Se afișează postările cu eticheta rate lesesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rate lesesti. Afișați toate postările

marți, 19 august 2014

Troc

Cred ca stiti cu totii ce-i ala troc. Pentru cei care nu stiu, va dau un exemplu infantil de ora sapte dimineata: atunci cand eu am mere multe, iar tu ai pere multe si mie mi-ar trebui perele tale, iar tie merele mele, asa ca facem schimb kg/kg si amandoi suntem multumiti. Asta-i trocul.
Va povesteam eu mai in primavara ca ne-am trezit cu zece bobocei de rata, noi nestiind ca zapacita aia cloceste ascunsa prin magazie.
Toate bune si frumoase, i-am crescut, i-am pupacit, le-am dat sa manance din mana, ne-am jucat cu ei, bobocii au crescut frumos, iar acum am inceput sa-i dibuim care-i rata, care-i ratoi.
Mna, asa cum numai in bancuri se intampla, din bobocii de anul asta, sapte sunt ratoi. Mai avem inca doi ratoi de anul trecut, plus ratoiul batran.
Curtea noastra e prea mica pentru zece ratoi. Ii vad pe cei doi de anul trecut cum se bat zilnic, unde mai pui ca fugaresc ratele de le-au innebunit de tot. Nu vreau sa ma gandesc ce o fi printre ei cand mai cresc si incep sa se vada ca rivali.
Acum n-aveti decat sa radeti, dar crescandu-i din prima zi si pana acum, nu-i putem taia, daramite sa-i mai mancam.
Bineinteles ca am fi putut sa facem ceva bani buni dupa urma lor, dar nu ne intereseaza banii.
Asa ca vrem sa facem troc.
Cu ce? Habar n-am! Cu orice! Cu ce va prisoseste si credeti voi ca-i echitabil si compenseaza ( dar nu cu alti ratoi sau cocosi).
Cu cine?  Cu cine si-i doreste si-s mai aproape cat de cat de noi pentru a putea transporta repede pasarile, sa nu le chinuim prea mult pe drum.
Acum hai sa vi-i arat, nu-s chiar toti, ca n-au avut chef de stat la poza.

Astia-s cei doi mari de anul trecut (ciufuliti, ca doar sunt niste luptatori).



Iar frumuseii astia sunt de anul asta.



Dupa cum se vede sunt rate lesesti ( sau mute, cum li se mai spune). Toti sunt sanatosi si oricum ratele sunt mult mai rezistente decat gainile la boli.
Asadar, astept cererile voastre pe: iuliana.iordache7@gmail.com sau bucurestenimutatilasat@gmail.com si stabilim impreuna ce si cum facem.
Daca vedeti ca nu raspund la mail, mai dati o data mail-ul. Gmail-ul de la un timp nu prea mai are chef sa primeasca mail-uri, am constatat.
Sau mai simplu, puteti sa sunati la 0728.617.830. Va raspund eu.

LE: Ratoii si-au gasit un nou stapan. Deal closed!

marți, 19 februarie 2013

Ca niste porci!

Degeaba le-am vorbit frumos, degeaba le-am explicat ca nu se cade asa ceva, doar sunt niste doamne, degeaba le-am amenintat ca le fac de ras! Ele nu si nu, ca vor, ca le place, ca sa le las in pace, sa nu le mai cicalesc!
Nu au vrut si basta!
Cine mai statea in noroi afara? Ratele! Toate pasarile, toate animalele erau bagate care pe unde nimereau, ele se tavaleau ca porcii in noroi.
Evident ca nu mai sunt lebadutele mamei, ci porcusorii mamei.
Asadar, le fac de ras, asa cum le-am promis, sa le vada toata lumea ce purcele are mama!










miercuri, 5 septembrie 2012

Update : ratele si boboceii. Plus cateva observatii personale

Cele mai multe cautari, cu accesarea blogului, sunt cele despre rate lesesti. Si-i inteleg pe oameni, pentru ca  informatii pe net sunt foarte putine, vagi si generale. Si eu am cautat la randul meu si stiu cat e de greu.
Asa ca vreau sa-i ajut pe cei care cauta aceste informatii si sa le spun atat cat stiu eu despre rate, cum le-am crescut, ce le-am dat sa manance, ce am observat la ele.
Boboci fiind le-am dat uruiala amestecata cu apa. Si cei mici si cei mari sunt innebuniti dupa asa ceva. Uruiala trebuie sa fie mai putina, iar apa mai multa ca sa poata sa o manance.

Si la boboci si la cei mari le-am dat frunze de varza ( o delicatesa pentru ei ), rosii, dovlecei, pepeni ( cand mananca pepeni isi arata adevarata fata de fiare), frunze de dovleac si frunze de salcam ( nu sunt foarte incantati de ele, totusi daca foamea-i mare le mananca). Tot ce am zis ca mananca se toaca marunt, pentru ca ele nu pot rupe mancarea.
Mananca precum disperatii nisip. Am citit ca nisipul e indispensabil pentru ei, ii ajuta la digestie.
Le mai place noroiul, il mananca si se balacesc in el. Noi am ales un colt din curticica lor si mereu le punem apa acolo, ca sa aiba noroi in permanenta.

Ca si cereale le-am dat grau si il mananca cu placere cu totii ( nu se da grau la boboci cand sunt micuti ). O sa incercam si cu porumb, pana acum nu le-am dat.
Apa e indispensabila! Trebuie sa aiba in permanenta apa curata si proaspata de baut si scaldat ( mare atentie cand bobocii sunt mici; apa e ca un magnet pentru ei, dar le face rau, in plus se pot ineca).
Desi se fac ca porcii in noroi, nu or sa intre sa se scalde in apa mai veche de o zi sau apa murdara. Daca apa e statuta, nu intra in ea, nu o beau si sufera.
Am observat ca le place foarte mult in curatenie. Dupa ce le facem curat in cotete, intra, inspecteaza si se aseaza multumiti in ele, apoi incep sa scoata niste sunete si dau din cap a multumire.
Nu le place soarele puternic, pe caldurile mari se baga in cotete, cauta umbra, iar dupa ce soarele se mai domoleste, apreciaza foarte mult o baie in apa rece si curata.
Ce-am mai observat : nu le plac zgomotele puternice, nu le place sa te misti repede, cu viteza, printre ei ( noi mergem mai incet, sa nu-i speriem. Acum am ajuns in situatia in care trebuie sa le ocolim, ca nu se mai sinchisesc de noi ).
 Se sperie repede si se streseaza. Daca-s stresate nu mai oua o buna perioada de timp, isi revin destul de greu.
Nu le place sa stea ingradite, le place sa se miste, sa aiba spatiu mare. Le place sa le vorbesti, vin la noi si par sa asculte.
A! Si le mai plac nectarinele. S-a dus Lucian in spate la ele mancand o nectarina, iar zapacitele au tabarat pe el, cand au vazut ca-i rost de ceva mancare. N-a avut ce face decat sa le-o dea lor, in bucatele mici. Au mancat-o cu mare placere.
Si cel mai important, nu neaparat pentru rate, ci pentru pasari si animale in general : sa nu credeti vreodata ca pasarile si animalele sunt proaste! Ele fac anumite lucruri pentru ca asa trebuie si pentru ca le dicteaza instinctul. NOI nu le intelegem.

Si acum, poate ca va era dor de el, sa va arat si Fiara ( pentru cei care nu stiu, e ratoiul al mare, tartorul tartorilor).
Eu cred ca in alta viata asta a fost crocodil. Voua nu va pare?


Revenire : 10.09.2012

Dupa cinci zile in care le-am dat porumb, pot sa spun cu mana pe inima ca nu le place.
Nici una nu a mancat porumb. Luau in cioc o boaba si apoi o aruncau de nu se vedea.

miercuri, 8 august 2012

Rate si ratuste

Imi plac ratele mele! Si cele mici si cele mari, imi sunt tare dragi. Sunt dragalase, foarte curioase si imi place comportamentul lor.
Si ele s-au invatat cu noi, inainte cand ne vedeau, plecau din calea noastra, acum am ajuns sa le ocolim noi pe ele, pentru ca daca nu au chef sa se miste de unde s-au asezat, nu au chef si gata! Acolo stau si asteapta sa fie ocolite.
Cei mici cand ne vad cu ceva in mana, vin fuga la noi. Au impresia ca mereu le aducem mancare. Si daca le dam mancare, mananca din mana noastra.
Le place foarte mult varza, pepene ( in special celor mici ), dovlecei si rosii.
Ratustele cand mananca pepene, le place sa se si balaceasca in el, se pun pe burta pe felia de pepene si asa mananca. Dupa ce termina sunt rosii pe cioc, gat, burta. Arata intr-un mare fel.
Fiind rate, evident, sunt innebunite dupa apa. Le schimbam apa de foarte multe ori pe zi, dar in doua minute e neagra. Nu conteaza ca au ligheane mari pentru scaldat cu apa multa si castronase pentru baut, unde-i apa, hop! si ele.
Mai nou au descoperit si castroanele de apa ale cainilor si dau iama si in ele la o baita buna.






Le mai place sa se plimbe prin toata curtea. Sa descopere locuri noi si iarba buna.
Cei mici nu sunt lasati de capul lor. Intotdeauna sunt insotiti macar de o rata adulta, chiar daca pleaca in plimbari, chiar daca stau.



 

In timpul zilei, pe caldurile astea, stau mai mult in cotete la umbra sau in locuri umbrite, mai ies sa faca o baita rapid si se intorc la locul lor, se vede clar ca nu le place caldura mare si soarele puternic. Iar dupa ce soarele incepe sa apuna si sa nu mai arda, ies in curte la o socializare mica ( in special ratoiul cu cocosul, ies niste socializari... cu scantei! ) si la plimbari.


 


 

 


Plecand grabiti in spate, la locul lor...


Tantalaul de ratoi, care sta numai cu ochii pe mine cand ma duc la ei (v-am zis eu ca ma vedea pe post de " mascul feroce care-i ataca haremul"...e! inca ma mai crede asa, nu are de gand sa se potoleasca, prostanacul! ).

Si asa arata o gusica de ratusca satula :). Trebuie sa atinga pamantul.