A fost un an greu, un an al schimbarii - si ce schimbare - un an al invataturii. Un an cu mult stres, multi nervi, multe ingrijorari, multe emotii. Dar am strans din dinti si am mers mai departe, important a fost ca am fost sanatosi, am fost impreuna si am fost sustinuti, incurajati.
Dar a fost si un an al realizarilor. Desi greu, am dus la capat cam tot ceea ce ne-am propus pentru anul asta. Am muncit mult si ne-a placut.
De fapt, abia asteptam sa muncesc mult, fizic vorbind, pentru ca simteam ca ma sufoc in birou, in masina, in drumurile zilnice pe care le faceam. Eram plictisita, simteam ca imi trece timpul si nu realizez nimic, numai rutina si lucruri plictisitoare, dar care aduceau un venit constant. Venit care il faceam jumate-jumate cu bancile. Am fost nesabuiti, am luat unele lucruri care nu erau atat de necesare si pe care le-am platit de doua-trei ori bancilor.
Dar am putut vinde apartamentul, urmatorul lucru a fost achitarea datoriilor catre banci si nu pot sa descriu acel sentiment. Apoi am luat casuta si ne-am apucat de treaba. Intr-adevar, sentimentul este de libertate. Usurare si libertate. Si desi va fi mai greu pe cont propriu, suntem mandri ca am iesit din cercul ala vicios.
Am observat ca suntem toti pe acelasi calapod, parca ne-a modelat cineva pe toti. Adica toti ne indeamna sa consumam cat mai mult, nu conteaza daca ai nevoie sau nu de lucrurile alea, trebuie sa le iei, sa le ai pentru ca meriti! Nu ai bani? Peste tot sunt reclame sau birouri ale unor societati de creditare dubioase. Si ma doare inima cand vad oamenii ca stau pe scaune, asculta ce le spun viperele alea imbracate office si vor sa cheltuiasca bani care nu sunt ai lor. Ma doare pentru ca stiu, si-mi vine sa ma duc si sa-i scutur, sa-i trag de acolo. Dar mai stiu ca nu o sa fiu inteleasa, fiecare trebuie sa invete pe propria piele.
Da, a fost un fel de evadare din sistem.
Am hotarat sa nu ne bagam apa si canal, vom ramane cu putul nostru si cu fosa noastra si nu vom baga bani in buzunarele unor multinationale care fac profituri foarte mari, dar uita sa mai plateasca un impozit sau o taxa tarii asteia amarate. Vor fi probleme, evident, dar nu vom mai depinde de nimeni. Decat de vidanja la cateva luni. Si asta-i un compromis pe care il pot accepta.
A fost un an dur, dar bun.
Azi dimineata am iesit in curte, era un aer rece si bun, curat, pe care il simteam pana in adancul plamanilor. Si un soare stralucitor. Si liniste.
Ma gandeam la ce am realizat si ce vom face mai departe.
Asta-i una din realizari.
Da, inca nu e invelit, vremea nu prea l-a lasat. Dar mai are de curatat si de dat cu grund numai usile mari si apoi poate fi invelit. A muncit foarte mult, in stilul lui, treaba trebuie facuta bine de la inceput pana la sfarsit, ca apoi sa nu mai muncesti inca o data la acel lucru.
Iar eu abia astept sa ma apuc de treaba in el. Lucian rade de mine, zice ca o sa-mi iasa pe nas, ceea ce mai mult ca sigur ca e adevarat, dar eu tot nu mai am rabdare.
De la anul care vine avem asteptari mari, foarte mari. Va fi un an mai greu decat cel ce tocmai se termina.
Pe 2013 il privim fix in ochi, fara teama, stim ce ne asteapta. Dar putem s-o facem si stim ca va fi bine.
Iar am scris mult, nu vreau sa va plictisesc asa ca am sa inchei cu niste multumiri si ceva urari.
Si ceva muzica.
Vreau sa multumesc cititorilor mei, nu ma asteptam sa ma citeasca si altcineva in afara de familie. Daca la inceput a fost o joaca, apoi a devenit serios. La un moment dat chiar m-am speriat cand am vazut cati ma citesc si am realizat ce inseamna lucrul asta. Dar am primit numai cuvinte frumoase si incurajari, ceea ce a fost extraordinar si mi-a dat putere sa continui sa scriu in blog.
Eu stiu din proprie experienta ca multi din cei care ma citesc o fac pentru ca isi doresc sa se mute la tara, isi doresc aer curat, liniste, munca fizica, isi doresc sa nu se mai simta ca niste robotei pe care altii ii conduc si-i ghideaza. Dragilor, puteti sa o faceti! Daca noi am putut si daca cei din blogroll-ul meu au facut-o, puteti si voi. Numai sa aveti curajul sa incepeti. Apoi totul va urma de la sine. Va fi greu, dar nu de nerealizat.
Apoi vreau sa le multumesc colegilor de bloggerit, pentru ca m-au citit, m-au promovat, ne-au incurajat, ne-au sfatuit, ne-au ajutat si i-am simtit aproape de mine, de noi. Nu credeam ca le voi atrage atentia in vreun fel.
Anul care vine vi-l doresc la toti mai bun, mai bogat, plin de realizari. Ceea ce va doriti sa vi se implineasca. Sa fiti sanatosi, sa aveti familiile langa voi, sa fiti uniti, sa fiti curajosi, sa fiti oameni.
Eu va multumesc inca o data pentru ca aveti rabdare cu mine si-mi cititi ineptiile si gandurile mele cam zapacite. Dar asta-i viata noastra, astea-s pataniile noastre si vreau ca sa le stiti. Vorba aceea : oamenii destepti invata din pataniile altora. Sper sa va ajute.
Ne auzim in 2013! An nou mai bun, plin de bucurii!La multi ani!