Inceput de... inceput :)

Uite ca au trecut si ultimele zile ale lui 2015, cam in acelasi ritm pe care l-au avut tot anul: pe repede inainte.

 Am avut niste sarbatori frumoase si linistite, insotite de vechiul nostru pom pe care am reusit sa-l impodobesc inainte de Craciun. Mi s-a parut a fi o realizare, caci nu credeam ca voi reusi lucrul asta prin agitatia pregatirii comenzilor din ultimele zile ale anului.


De fapt, tot anul a fost asa. Lucruri mici, marunte, la care tin mult pentru ca imi aduc o mare bucurie de fiecare data si pe care nu credeam ca le voi putea indeplini, am reusit sa le indeplinesc prin agitatia zilnica.
Un fel de atingere si depasire a limitei pe care credeam ca o stiu. Ceea ce-i un lucru bun, in final.


Da, asta a fost caracteristica principala a anului trecut: atunci cand credeam ca gata, asta e! asta mi-e limita si mai departe nu mai pot continua, am constatat ca daca am curajul si curiozitatea de a merge mai departe, ating noi si noi limite si sunt in stare sa fac lucruri nebanuite de mine.


 

O alta caracteristica a anului ce-a trecut a fost continuarea regasirii bucuriei in lucrurile simple: joaca animalelor, zborul unei pasari, vederea gargaritelor, inflorirea unei plante, rasaritul si apusul soarelui etc. Poate par cuvinte mari si lucruri mici, dar nu sunt. Si nu pot explica mai mult de atat.

 Si cu asemenea cunoastere, cu asemenea experiente, vad altfel anul ce-a sosit si am alte asteptari de la el.


 Pana-n Anul Nou am primit colindatori, din ce in ce mai putini si cu colinde din ce in ce mai scurte.

Chiar i-am pus pe unii sa o ia de la capat cu cantecul si sa colinde asa cum trebuie.
:) m-au ascultat fara tragere de inima, cu gandul la recompensa probabil, dar eu m-am bucurat si mi-am adus aminte de baietii care veneau cu colindul la Bolintin si care faceau sa zbarnaie geamurile cu pocnetele lor de bici.

2016 ne-a gasit numai pe noi acasa, copiloiul din dotare prinde aripi si nu avem in gand a i le taia, desi e un pic ciudat.
Sigur cei care au trecut prin asta inteleg despre ce-i vorba.
Dar indiferent de ceea ce simtim noi, el trebuie sa-si ia avantul necesar pentru minunatiile care il asteapta.



 Ne-am petrecut linistit, am ras si-am glumit, ne-am bucurat de fiecare clipa, atata timp cat am putut tine ochii deschisi. Oboseala si-a spus cuvantul destul de devreme.
Si-n jurul nostru la fel a parut a fi. Linistea s-a coborat peste sat, dupa artificiile de la miezul noptii. Parca toti am vrut anul asta sa fim mai linistiti, mai aproape de cei dragi, sa incercam si sa reusim sa ne bucuram de ceea ce avem, sa apreciem cu adevarat ceea ce avem. Sau poate e numai o perceptie gresita de-a mea.

 

In prima zi a noului an am facut ceea ce am dori sa facem tot anul. Unii dintre noi au mai si atipit, incalziti putin de caldura soarelui cu dinti.
Ne-am plimbat printre plantele destul de zgribulite si ciufulite din cauza gerului, dar am avut bucuria de a vedea ca-si revin pe masura ce soarele devine mai puternic si se incalzeste.

Apoi am inceput sa ne facem planuri despre culturile viitoare, am stabilit locul unde vom face rasadnita, ce si cum vom semana, ce plante vom avea, cate rasaduri facem, ce plantam aici, ce plantam acolo.

 Mai mult ca sigur ca unele planuri vor fi date peste cap de lucruri neprevazute, dar la urma urmei viata ar fi chiar plictisitoare fara asa ceva :).

Astazi avem in gand sa intram in solarii, sa ingrijim putin plantele, dar si sa mai plantam in locurile deja pregatite.

Asta daca ne-o lasa vremea , daca s-o mai domoli gerul si o mai apare putin soarele.
Daca nu, si maine este o zi, pana acum suntem in grafic.

Da, avem planuri mari cu 2016. Ne asteapta un an super frumos, cu multe experiente noi, cu multe emotii si, sper, multe-multe invataminte.  Ceea ce va dorim si voua :)!