apoi a continuat mocaneste, culminand duminica cu o vreme racoroasa bine, de n-am mai rezistat si am luat un hanorac pe mine cand ieseam pe afara.
Ieri lucram de zor la o zacusca, cand apare si Lucian in casa, inspira adanc si apoi constata: Ma, miroase a toamna!
Nu l-am contrazis, mirosul de zacusca in combinatie cu vremea de afara chiar aducea a toamna.

Dar pe seara s-a inseninat, iar cerul ne-a oferit un spectacol frumos.


Si asa cum noi ne-am bucurat de racoare, la fel s-au bucurat si plantutele din solar, cred ca le-a prins bine o zi mai racoroasa, prea era foc acolo.
Fiind a doua parte a lui august, legumele sunt in perioada lor cea mai buna, acesta e apogeul lor. Gustul este cel mai bun, iar culorile si mirosul sunt o nebunie. Dar cel mai mult imi plac culorile ardeilor in perioada asta.

Ardeii incep sa se coaca si sa-si ia culorile finale.

Aceasta este o rosie luptatoare. :)
E o Inima de Bou iesita dintr-o samanta care a supravietuit frigului iernii care a trecut, celor patru inundatii de anul asta din solar, apoi motocultorului si foliei de mulcire. A iesit intre ardei si iata ca a ajuns si la fructificare, iar fructul ei nu e micut deloc.

Primul gogosar copt, cel mai harnic dintre ei.

Si ardeii iuti incep sa se coaca si incep cu totii sa-si ia fata de fiorosi.

Castravetii de toamna ii bibilim zilnic.

Speram sa ajungem si la recoltare cu ei, anul asta pentru noi nu a fost cel mai bun in ale castravetilor.
Dar am compensat cu restul.
Si spuneti-mi voi, cei care stiti, ce alta satisfactie mai mare sa fie decat sa-ti culegi legumele pe care le stii din stadiul de samanta si apoi sa le transformi in delicioase conserve de toamna.
Iar iarna, cand deschizi un borcan, aroma care se degaja te face sa-ti aduci aminte de vara, de soare, de legume, de bucuria gradinaritului.