vineri, 31 august 2012

Multumesc GOOGLE!

Cea mai tare cautare de pana acum, cu accesarea blogului meu, este urmatoarea :

" dejectii pasari ard in soba" 

 Iar minunatul Google, prin nebanuite cai, a facut asocierea cu blogul meu amarat.
Initial am cazut pe ganduri :  Or avea astia de la Goagal ceva categorii, criterii de categorisire a blogurilor, iar eu sunt intr-un fel de junk? Ma, stiu ca nu-s tare in scrieri literare si abia am facut 2 luni de scris in blog, dar chiar asa? Sa ma treaca la dejectii? Desi nu prea multi, am vazut altii mai slabi ca mine la scris.
Apoi mi-a picat fisa. Aici draguta de Maria mi-a facut un adevarat curs de gradinareala si gospodareala, iar cuvantul " dejectii" e mentionat de mai multe ori.
Drept spun, mi-a venit inima la loc. Deci, gandesc cu mandrie si infoiata ca un curcan, nu fac chiar postari de ...rahat! Ma scuzati!
Apoi incep sa ma gandesc la tipul sau tipa care a facut cautarea. Era o intrebare? Adica stia ca ard, dar nu stia daca ard in soba? N-o fi avand bani de lemne? Sau voia sa stie daca si altii ard chestiile in soba? Sau poate scot prea mult fum?Dar oare are asa de multe pasari si n-are ce face cu dejectiile?
Sau poate era o afirmatie, nu? Omu` se incalzeste iarna cu ele si vrea sa vada daca mai sunt si altii ca el. Poate chiar vrea sa faca un fel de combustibil bio ( ca ar fi bio, nu?) si sa revolutioneze lumea cu el.
 Gata! Ajunge cu ganditul! Creierul meu de oraseanca obosita ( v-am mai spus ca are doua viteze : incet si foarte incet), vinerea e pe starea de avarie si incepe sa ma doara daca-l folosesc.

Draga tipule sau tipa,

In gradina ai incercat sa le pui? Sau sa le vinzi la gradinari? Eu ti-as cumpara si ca mine mai sunt multi.
Tot ai net si pui intrebari tampite, pune un anunt ca-l vinzi, sa vezi ce de cereri o sa ai.

Draga Goagal,

Multumesc pentru asocierile minunate.
La urma urmei, traficul conteaza, nu?

Rosii! Sanatoase, bolnave, invadate.

Am hotarat sa fac o postare numai pentru preferatele mele. M-au bucurat, m-au amarat, m-au exasperat vara asta!
Dar, fiind prima data cand am pus si am ingrijit rosii, eu zic ca-i bine. Stiu, sunt subiectiva, totusi de la jumatatea lui iulie, nu am mai cumparat rosii, am mancat, am conservat, am congelat de la mine din gradina. Asa cum le-am chinuit noi, pentru ca am facut greseli destule, ele totusi au rodit si am trecut cu bine ( cam ciufuliti, dar bine ) de seceta asta nenorocita.

Mai nou, si am mai vazut o postare la o gradinareasa, cred ca la Iulia, a aparut o amaraciune de vierme care le mananca. Stau si ma gandesc cum de s-au mai facut cand le ataca atatea boli si paraziti.
Unele rosii arata cam in felul asta.





Practic ramane numai coaja, sunt mancate complet pe dinauntru.

In gradina din fata a aparut si chestia asta portocalie, care e un fir, fara radacini, fara cap si fara coada.
A tot aparut toata vara, dar am avut grija sa o scot mereu. E un fel de planta, care se taraste pe rosii ( si pe patrunjel si morcovi a mai aparut), se incolaceste pe ea si apoi o sugruma.
Aici nu am observat-o in faza incipienta, cand e doar un fir, iar acum e prea tarziu. S-a inmultit si pe portiuni a intrat in tulpina rosiei, practic s-a facut una cu planta. Ca sa o scot de acolo trebuie sa rup rosia. Oricum am sa scot cu totul planta din pamant, deoarece chestia aia se taraste inapoi, daca o arunc undeva.



Totusi, asa cum spuneam, mare parte din rosii si-au revenit si dau rod in continuare. Fructele sunt mai mici, pentru ca rodesc pe etajele de sus, nu mai sunt asa de multe, dar sunt suficiente. Sper sa mai faca in continuare ceva gogonele, sa le pun la murat.





Marti am cules trei sferturi de galeata, iar aseara alta galeata, tot cam trei sferturi.


Alt tip de invadatori al amaratelor de rosii, avem in cele ce urmeaza.
Niste fiare, in adevaratul sens al cuvantului. Cand intra in rosii, invazia este cruda, luptele sunt crancene.


Pregatiti de atac...




In timpul atacului...




La final, obositi.


Bine ca vine week-end-ul, ca treaba am de nu-mi vad capul. Trebuie sa ma apuc de rosii, sa mai pun de un suc, sa culeg si vinetele pe care le-am neglijat complet.
In plus, ie-te cum trecu si amarata asta de vacanta, ca si cum nici n-a fost. Tare scurta mi s-a parut! Daca mie mi s-a parut scurta, inchipuiti-va cum i s-a parut lui Adi. E din ce in ce mai nefericit, ii citesc mutrita draga ca pe o carte.
Asa ca trebuie sa ne luam si rechizitele necesare, plus altele. Am hotarat sa mergem la Pitesti pentru cumparaturile saptamanale, este mult mai aproape de noi decat Bucurestiul.
E timpul ca sa ne dezlipim, incetul cu incetul, de Bucuresti. Nu pot complet, ca-i serviciul, dar pentru altele este timpul sa renuntam la el. Si nu-mi pare rau nici o secunda!
Poate facem si o plimbare prin Pitesti, pana acum nu l-am vazut decat din masina, cand treceam in drum spre munte.
Am auzit ca e frumos.O sa revin cu detalii.

joi, 30 august 2012

Oboseala de...joi!

Toata ziua de ieri am crezut ca e joi. Joia ma simt bine, asteptand sa se termine si vinerea de vine, urmand week-end-ul facator de bine pentru nervi si oboseala.
Inclusiv la servici mi-am dat rapoartele de fiecare joi, tot ieri.
Da, am un talent special de a ma face de ras, de a ma pune in situatii jenante. Fiecare are ceva special, asta-i specialitatea mea :). Dar m-am invatat cu asta, n-am de ales, e felul meu de a fi.

De fapt, azi a condus vechiul meu prieten, Renault-ul meu, obosit si batran la fel ca mine, dar ma pot baza pe el la nevoie. Eu n-am prea fost in stare. Eram dezamagita si obosita. Drumul e lung si ma simt singura in masina. Noroc cu baietii de la Rock FM. Imi fac drumurile mai usoare.
Drumul pana la autostrada a fost usor, am plecat mai devreme si am scapat de toate turmele de vaci, oi, capre care urmau sa plece la pascut. Muntii si azi au fost amabili si s-au aratat, parca intelegandu-mi starea, insotindu-ma pana la iesirea pe A1.
 Pe A1 s-a mers bine, numai un sofer cu numar de AG, m-a sicanat un pic ( mi-a bagat niste faruri d-alea super-puternice, care te orbesc si ziua, eu fiind intr-o depasire a unei coloane de tiruri si nu voiam sa merg cu mai mult de 120), dar sunt invatata cu ei. Impresia mea este ca ei cred ca daca au fabrica Dacia in judetul lor, acest lucru le influenteaza hiperconstiintele la toti si devin super soferi. Dupa ce m-a depasit, am vazut ca avea un Benz. Mda, imi zic, imi cer scuze ca merg cu Renault-ul meu batran, obosit si prafuit, pe aceeasi sosea pe care mergi tu cu Benz-ul tau nou, lung, lucios si gri.
Pe drum am admirat cerul, cat era de frumos, albastru curat cu ceva norisori albi, avand diferite forme. In apropiere de Bucuresti cerul nu mai avea culoarea albastra, ci un gri-albastrui, iar aerul e sufocant. Acum imi dau seama de diferenta de temperatura, de calitatea aerului, de poluare in general.
Cand am ajuns pe Valea Cascadelor, o blonda era sa intre in mine, desi eu mergeam pe banda mea, ea a vrut cu tot dinadinsul sa se puna inaintea masinii mele. Am lasat-o, parea grabita si  nu prea "pe creanga ei". La vreo 50 m, era o trecere de pietoni. Cateva batranele traversau. Blonda mi-a confirmat ca era grabita, pentru ca le-a alergat un pic.
De la primul mall de pe Timisoarei pana la Razoare, s-a mers bara la bara. Si am stat si m-am uitat la oamenii de pe strada si la oamenii din masini, i-am observat, am incercat sa-i ghicesc sau sa le citesc pe buze celor care vorbeau singuri ( sau poate la telefon, dar cu hands-free-urile astea nu prea mai ai cum sa-ti dai seama care vorbeste la telefon sau singur, care are probleme sau care nu mai are, pentru ca e deja nebun).
Ce chestie! Eu care nu vedeam, nu auzeam, nu observam nimic, am ajuns sa ma bucure o floare, o pasare, cerul si muntii.
La intersectie la Razoare, alta blonda era sa intre in mine ( cred, totusi, ca azi a fost ceva in aer, pentru ca am verificat daca nu scria ceva aiurea pe masina si m-am uitat in oglinda si nici pe fruntea mea nu era scris : fraiera!).
Aseara de exemplu, cand ma intorceam acasa pe A1, era o blonda cu numar de AG ( o combinatie naucitoare ) care mergea exact pe mijlocul soselei. Adica, linia intrerupta dintre benzi era reperul ei ca sa-si tina masina dreapta pe sosea. Cred ca va imaginati ce claxoane, urlete si urari de bine au fost adresate ei, mamei ei si tot neamului ei, in general.
Mai fetelor, nu am nimic cu blondele, dar prea sunt unele dintre voi care vor cu tot dinadinsul sa confirme toate bancurile care-s pe piata despre voi. Nu vreti voi sa va ganditi un pic, pentru ca sunt sigura ca aveti cu ce, si sa nu le mai dam barbatilor subiecte de barfa pe tema sofatului femeilor, blondelor in special?
Eu sunt optimista, cateodata devin de-a dreptul naiva, si cred ca putem face lucrul asta.
Dar poate e numai oboseala mea de vina, cred totusi ca trebuie sa-mi gasesc ceva de munca mai aproape, dar judetul DB e mort si nici la Pitesti nu am prea vazut ceva serios.
Oi vedea ce va fi, pana atunci sa-l ascultam pe Bruce, care-mi este foarte drag, iar cantecul de mai jos se potriveste cu starea mea de spirit de azi.


miercuri, 29 august 2012

Rasarituri de Dambovita

Ce? Chiar m-ati crezut ca va arat niscai super poze cu rasariturile absolut superbe din DB? Inseamna ca aveti o parere foarte buna despre mine.
Am avut o tentativa de a poza. Dis de dimineata, pe la ora sase, ma uit afara si vad ca e inca intuneric.
Superrr, imi zic, fac poze cu rasarit de soare, ca sa vada lumea de ma citeste, ce frumos e la noi in Dambovita.
Imi iau cana de cafea, tigarile si aparatul si insotita de privirile nedumerite ale lui Lucian, ies afara in curte.
Dupa ce inchei lupta cu animalele, care ba le era foame, ba se bucurau ca ma vedeau, cert e ca toti erau calare pe mine, imi aprind tigara si hai la poze.
Si ma intorc si ma rasucesc si ma fatai prin curte, nu gaseam o pozitie destul de buna. La un moment dat ma sui pe o mica scara din fata casei si vad si dragii mei munti. Nu cred ca v-am spus, dar de la mine din curte se vad muntii, atunci cand e senin.
E superb, simt cum imi incarc bateriile cand ii vad, sunt frumosi si maiestuosi si ma insotesc si o mica parte din drumul catre munca.
Bun, dar sa revin. Deci, incercam sa fac poze cu rasaritul soarelui.
Nu-mi place si  hotarasc sa iau un scaun, sa-l protapesc in mijlocul curtii si sa fac o poza la muntii mei dragi.
Trec la actiune, ma cocot pe scaun si ma apuc de reglat aparatul. Il mai reglam, ma mai uitam prin vizorul acela al lui ( ca nu mai facem poze asaaaa, oricum, uitandu-ne la display....neeee, trebuie sa facem poze profesionale, calitative, m-a invatat Lucian cum sa fac, ca eu il puneam numai pe automat. Bine, inca nu s-a prins mare lucru de capul meu, dar incerc in continuare.).
Si cum eram eu concentrata, cand ma uitam in vizorul acela, sa prind o imagine cat mai buna, vad trecand prin fata vizorului pe cineva! Iau rapid aparatul de la ochi si ma uit in strada. Erau trei oameni, se duceau la munca probabil, si mergeau cu gurile cascate, uitandu-se la mine. Mai aveau un pic sa-si rupa gaturile uitandu-se.
Acum, serios vorbind si aveau la ce sa se uite. Pentru ca eram superba! In pijamalele mele neasortate ( niste budigai trei sferturi, un maieu vechi si un pulover lalai si mai vechi, lung pana la genunchi), cocotata pe scaun in mijlocul curtii, cu tigara intr-o mana si aparatul foto in cealalta si animalele roind in jurul scaunului. Cea mai diafana dintre zane...
In fine, ii las sa se uite, ca oricum nu mai aveam ce face si incerc sa fac o poza.
Care a iesit asa :


In realitate distanta e mult mai mare, eu am facut poza cat de aproape s-a putut.
Si gata cu muntii, ca nu imi ieseau pozele asa cum trebuiau si incepuse lumea sa umble pe strada.
Si trec la gradina.
Cat am fost plecati in Delta, l-am lasat pe Tataie ( socrul meu) sa aiba grija de animale, casa si curte. Mi-a facut la intoarcere o surpriza foarte placuta. A curatat gradina din fata, a musuroit rosiile, le-a facut canale zdravene intre ele si nu a mai lasat fir de buruiana. Vreau sa zic ca rosiile mele au inceput sa-si revina, unele dintre ele, nu le-am mai recunoscut.
Si asta-i ce am pozat dis de dimineata ( ce e mai intunecat, e facut inainte sa se lumineze bine) .
Fasolea a crescut, dar nu stiu daca mai are timp sa mai si faca teci. Varza se tot chinuie sa faca de-o capatana, dar nu-i prea iese bine, in plus e si mancata de fluturasii aia albi si draguti, care-s puzderie pe ea.



Ardeii capia vad ca si-au revenit, i-am curatat de fructele care se stricau la varf si am curatat si frunzele patate. Nu-s ei mari, dar sunt sanatosi.




Ardeii iuti care-s un succes. Si vreau sa zic ca sunt si mandra, ca mi-a zis tanti Ioana ca pe la oameni nu s-a facut. Deci prost sa fii, noroc sa ai! Ie-te rezultate! Numai i-am udat si o data i-am destelenit de buruieni, ca erau acoperiti cu totul.



Dovleceii care nu se mai opresc din rodit.

Si vinetele care multe din ele au imbatranit.
Deci, dragi oraseni care aveti de gand sa va mutati la tara/curte si sa va puneti legume. Daca lasati legumele in vrej, cum am facut eu cu castravetii sau pe plante ( rosii si vinete), nu e ca si cum ar sta in frigider!
Eu am crezut ca am descoperit apa calda, ca-i o metoda mai buna decat frigiderul si daca le tin asa, ele vor sta proaspete. Nu, nu-i asa, ele imbatranesc. Si nu mai sunt bune. Iar munca voastra e in van :).



luni, 27 august 2012

Am revenit

Bine v-am gasit, dragilor, asa cum am spus am avut o minivacanta si am vizitat un loc pe care mi-am dorit foarte mult sa-l vad.
O sa las imaginile sa vorbeasca, sigur va veti da seama.

















 Da! Am fost in Delta!

 A fost frumos, am vazut locuri pe care nu le mai vazusem pana acum si mi-a placut.
Dar si acolo sunt mizerii, din pacate, urme lasate de om : sticle printre nuferi, cutii, bidoane si mai ales in locurile unde s-a facut campare...de nedescris, foarte multa mizerie.
Vorba aceea : frumoase locuri, pacat ca-s locuite/vizitate.
In drum spre Delta, gps-ul ne-a scos dupa A2. Noi care suntem foarte cuminti, l-am ascultat si desi la inceput am avut un oarecare inceput de disperare, la final nu ne-a parut rau.
 Eu nu stiu ce parere aveati voi de judetul Tulcea, dar eu credeam ca acolo sunt numai oameni amarati, saracie lucie si mizerie. Nu stiu de ce, nimeni nu mi-a spus vreodata ceva de acest judet.
Cand am intrat in judetul Tulcea, am zis ca am iesit din tara, sincer va spun. Soseaua ca-n palma, nu exista nicio particica de pamant nelucrat, tot pamantul era acoperit cu porumb, floarea-soarelui sau pe unele portiuni erau masini care recoltau floarea-soarelui ( nu stiu cum le cheama), iar dupa ce am trecut de ele ne-au aparut in fata ochilor dealurile pline cu plantatii de vii.
Peste tot curatenie luna, satele frumoase si curate, bine gospodarite.


La intoarcere am oprit intr-un loc unde se vindeau legume si am cumparat ardei ( deoarece ardeii mei s-au "sinucis"). Am fost cu doamna care avea acea plantatie si am cules impreuna ardeii, atunci, pe loc. Mai aveau si rosii, vinete, ardei gras, castraveti cruzi si murati. 
Am aflat ca si ei erau oraseni, din Tulcea, mutati la tara, de vreo 15 ani de acum. Aveau casa si acea..gradina, sa-i spun, dar era un mare camp plin cu legume, la iesirea din sat si-si vindeau acolo legumele, direct din camp. Le culegeau impreuna cu clientii. Si aveau clienti, am avut de asteptat. Mi-au spus ca la vinete, desi au avut productie mare, nu au avut de dat cata cerere a fost.
Am plecat de acolo cu o impresie foarte placuta, erau niste oameni calzi si primitori, care stiau cum sa vorbeasca cu clientii lor. Mi-a placut si ideea lor de afacere si sincer i-am admirat.



 Cand am ajuns acasa, animalele si pasarile noastre s-au bucurat tare cand ne-au vazut, dragii de ei, nu credeam ca ne vor duce asa dorul.
Din pacate am avut si lipsa la apel : trei pui de gaina si un boboc de rata.
Vinovatii : Mitilla si Hotu`.
Tataie a ramas acasa si i-a vazut, din pacate mult prea tarziu pentru pasari. Nu stiu de ce au facut asta, nu-mi explic, au avut mancare, apa si tot ce-au dorit la dispozitie. Este grav ca au dat de gustul pasarilor, pentru ca nu se vor opri aici. Ne gandim la o solutie.
Chestia asta mi-a lasat un gust foarte amar si chiar am plans un pic.

miercuri, 22 august 2012

Mini vacanta

Maine, dis de dimineata, vom pleca intr-un loc unde mi-am dorit mereu sa ajung. 
E un loc fascinant, din ce am putut vedea in poze si-n filmari diverse.
Revin luni cu poze multe. Sper numai sa nu uit aparatul acasa :).

Asa ca sa ne " auzim" si sa ne " vedem" cu bine.

Va urez week-end placut ( sic!) !

Ajutooooor!

După cum se ştie ( sau dacă nu se ştie, aflati de la mine), acum vreo lună s-a incheiat sezonul de " plimbări" pisiceşti. Nici noi nu am scăpat de ele, aşa că avem ceva rezultate. Şi nu orice fel de rezultate, suntem chiar fruntaşi!
Dar până să vă prezint consecinţele "plimbărilor", vreau să vă fac cunoştintă cu familionul nostru pisicesc.

Aceasta este " Fabrica de puiet pisicesc". Are un randament extraordinar de mare, foarte ingrijorator pentru noi. O cheama Miţilla. După ce ințarcă puii, va fi sterilizată (că m-a disperat!)


Ea e Frumuşica, din primul rand de pui. Și ea va fi sterilizată, impreună cu maică-sa.
Abia trezită din somn.


Şi gata de actiune :


El e Tăntălăul, tot din prima generaţie de pui. Ii zicem aşa pentru ca nu am vazut pisoi mai prostănac decât el.
Incearcă să se urce in pomi şi cade. Îi place să doarmă numai pe sus si ..cade. Acum câteva zile s-a urcat pe un stâlp, in șopron și a căzut exact in capul lui Ursu, care dormea linistit, la umbra. Și se impiedică intr-una! Mereu e cu botu`-n pământ. N-am vazut așa mâț impiedicat! In plus, acum după ce maică-sa a fătat, suge si el de la ea, spre disperarea noastră!


Și aici avem generatia a doua de mâțe.
Deși inițial am crezut ca a fătat numai doi pui ( și eram extrem de fericită, credeam că am scăpat atât de ușor ), dupa vreo trei-patru ore diferență de primii, a mai facut incă doi.
Sunt sigur doi băieti și o fată, al patrulea e incă incert.

Trebuie să vă atenționez ca urmează imagini dure! Cei slabi de inimă să nu se uite!
Și iată-i !  Sunt niște fioroși, au mutrițe care impun respect!

A! Și să nu râdeți de macatul meu, că l-am primit zestre :), când o vede mama ( care l-a primit de la mamaia ) ca l-am pus la mâțe, sigur mă " pupă duios".










Iar el e Mișu, l-ați mai văzut.


Și să tragem și o linie, să facem un calcul : in total avem 8 mâțe !

Așadar, dragilor, după ce-i ințarcă Mițilla, donez puiuții din a doua generație ( bine... in momentul de față sunt in stare să și plătesc, o să mă mănânce de vie!!, dar rămâne intre noi, nu mai spuneți la nimeni !).

marți, 21 august 2012

Obiceiuri de la sat. Combinatii in stil propriu.


   Unul din obiceiuri este ca in fiecare dimineata in jur de 07.30 - 08.00, vacile din sat sa fie trimise la pasune, la pascut. Seara pe la 19.00 - 19.30 vacile se intorc acasa singure, fiecare isi cunoaste strada si casa
 ( bine...mai putin vaca lui tanti Ioana, care vine direct la noi si incepe sa chiraie in fata portii sa-i dam drumu` inauntru, dar banuim ca nu e in toate facultatile mintale; dar asta e o alta poveste).
Va las pe voi sa va imaginati cat de placut e sa treci cu masina pe langa matahalele alea, care merg cum vor ele, pe toata strada. Unele sunt imense. Noroc ca nu sunt agresive.
Totusi "accidente" se mai pot intampla, chiar lui Lucian i s-a intamplat sa treaca pe langa o cireada d-asta, iar o vaca, saracuta de ea, era...stricata la stomac..presiunea...presiune! noroc ca era geamul inchis la masina, pe partea lui, dar si geamul de la el si parbrizul au fost acoperite de " bogatie si noroc, maica!" ( am citat o babuta care era langa cireada aia, cand s-a intamplat ...minunea). Altadata a nimerit tot intr-o cireada d-asta, geamul era deschis pe partea dreapta si s-a trezit cu un mare cap balos de vaca in masina, de era sa coboare cu tot cu usa.

   Alt obicei al satului este targul saptamanal. La noi se intampla martea. E o zi foarte importanta atat pentru vanzatori, cat si pentru cumparatori, toata lumea se pregateste pentru targ. Acolo se gasesc de la ace de cusut, pana la cai si vaci de vanzare. E o forfota si o viermuiala continua. Oamenii isi fac aprovizionarea saptamanala atat pentru ei, cat si pentru animalele lor.

   Azi, din pacate, in stilul ce ma caracterizeaza ( sau cum toate mi se intampla numai mie), am reusit sa le combin pe amandoua, plecand un pic mai tarziu de acasa.
Cand am ajuns in capul strazii, am nimerit exact in cireada de vaci care se ducea la pascut. Nu eram numai eu, mai erau alti trei nefericiti cu mine, blocati acolo, fiecare in masina personala. Mi-am inchis geamurile, ca o fata desteapta, am blocat si usile ( da, stiu, asa sunt eu exagerata cateodata ) si am incercat sa ma strecor printre ele. Cred ca aveam niste fete tare haioase, pentru ca oamenii care erau cu turma, radeau de se prapadeau de noi, astia cu masina. In fine, cu chiu cu vai, am reusit, intr-un final sa trec, si fericita ca am scapat, dai bataie, era tarziu. Cand eram aproape de intrarea in satul urmator, am vazut o mare de oameni, animale si masini. Intinsi pe toata soseaua, parca era revolutie ( si asa mi-am dat seama si ce zi e astazi, ca e marti si ca e targ ). N-am ce face, nu se poate ocoli, asa ca imi fac curaj si intru in vanzoleala. Incet-incet, incep sa trec.
La un moment dat, vad un mosulet cu o fata speriata, cum imi face semne disperate sa stau. Opresc masina si ma uit la el, nu intelegeam ce vrea, parea tare disperat. Imi mai face semn o data, mai ferm, sa stau si-l vad ca apare cu un cal care tragea o caruta de el si mi-o ia in fata masinii. Asta e, imi zic, daca esti fraiera, esti fraiera si ti-ai luat-o, ca de obicei! Si incep sa merg in ritmul calului, aruncandu-mi ochii, disperata, la ceasul de la bord. In timp ce "mergeam", vine o babuta langa masina la geam, se uita la mine, se uita prin masina si-mi zice : Auzi maica, nu esti de pe aici, asa-i? Ca nu te-am mai vazut!
Eu ii arunc o privire ce se voia crunta ( cei care ma cunosc mai bine, stiu ca nu-mi plac "experimentele" de genul asta) si-i raspund pe un ton mai rastit, poate-poate ma lasa in pace : Nu, mamaie, nu-s!
Dar babuta nu e impresionata de privirile mele fioroase si continua : Stiam io! Pai io stiu pe toata lumea pe aici. Nimic nu-mi scapa! Auzi mamica, zice ea in continuare, da` niste mere nu vrei? Ca am de vanzare. Sunt organe!   
Ce zice, ma? imi zic, ce organe are ? Ma uit, nelamurita, la ea si o intreb: Ce sunt, bre? Ce zici acolo!?.
Organe, maica, organe, de la mine din curte! Fara chimice d-alea! Ie bune rau! Ce moartii, esti de la Bucuresti! Credeam ca iesti fata desteapta, dar bag sama ca mai sunt si prostalai pe acolo, deh! padure fara uscaturi... Nu ai auzit de mancaruri d-astea organe?!
Nu am stat sa ii mai explic, pentru ca nu mai aveam aer din cauza rasului, iar nenea cu calul catadicsise sa traga pe dreapta si am putut trece. Si mai merg exact 50 m si dau de alte doua babute, care stateau fix in mijlocul soselei, cu spatele la mine. Opresc masina si astept sa se traga intr-o parte ( din cauza targului, ramasese o singura banda pentru circulatie, pe mijlocul soselei ). Nici un gand sa se miste. Turez motorul de vreo doua ori, mai tare. Nimic. Trag si un claxon. Una din babute se intoarce, se uita la mine, apoi imi intoarce iarasi spatele si-si continua discutia mai departe.
Ma dau jos din masina, ma duc la ele si le zic : Buna dimineata! Stiti, vreau sa trec si eu! A doua babuta se uita la mine mirata si-mi zice : Pai si treci, maica! Ce? Nu poti? 
Pai nu pot, mamaie, daca m-ati ajuta un pic..., raspund eu in doi peri, pe un ton dojenitor. 
Aoleu fata mamii, oi fi bolnava, ha?! Ia uite, fa Lenuto, ii zice la prima babuta, ce tanara si ce bolnava ie, saraca. Vai ca ce rau imi pareee! Pacat de iaaa, ca ie si frumoaaasaa, uita-te numaaa` la iaaa, sarmaluta de iiaaaa.Vaiiiii!
Hai ca de mai stau cu ele, ma ingropa si-mi cer si coliva, imi zic. Dau sa raspund, ca sa le lamuresc, cand aud in spate : Fata mamii, am uitat sa zic, am si prune! Ie si mai organe astea ! Fara chimice adica, ca sa intelegi si tu. Poate vrei d-astea, iti pune mama un kil? Sau doua, ca nu esti chiar asa micuta, sa-ti ajunga!
Le-am intors spatele fara o vorba, m-am dus la masina, am claxonat cat am putut suporta de mult, am accelerat si am plecat!
Babutele s-au dat din fata masinii, care incotro.
Am auzit ceva franturi de vorbe pe geam : ca e bolnava saraca, n-ai vazut-o cum arata? La cap cred...Orasanca neb...


joi, 16 august 2012

Azi ma enerveaza...

  • Idioatele blonde care claxoneaza prelung la 8 fara ceva dimineata, obligandu-ma sa injur la ora aia;
  • Frustratii care atunci cand vad femeie la volan se cred super destepti sau pur si simplu nu vor sa te vada, pentru ca nu-i asa? esti femeie, deci nu contezi! si-ti "taie fata" in trafic, obligandu-ma, evident, sa-mi continui injuraturile;
  • Dobitocii care claxoneaza prelung in secunda in care s-a pus verde la semafor... stiti continuarea
  • Terminatii beti morti la ora 8 jumatate dimineata, care mi se arunca in fata masinii; in stadiul asta deja nu m-a mai mirat nimic, am fost bucuroasa ca am putut pune frana la timp.
  • Cocalarii care asculta manele la 9 fara dimineata, cu sunetul la maxim si geamurile lasate la masina. Ce fata a facut cand am dat si eu sunetul la maxim, la radio era AC DC. Dar l-am suparat cu tupeul meu, a plecat cu " scarturi" de langa mine. Sper ca urarile mele " de bine" sa-l urmareasca toata ziua!
  • Faptul ca a trebuit sa astept 10 minute dupa CATEVA masini scoala, ca sa elibereze strada. Nu am nimic cu ei si eu am facut scoala de soferi, dar nu mi se pare corect sa blocheze o strada intreaga, ca s-au pus ei transversal, incercand sa parcheze lateral masinile in cauza.
  • Faptul ca in presa nu se mai poate citi decat despre boii care ne conduc tara sau vor s-o conduca ( si nu stiu cum dracu a tunat si i-a adunat numai unu` si unu`) si care se acuza ca au furat, au plagiat, au mintit, au fraudat, au ascuns, au facut sau n-au facut etc ceea ce probabil e adevarat, dar m-am saturat de ei, de mutrele lor, de mutrele familiilor lor si nu vreau sa-i mai vad, aud sau sa citesc stiri despre ei. Imi e SCARBA de ei!
  • Faptul ca la tv nu vezi decat patachine, manelisti, toape, homosexuali, cocalari si alte " vedete" care iar se despart, ca mai aveau nevoie de niscai publicitate;
  • Faptul ca nu este ziar sa nu aiba macar o poza cu femei dezbracate. Mai exista de fapt cele de business, dar si astia au inceput cu niste titluri capcana si texte tampite si politizate.
  • Faptul ca se promoveaza nemunca, furtul, minciuna, prostitutia, prostia, lenea;
  • Faptul ca tampiti care trimit mail-uri si au la cartea de vizita atasata functia de manager, scriu in cel mai agramat mod posibil. Citat din e-mail: " pute-ti sami spune-ti", " a-m trimiso", "ia-m spus", " nui nimika". Unde mama dracului a facut asta scoala?!
  • Faptul ca vreau sa gasesc propuneri de carti bune si lansari de carti si nu gasesc nicaieri nici o informatie ( noroc cu forumurile de pe net, totusi parca mai e o speranta, ne ajutam noi intre noi). In schimb, dau peste articole despre toape si homalai, care au fost la restaurant si au mancat rahat pane cu polonicul sau ca nu stiu ce mare mahar si-a luat o masina de sute de mii de euro sau intru pe pagina unui ziar pe care il credeam destul de serios si ii vad posteriorul dezbracat al lui Elton John! La 9 si ceva dimineata, e exact ceea ce-ti doresti. Un posterior dezbracat al unui mos homosexual intrat, probabil, in calduri! Deci, ce bou, ce cretin crede ca este atat de interesanta chestia asta??? Mie mi-a trecut pofta de mancare pe trei zile ! Chiar se citesc porcariile astea?! Nu, pe bune, sa-mi spuna si mie cineva chestia asta. Poate sunt eu inapoiata si nu pricep niste chestii.
  • Faptul ca ieri am fost liberi si azi am impresia ca e luni. Si nu suport ziua de luni!


Va las acum. As mai avea de scris, dar nu mai vreau.
Si deja ma gandesc la drumul de intoarcere spre casa...

luni, 13 august 2012

Din seria intamplari la tara : azi ENEL - partea a doua

Nu stiu de ce am o impresie vaga ca o sa ajung sa fac un roman in toata regula despre furnizorii astia de electricitate.
De fapt, astia de Dambovita nu-s Enel, sunt Electrica nu stiu cum, dar nu conteaza, tot o apa si-un pamant, asa ca le zic Enel.
Joia de trecu, pe la o ora mai pe seara, a inceput un vant tare p-afara, iar curentul s-a oprit. Apoi a pornit. Apoi iar s-a oprit. Apoi iar a pornit. Noi eram ca niste gaini capiate prin casa, nu mai pridideam sa scoatem aparatele din prize. In tot timpul asta lumina se aprindea si se stingea. Intr-una, intr-una, parca se juca cineva la intrerupator.
Extrem de enervat, Lucian pune mana pe telefon si suna la Enel. Nu raspunde nimeni. Si mai incearca iar. Si iar. Abia la al patrulea apel a catadicsit o DUamna sa ridice receptorul si sa raspunda.
Si se apuca Lucian sa-i zica de unde e, ce se intampla in casa cu lumina si sa-i intrebe ce au de gand sa faca.
In timp ce vorbea cu DUamna, curentul s-a hotarat intr-un final si s-a oprit. Definitiv. Lucian ii comunica si lucrul asta. Cucoana cand aude, ii raspunde prompt : Aaa, domnu`, facem reparatii pe linie! . Pai cum doamna, intreaba Lucian, faceti reparatii seara? Pe intuneric?Si nu stiu cum se intampla, ca de cate ori ploua sau vine cate o vijelie ( intre timp incepuse si sa ploua) se intrerupe curentul,  iar voi mereu imi spuneti ca faceti "reparatii". La care DUamna ii raspunde intepata : Va rog sa cititi contractul, domnu`! Ne-am rezervat " dreptul" sa facem revizii! - replica asta e noua, pana acu` n-au mai folosit-o.

Probabil doamna ca asa e, dar noi trebuie sa fim anuntati in prealabil, da?Si ce sa vad doamna in contract? Ce sa vad?, mai spune Lucian, scrie acolo cumva ca una din atributiile voastre e sa imi faceti discoteca-n casa?? . Raspunsul vine pe o voce mai inmuiata un pic, extrem de relevant : Nu stiu, domnu`!
Deja saracu` Lucian are alergie la NU STIU si ii raspunde pe un ton din ce in ce mai ridicat : Las` ca va zic eu daca nu stiti, in contract zice ca trebuie sa dati tensiune maxim 230V! Stiti cat am gasit? 248V! Stiti ce inseamna asta??. DUamna ii raspunde aproape soptit ca stie si isi da seama. Lucian continua : Pai sa dea dracu` sa mi se arda vreun aparat in casa si sa ma puneti pe drumuri sa va fac reclamatie la ANPC si la altii, ca luati foc cu mine!. La care DUamna ii raspunde pe un ton impaciuitor si compatimitor : E, lasati domnu`, nici chiar asa, ca doar nu sunteti singurul.. .
Si conversatia a mai durat ceva si s-a incheiat cu acelasi numar de inregistrare si cu concluzia DUamnei ca  trebuie sa ne impacam cu situatia ca au mai fost si alti fraieri carora li s-au ars aparatele si au ramas cu paguba.

Sambata, pana-n pranz.

Auzim strigate la poarta, printre latraturile dulailor nostri, care mai aveau un pic sa rupa gardul ( acum ma gandesc ca ar fi fost tare bine sa-mi alunece putin mana de pe poarta si sa iasa cainii afara, sa-i alerge un pic..Poate data viitoare, ca sigur va fi o data viitoare! ).
La poarta o masina cu o scara pe ea si doi tipi stateau in strada la o distanta respectabila de gard. Ne ducem sa vedem ce vor. Buna ziua, zice unu` pe un ton mai rastit, de la Electrica suntem. Ati facut o reclamatie. Lucian se prinde despre ce e vorba si-i raspunde : Cand ? .
Nu stiu, domnu` ( raspunsul standard!), raspunde tipul, eu stiu ca ati facut. Despre ce e vorba?.
Pai e important, d-aia am intrebat, zice Lucian, si daca nu stiti va zic eu : joi am facut reclamatia. Azi e sambata! Aveti o viteza uimitoare in a rezolva reclamatiile clientilor vostri. Sunt impresionat!
Domnu`, zice al doilea care avea un aer de sef, venim si noi cand putem. Important e ca venim, nu?, continua el pe un ton prin care ne spunea ca suntem foarte nerecunoscatori.
Se apuca Lucian si povesteste ce s-a intamplat si ii cere lamuriri de ce se intrerupe lumina cand bate vantul sau cand ploua ( eu i-as mai fi intrebat de ce se opreste si cand e soare si senin, dar am tacut..). La care cel cu aer de sef zice : Pai domnu`, va zic io. La statia de la Mozacu s-au schimbat firele. Aceste fire "ie" foarte sensibile! Daca se pune o pasare pe ele, se intrerupe curentul. Cum a zburat pasarea, vine curentul.
Eu, initial, am ramas interzisa. Apoi am vrut sa-i rog sa se uite un pic in parul nostru sa vada daca avem ciunga in el. Dar Lucian mi-a facut semn sa tac, le-am intors spatele si am plecat de acolo, ca imi venea sa le aduc aminte, in termenii cei mai elogiosi pe care-i cunosc din cartierul meu de bastina - Giulesti, despre mamele si toate neamurile lor.
Nu am vrut sa mai stiu ce au vorbit, dar Lucian va merge la Gaesti sa mai faca o reclamatie. Nu vom rezolva nimic, sunt sigura, dar macar o sa-i pisam si o sa-i tocam si vreau sa-i facem, cand ne aud numele sau adresa, sa-si spuna : Iar nebunii aia!. Macar atat!


Va urma...

vineri, 10 august 2012

Recordul nostru, paznicul lui si...alte cele

Avem si noi recordul nostru. O rosiuta care a crescut ca o nebuna.
Nu am cantarit-o, ca n-am avut cu ce, dar la ochiometru pare in jur de 400, maxim 500 gr.
A crescut in lotul de rosii pe care spuneam ca l-am lasat sa creasca asa cum au vrut ele, nu le-am facut altceva decat sa le ud. Si cam asa arata frumusica.


Frumoasa, a? Da, si mie imi place. Problema e ca are un paznic, ( ca-n povestile cu zane)...mare, urat si cu multe picioare.





Imi e frica de paienjeni. O frica d-aia morbida. Nu conteaza ca-s mici sau mari, imi e frica de mi se ridica paru`-n cap. De mica mi-a fost frica si de-a lungul timpului, mi s-a facut si mai frica, daca pot spune asa.
Lucian stie lucrul asta si cand l-am rugat sa ia frumusica de acolo, mi-a spus sa o iau eu ( face asa ca sa imi pot invinge frica, numai ca nu prea are succes mereu). Degeaba l-am rugat si m-am pisicit pe langa el, a zis nu! si gata, m-a lasat sa ma descurc singura.
Si stau eu si ma gandesc cum sa fac, pentru ca n-aveam de gand sa o las acolo. Si-mi vine o idee, sa iau un bat lung, foarte lung, in cazul in care cumva dihania o ia pe el in sus sa am timp sa-l arunc.
Gasesc un bat lung, cam subtire, da` altul n-am gasit si de la o distanta aproximativa de un metru si ceva,  doi, incerc sa ridic vrejurile si sa trag rosia spre mine. Numai ca acolo e haos, vrejurile sunt groase si intortocheate, batul e subtire si nu prea am sustinere.
Si incerc si incerc si incerc. Numai ca dihania simte ceva si incepe sa se miste. Cum facea cea mai mica miscare, aruncam batul cat colo si saream trei pasi in spate. Cred ca am facut figurile astea de cel putin 10 ori.
Pana la urma mi-am adunat tot curajul necesar, m-am pus pe burta si am intins mana, incet-incet, cu ochii numai pe dihanie si am apucat-o bine pe frumusica. Si am luat-o!
Nu mai conteaza ca tot restul zilei am avut impresia ca umbla paienjeni pe mine si m-a mancat pielea de-mi venea s-o rup, am invins bestia!

joi, 9 august 2012

Suc de rosii in ritm de Rammstein

Aseara, cand am ajuns acasa, ma astepta in bucatarie un maaaare castron cu rosii. Sertarul de la frigider era plin de rosii, iar in frigider erau numai pungi, pungute, pungusoare cu rosii. Deci, trebuia sa actionez in consecinta.
Asa ca m-am gandit sa fac suc. Cum baietii nu erau acasa, totul se potrivea de minune ( fac mai bine treaba cand sunt singura in casa/bucatarie).
Si ma apuc sa caut pe net retete de suc de rosii, pana acum nu am mai facut niciodata.
Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca toate erau cu " masina de tocat rosii". Habar n-aveam ca exista asa ceva. Cum eu nu aveam asa minunatie in casa, am purces la cautat retete fara masina in cauza.
Cam rarute, dar am gasit. Si ma apuc sa citesc ce-mi mai trebuie pe langa rosii, cum se face, timpul de fierbere etc.
Mai! am gasit niste retete, de statea pisica in coada. Cu unt, cu fel si fel de mirodenii, ulei de masline si otet balsamic ( !!), cu bibileli, era una avea timp de fierbere intre 5 si 7 ore! La un calcul rapid, impreuna cu timpul de curatare, mi-a iesit ca terminam sucul exact dimineata, cand trebuia sa plec la munca. Deci, nu! Inteleg si apreciez astfel de retete, dar nu-s pentru mine. Mie imi trebuie ceva simplu, pentru incepatori si rapid, pentru ca nu am nici timp si nici rabdare sa stau sa bibilesc.
Las netul si incep sa caut prin revistele " Practic" de acum o mie de ani, de cand le am. Si gasesc o reteta exact pentru mine. Simpla, rapida, cu un timp onorabil de fierbere ( cam o ora jumate ). Imi trebuiau numai rosii, sare grunjoasa si un pic de zahar. Excelent!
Ma apuc sa sortez rosiile, sa le spal si sa le curat. Si incep sa le dau prin sita, asa cum zicea reteta. Dupa prima jumatate de rosie, ajung la concluzia ca asta e munca de inginer chinez si n-o pot face.
Asa ca iau batrana si fidela mea razatoare, imi pun ceva Rammstein, Pantera si Metallica la laptop ( cu volumul aproape de maxim, altfel nu se pot asculta baietii astia. Cei care-i asculta pe cei mai sus mentionati cu volumul mic, mediu, normal, savarsesc un sacrilegiu si trebuiesc reeducati! ), pentru imprimarea unui ritm cat mai bun al datului rosiilor pe razatoare. Si da-i si da-i si da-i.
Cand mai aveam vreo 10 rosii de razuit, eram super transpirata, mainile mi le simteam ca niste prelungiri inutile ale corpului, avand maieul si un perete de la bucatarie pline de rosii, imi apar si baietii acasa. Dupa o inspectie rapida, Adi ma intreaba candid : " Mami, dar de ce n-ai folosit robotul ?". Mi-a cazut tavanul in cap! Si mi-am zis cateva de dulce in sinea mea, dar ca sa nu pic pe locul doi ( doar nu era sa recunosc ca la mine scleroza-i in floare si am uitat), raspund cu o voce constipata : " Pentru ca face zgomot!". S-au uitat amandoi un pic ciudat la mine, dar nu a mai zis nimeni nimic.
Dupa ce termin, imi iau o binemeritata pauza de tigara, cu o cana cat toate zilele plina cu suc de rosii. Apoi, il pun intr-o oala la fiert, la foc mic si incep sa il pazesc. Cat l-am pazit, am luat rosiile micute si cele cireasa, le-am spalat, uscat si bagat la pungute, in congelator. In plus, mai aveam si o punga mare cu dovlecei, i-am spalat, curatat, taiat, pus in pungute si via congelator cu ei. Ratele au fost super multumite se resturile de dovlecei si rosii pe care le-au primit.
Cand aproape s-a ingrosat sucul am pus o lingura buna de sare si o jumatate de lingura de zahar, apoi m-am apucat de spalat sticlele si sterlizat. Dupa timpul de sterilizare, le-am umplut cu suc, am pus un pic de ulei deasupra si le-am mai bagat in cuptor pentru aproximativ 10 minute.
Eu cu borcanele fac asa: le spal si le bag pe tava, in cuptorul de la aragaz. Cand sunt foarte bine uscate, fara picatura de apa, le scot. Le umplu fierbinti cu dulceata/gem/zacusca -ca atat am facut- tot fierbinti sa fie si ele si le mai bag capsate inca vreo 10-15 minute la cuptor. In felul asta mi-au tinut dulceturile si trei ani. Metoda-i de la soacra-mea, e testata de multe ori si e foarte buna.
 Si sucul a iesit asa :


Mi-au iesit doua sticle de un litru, un borcan de 800 gr si inca ceva. Ceva-ul asta l-am lasat ca sa-l gustam, sa vedem cum a iesit. Baietii au spus ca e bun si ca prea mult timp nu mai are, nu cred ca apuca sfarsitul saptamanii, pentru ca trebuie baut neaparat.

Ca si concluzii :
  1. trebuie neaparat sa-mi iau o minune d-aia de masina, pentru ca pierderile au fost mari si sigur fara pielite si seminte sucul arata mai bine.
  2. sucul facut in casa este extraordinar de bun si gustos
  3. rosiile fac pielea mainilor foarte catifelata
Va recomand urmatoarea melodie, foarte potrivita datului pe razatoare a legumelor sau fructelor, dupa caz.


Singurul inconvenient ( minor, de altfel ) pe care l-am gasit este urmatorul:  capul este tentat sa copieze miscarea mainilor care dau rosiile pe razatoare, totul in ritmul muzicii, iar la finalul melodiei am fost un pic cam capiata. Dar metoda este foarte productiva, viteza la razuit fiind mare.
Spor va doresc si voua, dragii mei, la facut conserve!