Sambata, datorita
Brandusei si sotului ei Cosmin, l-am primit pe Vulturica, noul stapan al curtii gainilor.
Au citit povestea lui Cocosila si cred ca i-am impresionat atat de mult, incat ni l-au daruit. Am fost la ei, ne-au primit in curtea lor frumoasa si plina de pasari, care mai de care mai frumoasa, am vazut soiuri de pasari de care nici nu stiam ca exista. Am intalnit o pereche de tineri inteligenti, pasionati si foarte calzi. Amandoi ne-au dat sfaturi multe si bune referitor la cresterea si ingrijirea ratelor si gainilor noastre.
Le multumesc inca o data si sper sa ne revedem.
Iar acum vi-l prezint pe Vulturica.
O frumusete de baiat, asa-i?
A fost cam stingher, asa cum era si normal, dar Coculica i-a facut acomodarea mai usoara.
La inceput a stat in curtea gainilor, mai intr-un colt, dar mai tarziu a descoperit toata curtea si se pare ca ii place. Sambata seara l-am directionat catre cotetul gainilor, ca intrase peste rate, dar aseara baiatul a dat dovada ca a inteles, pentru ca l-am gasit in cotetul lui, impreuna cu toate gainile.
Tot sambata am primit si plicul cu seminte de la
Victoria, ii multumesc si ei, inca o data, pentru ele. O sa va prezint, cand le va veni timpul, evolutia lor de la samanta, la rasad si la planta matura.
Vineri seara Adi a adus o " ciozvarta" de catel in brate. A inceput sa se roage de mine sa-l pastram, ca e singur fara mama si plange intr-una. L-a vazut in parcul de langa scoala si i s-a facut mila de el. L-am luat in brate pe catel, iar el mi s-a cuibarit imediat la piept cautand caldura. In momentul ala am inceput sa-mi lucrez in cap " munca de lamurire" pe care trebuia sa i-o tin lui Lucian. Catelul m-a cucerit din prima si am hotarat sa-l tinem. Pe langa cei trei caini si cele opt matoance, ce mai conteaza inca un catel. Este foarte mic, ca si marime e cat puii cei mici de pisica. Este un baietel, inca nu i-am pus un nume, lucram la asta, asteptam si sugestii, daca doriti sa ni le dati, pentru ca nu prea ii gasim un nume adecvat.
Asa se prezinta mica aratare. Ar vrea sa se joace, dar il bat toate pisicile. Ursu il tolereaza, dar il ignora. La fel si ceilalti doi caini. Gainile si ratele fug de el, iar Fiara ( ratoiul cel batran) l-a alergat un pic. Dar se face el mare!
Mitilla si Frumusica se simt foarte bine, joi seara au fost tare ametite dupa anestezie, dar vineri erau in regula, au mancat si au baut bine, iar acum se comporta ca niste mici regine, bag seama ca li s-a cam urcat rasfatul la cap. Le tin separat de ceilalti, iar Tantalaul ( din poza de mai sus cu catelul) a ramas pe post de mama eroina, l-am vazut ieri in curte, statea in pozitia sezand, iar toti patru puii il cautau pe la burta dupa lapte. Iar el statea darz, cu ochii inchisi si suferea in tacere.
Sambata pe drumul de intoarcere spre casa, ne-am oprit si la o mica plantatie de flori si mi-am luat doua ghivece de tufanele. Inca nu am apucat sa le pun in pamant, probabil in week-end-ul viitor.
