marți, 26 ianuarie 2016

In ultima vreme

Avem iarna adevarata. E normala, e vremea ei, am dorit asa ceva. Bine, gerul asta infiorator nu mi l-am dorit si nici nu-mi place, dar vine la pachet cu iarna, asa ca n-am ce face.
A nins frumos si mult, am avut curent lipsa in prima zi de ninsoare, dar a compensat cu schimbarea peisajului, cu hohotele de ras pe care mi le-au dat animalele si joaca lor in zapada, cu curiozitatea gainilor care nu voiau sa mai iasa din cotete, uitandu-se lung si cantandu-si in barba mirarea despre chestia aia alba care a facut curtea de nerecunoscut.


Imi place tare mult sa vad reactia animalelor atunci cand vad pentru prima data zapada. Sunt atat de haiosi! Intai e curiozitatea concentrata pe zapada, incercarea acesteia cu labutele sau chiar cu gura, apoi incepe nebunia: alergaturi peste tot, tavalit in zapada, tunele facute taras cu boticurile din dotare, apoi ridicat brusc capatanile pline de zapada, ochi veseli printre fulgi.


Anul asta o matoanca dementa ne-a aratat ceva nou: a facut ture intregi, alergand din toata puterea picioruselor ei, in jurul casei. Dupa o tura de casa urma o mica pauza sub chiosc, se spala rapid dandu-si o limboaca-doua pe blanita, apoi urma elanul si iar alergatura nebuna prin zapada in jurul casei.


Am avut gaini sinistrate, prinse de ninsoare in salcami, care au ramas acolo doua nopti si o zi, neputandu-le da jos sub nici o forma. Pana la urma foamea le-a dat curajul necesar de a cobori si merge pe zapada.
A urmat grija solariilor, datul zapezii de pe folie, apoi datul zapezii din curte. Muschi durerosi, maini inghetate, spate nesimtit de dureros.

 

Apoi a venit gerul. Niste temperaturi greu de suportat, mai ales cand trebuie sa iesi pe afara din ora in ora. Maini lipite pe clante, pe topor, pe manerul galetilor. Carat apa calda la animale si pasari, incalzit bine mancarea animalelor, grija pentru plantele din solar, taiat lemne pana simteam ca mi s-au dezlipit creierii de cutia craniana. Dupa care urma una din multele placeri ale iernii: intrat in casa in care mirosea vag a fum, caldura sobelor care duduiau, ceai de menta fierbinte si aromat pe care il beam in timp ce urmaream prin fereastra cum unii isi etaleaza simturile de vanatori.


Nu prea reusesc sa prinda, dar nu asta conteaza. Cel mai mult conteaza perseverenta, nu-i asa :)?


Am avut parte si de surprize frumoase, una dintre orhideele cumparate anul trecut de la reduceri (era tare rupta, jerpelita si amarata) a inflorit frumos acum, dezvaluindu-si culorile: galbena cu puncte grena. E absolut superba si e singura de genul asta pe care o am.
Iar o alta mi-a facut cadou un puiut. E inca mic, abia e dat, dar in primavara va fi tocmai bun de mutat.
Imi place tare mult sa cumpar plante de la reduceri, mai ales orhidee pentru care am o slabiciune. Fac asta nu in ideea chilipirului, ci in ideea de a-i da o sansa acelei plante. Si pana acum nu am gresit cu niciuna, toate rasplatindu-ma mai devreme sau mai tarziu.
Iar asta imi aduce aminte ca in primavara trebuie sa ma ocup de toate orhideele, trebuie sa le mut in ghivece mai mari pentru ca au crescut foarte mult si  automat trebuie sa le schimb si substratul. Asta, bineinteles, dupa ce trece perioada de inflorire.

Revenind cu picioarele pe pamant in perioada actuala...


 trecand cu vederea mainile crapate de ger ca in nici un an de pana acum, trecand cu vederea inconfortul dat de gerul asta nesuferit, avem un cer de un albastru incredibil, un aer tare de-l simt in mijlocul creierului,


turturi ca-n copilarie























si niste apusuri cum numai iarna ne poate darui.


 Desi visez la primavara, copaci inmuguriti, varfuri verzi itite din pamant caldut si pui de tot felul prin picioarele mele, suntem in mijlocul iernii si cred ca inca o tura sau doua de zapada ar fi mai realist sa-mi doresc.

joi, 14 ianuarie 2016

Gradinarit de ianuarie

Iata ca am ajuns la jumatatea lui ianuarie si deja ma simt ca iepuroiul ala din "Alice in tara minunilor". Ala care n-are timp deloc, stiti voi.
E treaba multa si o sa fie si mai multa. In principal ingrijim culturile, plantam rasaduri de salata, spanac, kale, mangold etc si semanam alte culturi de primavara. In paralel, am inceput construirea rasadnitei, am definitivat culturile pentru anul asta, am terminat inventarul semintelor si am inceput sa introduc in magazin gamele de rasaduri  pe care le vom avea disponibile (aici mai am de lucru, dar musai trebuie sa termin saptamana asta cu ele). Curiosii pot arunca un ochi aici.

Asadar, plantele se prezinta cam asa, intre gerul care a trecut si cel care e aproape sa vina.
In solarul mare avem salata care a reinceput sa creasca, dar am avut si pierderi, din pacate.


Asta e, n-avem ce face, natura isi ia tributul. Avem rasad gata de plantat, am mai semanat o tura, asa ca nu stam chiar rau.


Spanacul plantat e stagnat, dar cu soarele din ultimele doua zile a reinceput sa creasca, iar cel de rasad sta foarte bine si ne asteapta sa-l mutam la locul definitiv.


Mustarul Mizuna este de neoprit, gerul nu l-a afectat deloc, spre deosebire de celelalte soiuri. Din fericire si aici stam bine, avem rasad marisor.


Mangoldul a fost afectat de ger, dar incepe sa-si revina. Patrunjelul isi traieste a doua copilarie, nu are probleme cu temperaturile mici.


O alta planta care nu a fost afectata de ger este rucola. Cea mai batrana a fost un pic stagnata, cea mai tanara sta foarte bine.

Kalele si-au incetinit si ele in acea perioada cresterea, dar acum si-au revenit.
Ne indreptam spre iesirea din solarul mare, via solarul mic. Inainte de plecare mai aruncam o privire si zic ca nu stam rau deloc.



In drum spre el trecem pe la gaini (care au inceput sa oua iara. Nu stiu de la ce li se trage,  probabil ca le-a dat peste cap caldura asta, dar nici nu mai conteaza. Ouale alea sunt mai mult decat binevenite) si constatam ca nu mai au boabe, asa ca le servim pe fete ca merita!



Insotiti de chiraiala si certurile lor, intram in al doilea solar care se prezinta cam asa:


Mai avem de plantat vreo trei razoare si-i gata plin. Azi se va intampla treaba asta.

Cam asta e situatia cu plantele. Au fost pierderi, au fost stagnari, dar nu-i atat de rau. Ne asteptam la asta, doar e ianuarie.
Se poate gradinareala in ianuarie? In solar, sigur ca se poate, iar rezultatele sunt destul de bune.

luni, 11 ianuarie 2016

Atunci cand uitarea este buna

Buna ziua! Eu sunt Iuliana si sunt o mare uituca :)!
Am mai facut eu cu ceva vreme in urma o postare despre asta. De atunci lucrurile nu s-au imbunatatit, din contra. Evident, nici nu cred ca or sa se imbunatateasca, asa ca m-am resemnat si m-am adaptat asa cum si cat am putut.
E neplacut sa uiti, iar cateodata chestia asta te pune in niste situatii extrem de stanjenitoare si neplacute. Dar uite ca zilele astea am descoperit ca uneori este bine sa se mai intample si asa. Poti avea surprize placute si poti invata cate ceva :).

Am inceput, impreuna cu Lucian, sa sapam, semanam, plantam, adica sa pregatim culturile din primavara. Cum spatiul nostru nu este mare, incercam sa cultivam fiecare bucatica de pamant libera.
De cele mai multe ori ne iese treaba asta, insa peste sezoane apar fel si fel de probleme cu culturile principale, fel si fel de chestii in general, iar unele parcele cultivate cu cine stie ce, se umplu de buruieni si apoi raman in uitare.
Rau, nu? Asa-i! Totusi...
Dupa cum spunem, ne-am apucat serios de treaba. Pe spatiul ramas necultivat din toamna in solarii, pregatim culturile de primavara. Evident, totul incepe cu o curatenie strasnica (strans plante uscate, sfori de legare, etichete si alte minuni ce mai raman din vara), apoi urmeaza sapatul si aranjatul pamantului, dupa care semanatul sau plantatul, dupa caz.
Intr-una din zilele trecute eram in unul din solarii si strangeam plantele uscate, ba cu mana, ba cu grebla, dupa cum era cazul.
La un moment dat, vad ceva verde. Prea verde si prea viu pentru coltul ala de solar. Dau putin pamantul la o parte din jurul frunzulitelor...


....ma uit atent la ele si nu-mi vine a crede. Sa fie ...? imi zic in gand neincrezatoare.
Si ma apuc sa sap mai serios in jurul lor.


Ei bine, da! constat cu bucurie si ma apuc mai tare de plantele uscate de deasupra lor.
Dupa ce am curatat locul acela se vedeau foarte multe frunzulite verzi ale morcovilor.
In timp ce ii scoteam din pamant, ma gandeam cand mama naibii i-am semanat acolo si cum am putut sa uit in halul asta de ei.
Apoi mi-am adus aminte ca prin iulie i-am semanat in ideea "uite, a mai ramas un loc gol, hai sa-l umplu repede si p-asta!", ca erau morcovi romanesti, tardivi, de toamna.
In scurt timp, i-am scos pe toti. Unii erau mai micuti, acolo unde mi-au cazut seminte cu ghiotura, altii erau marisori.



Ma gandeam cum de nu au inghetat, dar apoi mi-am adus aminte de stratul gros de buruieni uscate pe care le-au avut deasupra. Acele buruieni uscate au functionat ca o folie de agril, dar mai bine decat aceasta, protejandu-i foarte-foarte bine de inghet..

O parte din recolta surpriza
La final s-a adunat  o cantitate maricica de morcovi, spre marea mea multumire.


Cu ocazia asta am doborat si un mit: credeam ca pamantul nostru, care-i greu si lutos, nu poate produce radacinoase foarte multe si mari, dar uite ca s-a putut. Totusi, morcovii (sau eu?) au avut si putin noroc, fiind intr-un colt mai lasat din solar (acolo e o mica vale) apa s-a tot strans si au avut umiditate suficienta pentru a se dezvolta. Normal, daca-i ingrijeam, recolta era mult mai mare.

Asadar, iata cum uitarea asta nesuferita iti mai ofera si surprize placute din cand in cand. M-am simtit ca atunci cand gasesti ceva banuti intr-o haina veche si uitata :)).

joi, 7 ianuarie 2016

Inceput de sezon 2016

Ei, da! E ianuarie, a nins, a fost ger, la ora asta ploua de rupe, dar lucrurile astea nu conteaza pentru gradinarii pasionati. Ianuarie e o luna perfecta pentru planificarea gradinii, pentru inspectia, inventarul si achizitia semintelor, pentru evaluarea soiurilor cultivate in anii trecuti, pentru facut planuri in solar si gradina (planuri care vor fi modificate pe parcurs, evident, dar avem nevoie de un punct de pornire).
Recunosc, sunt vinovata! Din decembrie incepu mancarimea de degete si pipaitul semintelor, iar in ianuarie se acutiza treaba, asa ca am dat startul pentru 2016, ca nu mai pot!
Incep cu cele mai fitoase, nesuferite si mofturoase plante ale caror sclavi suntem cu totii, neputand rezista nimeni in fata gustului, parfumului, culorilor si (de ce nu?) provocarilor gradinaresti la care ne supun: rosiile!

Na! sa va mai ploua si voua-n gura, ca eu facui balta-n tastatura cat am cautat poze in arhiva.
De-a lungul acestor cativa ani am cultivat nenumarate soiuri de rosii si in mod sigur vom continua lucrul asta, intru gasirea celor mai bune soiuri. Ce ne intereseaza la un soi de tomate? In primul rand gustul, apoi aclimatizarea si productivitatea. Nu vrem o rosie seaca, fara gust, fara zeama si cu o piele tare si tabacita de n-o pot manca nici gainile.
Din soiurile mai vechi pe care le cultivam si-au castigat un loc in preferintele noastre:
Inima de bou - soiul ala vechi, nu ceea ce gasiti in comertul socialist la plic de 1.99 lei.

Printre ultimele Inima de bou rosii, roz si albe culese anul trecut spre sfarsitul lui octombrie
Anul trecut am cultivat mai multe soiuri care au culori diferite: rosu, roz, alb, galben.


Vor ramane toate, le vom cultiva si anul asta.

Azoychka si Orange Banana - soiuri heirloom
Minunate soiuri! Sunt printre preferate, mie placandu-mi rosiile mai acide, mai acrisoare, deci raman.


Orange Banana
Azoychka
Mari de Prahova
Soi vechi romanesc si raman la parerea ca toate soiurile "Mari de..." Dambovita, Prahova, Gorgova, Fagaras, Suceava, Cluj etc sunt inrudite si-s pornite din acelasi soi care a suferit unele modificari genetice naturale de-a lungul anilor in care a fost cultivat in zonele respective.

Raman si cele de DB, Gorgova, Suceava, Cluj.





Trecem la "verzituri" :). Aunt Ruby`s German Green si Green Zebra - soiuri heirloom

Aunt Ruby`s
Green Zebra - cele mici, verzi-galbui si vargate; Aunt Ruby`s - cele verzi mai mari; Paul Robeson - cele negre

Brandywine - rosii, roz, negre si galbene - soiuri heirloom

Astea-s niste rosii care nu ar trebui sa lipseasca din nici o gradina si din nici o salata. Atat zic despre ele!
Adica, nu! Mai zic ceva. Stiti voi cum e un sandvis facut dintr-o felie de paine de casa, una de branza proaspata de capra si o felie groasa de Brandy de ce culoare s-o nimeri? Mama, mama... Nu-ti mai trebuie nimic altceva!




Paul Robeson si Black Krim - doua soiuri heirloom la care nu vom renunta vreodata.

Black Krim in prim plan
Paul Robeson

Old German si Pineapple - doua soiuri heirloom perfecte.
Gust desavarsit, parfumate, zemoase, frumoase, piele subtire, productie foarte buna.



Inchei capitolul rosii mari cu specificatia ca vor mai fi soiuri plantate anul asta, soiuri care trec la capitolul "surprize pentru toti".

Cherry-uri.

Cherry-uri am cultivat si vom mai cultiva anul asta o groaza de soiuri: para galbene si rosii, rotunde rosii, roz, galbene, albe, portocalii, negre - Tigerella, Black Plum, Blueberry, Kumato etc.
Singurul soi la care vom renunta pentru ca desi fructifica foarte-foarte bine, are un gust oribil, este Green Grape.

Marele perdant al anului trecut:

San Marzano!
Pur si simplu am uitat de el si asa s-a ales praful de planurile mele de a face rosii uscate la soare, plus ca am plans cu lacrimi de crocodil cand mi-am facut bulioanele in vara. In fine, anul asta nu se va mai intampla, indiferent de ce lucruri vor mai apare sa ne strice armonia.
Inchei capitolul rosii in 2016. Vor urma alte articole cu restul de legume pe care le vom cultiva anul asta.
Nu uitati! Diversitatea este foarte buna, din toate punctele de vedere :).

Ne asteapta un an fabulos in care sper ca vom incerca cu totii sa avem gradini cat mai frumos colorate, diversificate si cu roade pe masura! Spor in toate!