marți, 29 aprilie 2014

Pe la noi

Cuib de barza




Piston servind micul dejun

O bucatica din bucatica mea de cer

Matoanca-n lamaita





Marar



Solarul e plin de rosii iesite singure
Recolte plecate, spatii goale asteptand alte plantute

luni, 28 aprilie 2014

Week-end DIY

Week-end-ul de tocmai ne-a parasit ( ce bine ca vine unul muuult mai mare, asa :)? Sa te tii gradinareala!) a fost destul de aglomerat. Normal, in ton cu timpul.
Sambata, dupa ce Lucian a plecat la livrari, m-am apucat sa mut kalele din solar in gradina ( ca asa e cu incepatorii astia, habar n-au de capul lor).
Treaba migaloasa, dar frumoasa, in plus mi-am tras si-un bronz de Rascaeti de mai mare dragul.


Kalele rosii si feniculul sunt un pic cam capiate de mutare si aerul tare de afara, dar isi vor reveni. Kalele verzi, desi cresc mai incet decat cele rosii, vad ca se simt mult mai bine in gradina.
Sunt bucuroasa ca mangoldul si stolonii, care au stat cateva zile bune acoperiti complet de apa, si-au revenit si-si reincep cresterea. In plus stolonilor le dau flori.
Iar bobul...Bobul e o nebunie.



 Din pacate am pierdut doua plante din cauza apei, dar ma bucur de restul.

Mna...am vrut sa povestesc de lucruri DIY si tot in gradinareala am dat.
Revenim!
Acum cateva zile v-am dat pe facebook o recomandare a unei carti de la editura TEI: Intoarcerea la obarsie, de John Seymour.
Inca v-o recomand cu mare caldura, cred ca este o carte de capatai a celor ca noi ( oraseni care se duc la tara si habar n-au cu ce se mananca toata treaba).
Mai mult decat atat, este singura carte pe care am printat-o, restul sunt salvate digital.
Imprimanta noastra, care e de moda veche, a muncit o zi intreaga la ea. Dar vineri seara, bucurosi nevoie mare, aveam ditamai teancul de hartii printate, frumos aliniate si puse pe dulap langa usa, ca nu cumva Lucian sa uite sa le ia sambata. Voiam sa le spiralam.
Sambata dupa ce a terminat, se opreste in primul magazin care avea un asemenea aparat. Numai ca, dat fiind ca era sambata dupa-amiaza tarziu, soare si frumos afara, tanti de la magazin era cam visatoare si fara chef de treaba. Evident ca a dat gaurile aiurea, incepand apoi sa se scuze la un Lucian plin de nervi si cu ganduri ascunse despre cum i-ar sta acea carte pe post de guler duducii in cauza.
Dar s-a abtinut, a luat cartea, s-a urcat in masina si a venit direct acasa. Cum a ajuns, s-a apucat sa studieze dezastrul si apoi, meticulos cum ii e felul, a legat cartea.





Nu-i asa cum ne-am dorit-o, dar e tiparita, e legata bine, e durabila. Multumim celor de la TEI inca o data pentru munca lor!
Alte "proiecte", sa le spun, sunt urmatoarele: m-am apucat sa fac iaurt de casa si bors. Iaurtul este inca la "prins", borsul azi il termin, am stat pana acum sa fermenteze hustile.
Cum inca nu e gata nimic, nici poze nu am cum sa va pun. Dar va tin la curent.
Pana atunci va las sa va delectati cu ceva muscate, pe care am apucat sa le mut in ghivece mai mari si sa le dau afara si un liliac complet nebun.

Le-as putea inmulti, ca-s o gramada de puiuti, dar sunt inflorite si mi-e mila de ele.

vineri, 25 aprilie 2014

Raspuns. Plus ceva vesti.

Ieri a trebuit sa ajung in Bucuresti, timp de stat pe blog si facebook n-a fost, dar am vazut aseara cate reactii au starnit articolele si filmarea despre noi.
Ela, o prietena tare draga ( si a se citi prieten in adevaratul sens al cuvantului ) a hotarat sa iasa din carapacea ei si sa raspunda celor care au comentat fel si fel de tampenii si rautati.
Draga mea, iti multumesc mult, dar fa ca mine: priveste partea plina a paharului. Ai vazut cat de multi erau cei care ne-au incurajat si felicitat? Mult mai multi decat ceilalti. Asta e un semn bun! E un semn ca romanii vor sa munceasca ei pentru ei! E un semn ca romanii incep sa nu mai accepte statutul de sclav si incep sa caute solutii. Ceilalti vor fi tarati de curent, cativa probabil ca vor reusi sa se redreseze din mers si vor urma curentul, restul vor ramane pe margine.
Dar eu iti multumesc tare mult pentru ceea ce ai facut, ai reusit sa ma si amuzi numai inchipuindu-mi mutrita ta enervata :).
Ieri a fost o zi din aia in care nu ai timp nici sa mori! Si ca de obicei dupa o zi plina de agitatie, ma trezesc inaintea cocosilor ( sic!), in plus am si ceva inspiratie la scris.
Bucurestiul l-am regasit la fel de aglomerat, plin de balti si gropi, cu aceleasi zgomote puternice si aceeasi oameni ingandurati.
Am ajuns acasa seara, pe la opt, iar drumul de intoarcere mi-a prins bine. Era liber, era racoare bine, nu mai ploua, deci s-a creat unul din acele momente in care eram eu cu mine si m-am putut gandi la multe lucruri.
Am intrat seara in sat, unde nu era nici tipenie de om, am parcat masina in fata curtii si m-am dat jos sa-mi deschid portile mari.
Un Mairon suparat, care statea lungit cu botul pe labe, m-a vazut, s-a inseninat, a scos un fel de chiot de bucurie si a venit in goana spre mine.
Am deschis poarta mica si incercam sa ma strecor incet prin ea, astfel incat sa evit contactul cu niste laboante mari si murdare de noroi, spunandu-i pe un ton mai rastit:
- Sa nu sari! Sa nu indraznesti! Nu sari! Ma, n-auzi?! Stai...
Apoi a fost prea tarziu, m-am trezit lipita de porti si cu un cateloi inalt cat mine, care statea in doua labe si pe care il durea fix in varful cozii de hainele mele bune.
Dupa care nu mi-a mai pasat de ele, dragostea, bucuria si dorul lui m-au inmuiat, l-am luat in brate si ne-am dragalit, apoi a venit si Ursu, chiar si Piston, care e mai retinut din fire. Miorlaituri infometate nu au intarziat sa se faca auzite si am vazut cardul de matoance care veneau spre mine cu cozile pe post de catarg. Chiar si cei doi ratoi mai tineri, care inca erau prin curte, m-au sasait in semn de salut.
Dupa ce am reusit sa merg, sa deschid portile si sa bag masina in curte, am intrat in solar unde Lucian era pe cale sa incheie ziua de munca, pentru ca treaba, asa cum suparat mi-a spus, nu o terminase inca. Din pacate, ziua e prea scurta.
In scurt timp a venit si Adi in solar si nerabdator ma chema in casa sa-mi arate ceea ce a scris. Baiatul meu s-a apucat sa scrie :). Mi-a placut, l-am incurajat si-l voi sustine.
Astazi iar o sa fie o zi la fel de aglomerata, pregatim comenzile pentru maine, in plus mai avem de lucru foarte mult in solar.
Ieri Lucian a semanat salata, rucola, spanac pentru rasad, care vor fi plantate in gradina si ceva ridichi.
De saptamana viitoare, mai precis de miercuri, incepem livrarea rasadurilor de rosii puse la comanda. Putem sa livram ardeii si vinetele, dar sunt inca micute. Vremea asta ne tine pe loc, iar plantutele sufera din lipsa soarelui. Tot saptamana viitoare sper sa reusim sa punem si noi la loc definitiv rosiile noastre, ca deja o cer cu disperare :)


Pana atunci va mai asteptam comenzile si azi pana pe la 14.00, maine livram.
Sa aveti un week-end cu soare, oameni buni!

marți, 22 aprilie 2014

Dupa sarbatori

Bine v-am regasit, dragilor, sper ca v-ati odihnit, relaxat, bucurat de sarbatori si zile libere.
Multumim mult pentru telefoanele pe care le-am primit, pentru mesajele pe care le-am primit pe mail, blog si Facebook atunci cand s-au aratat la tv imagini de la noi din sat.
Fata de sarmanii oameni carora le-a intrat apa in curti, case, grajduri, noi nu am patit nimic. Ne-a fost inundata o parte de gradina unde abia plantasem niste stoloni, mai aveam acolo mangoldul, loboda, leusteanul, dovlecei si multe altele. Stolonii nu se simt prea bine, sper sa-si revina, restul nu par foarte afectati. Ne-a mai fost inundata o parte din solar, abia se uscase de la ultima inundatie, iar trebuie sa asteptam acum sa se usuce, iar rezultatul este ca vom intarzia cu plantatul rosiilor. Asta e, mergem mai departe, pana la urma suntem multumiti ca nu a fost mai rau.
Insa in prima zi de Paste a iesit soarele. Dupa doua saptamani de ploi, nori, vant, cer gri, am vazut si noi soarele, ne-am incalzit si ne-am bucurat.
Iar ieri am plecat intr-o plimbare sa facem poze la campurile inflorite cu rapita.
Ce sa zic, a fost un trafic "infernal":

 


 


Dar am ajuns intr-un sfarsit.
 






Unii au incercat sa pozeze albinele harnice si frumos bazaitoare care pusesera stapinire pe intreg lanul.


Au si reusit, eu nu.
Desi credeam ca suntem singuri pe acolo, la un moment dat am inceput sa ne simtim priviti.
Dupa lungi cautari am gasit "spionul" :)

Dar parca mai e cineva cu noi, am simtit inca o prezenta si am gasit...

... alt "spion".
Alaturi de lanul de rapita era grau.
 


Apoi am vazut urme ale unor vremuri demult apuse.


Dupa care am facut stanga imprejur si ne-am indreptat incet catre casa:



Unde am fost intampinati cu "mare bucurie" de animalute:)