In ultima vreme

Avem iarna adevarata. E normala, e vremea ei, am dorit asa ceva. Bine, gerul asta infiorator nu mi l-am dorit si nici nu-mi place, dar vine la pachet cu iarna, asa ca n-am ce face.
A nins frumos si mult, am avut curent lipsa in prima zi de ninsoare, dar a compensat cu schimbarea peisajului, cu hohotele de ras pe care mi le-au dat animalele si joaca lor in zapada, cu curiozitatea gainilor care nu voiau sa mai iasa din cotete, uitandu-se lung si cantandu-si in barba mirarea despre chestia aia alba care a facut curtea de nerecunoscut.

Imi place tare mult sa vad reactia animalelor atunci cand vad pentru prima data zapada. Sunt atat de haiosi! Intai e curiozitatea concentrata pe zapada, incercarea acesteia cu labutele sau chiar cu gura, apoi incepe nebunia: alergaturi peste tot, tavalit in zapada, tunele facute taras cu boticurile din dotare, apoi ridicat brusc capatanile pline de zapada, ochi veseli printre fulgi.

Anul asta o matoanca dementa ne-a aratat ceva nou: a facut ture intregi, alergand din toata puterea picioruselor ei, in jurul casei. Dupa o tura de casa urma o mica pauza sub chiosc, se spala rapid dandu-si o limboaca-doua pe blanita, apoi urma elanul si iar alergatura nebuna prin zapada in jurul casei.

Am avut gaini sinistrate, prinse de ninsoare in salcami, care au ramas acolo doua nopti si o zi, neputandu-le da jos sub nici o forma. Pana la urma foamea le-a dat curajul necesar de a cobori si merge pe zapada.
A urmat grija solariilor, datul zapezii de pe folie, apoi datul zapezii din curte. Muschi durerosi, maini inghetate, spate nesimtit de dureros.

 

Apoi a venit gerul. Niste temperaturi greu de suportat, mai ales cand trebuie sa iesi pe afara din ora in ora. Maini lipite pe clante, pe topor, pe manerul galetilor. Carat apa calda la animale si pasari, incalzit bine mancarea animalelor, grija pentru plantele din solar, taiat lemne pana simteam ca mi s-au dezlipit creierii de cutia craniana. Dupa care urma una din multele placeri ale iernii: intrat in casa in care mirosea vag a fum, caldura sobelor care duduiau, ceai de menta fierbinte si aromat pe care il beam in timp ce urmaream prin fereastra cum unii isi etaleaza simturile de vanatori.

Nu prea reusesc sa prinda, dar nu asta conteaza. Cel mai mult conteaza perseverenta, nu-i asa :)?

Am avut parte si de surprize frumoase, una dintre orhideele cumparate anul trecut de la reduceri (era tare rupta, jerpelita si amarata) a inflorit frumos acum, dezvaluindu-si culorile: galbena cu puncte grena. E absolut superba si e singura de genul asta pe care o am.
Iar o alta mi-a facut cadou un puiut. E inca mic, abia e dat, dar in primavara va fi tocmai bun de mutat.
Imi place tare mult sa cumpar plante de la reduceri, mai ales orhidee pentru care am o slabiciune. Fac asta nu in ideea chilipirului, ci in ideea de a-i da o sansa acelei plante. Si pana acum nu am gresit cu niciuna, toate rasplatindu-ma mai devreme sau mai tarziu.
Iar asta imi aduce aminte ca in primavara trebuie sa ma ocup de toate orhideele, trebuie sa le mut in ghivece mai mari pentru ca au crescut foarte mult si  automat trebuie sa le schimb si substratul. Asta, bineinteles, dupa ce trece perioada de inflorire.

Revenind cu picioarele pe pamant in perioada actuala...

 trecand cu vederea mainile crapate de ger ca in nici un an de pana acum, trecand cu vederea inconfortul dat de gerul asta nesuferit, avem un cer de un albastru incredibil, un aer tare de-l simt in mijlocul creierului,

turturi ca-n copilarie

si niste apusuri cum numai iarna ne poate darui.

 Desi visez la primavara, copaci inmuguriti, varfuri verzi itite din pamant caldut si pui de tot felul prin picioarele mele, suntem in mijlocul iernii si cred ca inca o tura sau doua de zapada ar fi mai realist sa-mi doresc.