vineri, 25 martie 2016

Dora sau cum se intampla dragostea la prima vedere

Dupa o zi super incarcata si obositoare in care am cules, ambalat, impachetat intr-un ritm sustinut de teama ca ne prinde noaptea si nu vom termina comenzile pentru a doua zi, iaca veni si seara, deci timpul ca Lucian sa faca turul mini fermelor de unde ne luam branzeturile.
Asa ca se urca in masina si pleaca, iar eu intru in casa, pregatesc mesele animalelor si le linistesc foamea din burtici, pregatesc mancarea pentru noi si in timp ce-mi asteptam consortul la masa, intru sa-mi verific mail-urile si alte mesaje.
Tocmai ce incercam sa-i raspund cuiva la un mail, aud un pic de zarva afara si vocea lui Lucian in care incerca sa tempereze cainocii bucurosi ca-l vad. Nu am luat in seama, dar el intra in casa, ma striga, intorc capul spre el si-l vad cu un ghemotoc negru in brate. Instantaneu m-a dus gandul la un catel. N-apuc sa-l intreb ce s-a intamplat cand aud un behait subtire si speriat. Nu stiu cand am ajuns langa el si am luat micul animalut in brate umplandu-l de pupaturi si dragaleli fara sa ma mai gandesc ca-l pot speria in felul asta.
Apoi el incepe si-mi povesteste ca atunci cand a plecat, era aproape sa se urce in masina, nea ciobanul a venit repede la el si i-a pus iada-n brate, spunandu-i s-o mai tinem cateva zile s-apoi s-o taiem, ca-i fatata cu betesug la un piciorus si nu prea are sanse. Dupa care a inchis poarta si a plecat, lasandu-l singur cu iada in brate.
Mai intai n-am realizat ce vrea sa spuna. Taiat? Ce? Mutra asta?!


Am strans mai tare iada in brate, i-am mai dat o tura de pupaceli si apoi am pus-o usor jos sa vedem ce are. Bietul pui, intr-adevar avea o problema cu piciorusul drept din fata de la genunchi in jos.
Bun, gandesc rapid, maine pleci in Bucuresti, asa ca eu maine voi suna la medic si ne programam poimaine la prima ora.
Dar gandul imi e intrerupt de o behaiala jalnica, urmata de alta si alta si alta.
Ma, zic cu voce tare, ori ti-e foame ori ti-e dor de mamica ta ori amandoua. Apoi, ca si cum totul s-a luminat brusc, ne intrebam unul pe altul in acelasi timp si cu acelasi ton disperat: ce mananca caprele??


Dimineata urmatoare pe la sapte fara ceva, Lucian era langa vacuta asteptand sa o mulga tanti si sa ia laptele vital Dorei. Apoi s-a postat in fata farmaciei si a asteptat farmacistele sa vina si sa deschida pravalia ca sa ne luam biberoanele pentru bebelusul nou adoptat.
A venit acasa intr-un suflet cu ele, am fiert putin lapte, l-am racit rapid si mandra in sinea mea de propria-mi constatare ca nu mi-am pierdut dexteritatea cu biberoanele, desi au trecut 15 ani de la ultima utilizare, am inceput sa hranim puiul.
La inceput a fost cam greut, dar ne-a ajutat mult foamea lui. Si cand a dat de gustul laptelui, totul a inceput sa mearga natural. E atat de scumpa cand mananca de nu pot sa povestesc :)!


Lucian a plecat, eu am sunat la medic si ne-am programat pentru a doua zi dimineata, iar pentru restul zilei nu mi-a ramas de facut decat sa am grija sa arda focul bine si sa-i fie cald la pui, plus biberoanele cu lapte caldut date din doua in doua ore.
A doua zi am fost la cabinetul veterinar unde doctorul ne-a spus ca piciorul e rupt si ca probabil va schiopata toata viata, ca in rest e foarte bine si sanatoasa, ca va trai foarte bine si asa, nu va fi foarte afectectata, dupa care ne-a dat cateva sfaturi despre alimentatie si ingrijire.
Au urmat cautari pe net, bucuria ca avem in casa o carte despre ingrijirea caprelor si cu siguranta vor mai urma alte cautari si sfaturi.
Inca suntem in faza biberonului, dar in curand vom incepe diversificarea.
O luam incetul cu incetul, pas cu pas, ca sa nu gresim cumva. Dar ne-am trasat un fel de plan. Lucian are tema pentru o camera adaptata pentru ea, va reconditiona si rearanja o camera nefolosita din cotetul ratelor. Eu am tema sa invat despre alimentatia iezilor si apoi a capritei adulte ce va deveni si amandoi trebuie sa invatam totul despre ingrijirea ei. Iar Adi are ca tema sa se joace cu ea (primul lucru cand vine de la scoala, se duce direct la ea sa vada ce face). Momentan, pentru ca pe parcurs sigur vor aparea fel si fel de provocari, noutati, schimbari de planuri.
Asta in timp ce Dora mananca din ce in ce mai bine, se simte bine, nu mai plange dupa mamica ei, se joaca si topaie peste tot atat cat o lasa piciorusul si a devenit o rasfatata. Nici n-ar avea cum sa fie altfel, caci ne-a topit pe toti trei.


De acum asteptam sa se opreasca ploaia, sa se mai zvante putin ca sa poata iesi afara la soare, sa-si cunoasca curtea, viitorii prieteni de prin ea si lumea asta mare si frumoasa in care s-a nascut :).

luni, 21 martie 2016

Pitocenii

Iaca trecu si echinoctiul de primavara si ultima noapte (teoretica) de iarna a venit cu putina ninsoare (ciudoasa iarna!). Am avut si mai avem brume, iar rezultatul este ca plantele de afara si pomii s-au zapacit de tot, socurile astea termice nu le fac bine deloc. Sa speram ca vor trece si ele cat de curand.
In solarii plantele cresc bine, sunt protejate, iar brumele devin un avantaj: din cauza frigului de peste noapte ganganiile infometate inca n-au iesit din barloguri si imi lasa plantele in pace.
Avem o multime de plante in diferite stadii de crestere, care mai de care mai mandra si voioasa.

O parte din pitoceniile mele, unele in asteaptarea repicarii.




Altele-s fericite si repicate.



Altele sunt si mai multumite ca au scapat de repicare fiind semanate direct in tavite.

























Ma bucura mult si aromaticele, incetul cu incetul firisoare plapande au iesit la lumina.


Iar firisorul meu de menta scapat anul trecut ca prin minune din lucrarile de la solarul mic, s-a inmultit foarte bine. Nu mai stiu ce soi este, dar miroase demential si dintr-un singur fir am acum patru tufisoare asa cum e cea din poza de mai jos.


Iar la final avem o parte din  pitocenii care vocifereaza de cateva zile ca vor repicate, iar cu cele de genul asta nu e de glumit.


Astazi le vine randul fetelor. Am in plan sase ladite pline ochi cu rasad de rosii care promit multe, multe salate gustoase si colorate.

luni, 14 martie 2016

Treburi prin gospodarie

Ploua, ninge, bate vantul, treburile urla a rezolvare, asa ca trebuiesc facute. Plantele ne mananca tot timpul acum, incepand cu cele mici si vulnerabile pana la cele mari si pline de buruieni.
Iar printre picaturi lucram si la aspectul curtii, am inceput lucrul in gradina si incercam o imbunatatire a spatiului pe care il avem.
Facuram si niste achizitii, ca tot suntem in sezon (asta ca sa nu spun ca pur si simplu nu ma pot abtine sa nu mai iau cate una alta), dar am si primit niste plantute in dar de la oameni harnici, plus ca am facut si un"import" din Bolintin a catorva plante.
Acu` s-o luam pe rand, zic, sa nu ne zapacim de tot. Ca asa e cand ai o pauza de vesti, cand incepi sa le spui, se ingramadesc toate in minte.


Aparatul foto e in greva de cateva zile, de cand ii nor si frig afara, asa ca facuram poze cum mai vrea si el. In stanga avem prima achizitie de la Plant Shop. De obicei nu fac reclame (nici platite, nici neplatite), dar domnul de acolo chiar m-a impresionat prin grija si profesionalismul de care a dat dovada in pregatirea comenzii. Am luat, printre altele, primii mei muri de la care am mari sperante. Inca ne gandim unde sa-i plantam, vor avea nevoie de palisare si n-as vrea sa-mi dau seama peste un an ca am gresit locul de plantare si trebuie sa-i mut.


Am primit cadou de la niste oameni tare harnici si gospodari cativa stoloni, langa care am adus "importul" de care vorbeam mai sus de la mamaie din Bolintin (alti stoloni, plus ceva puiuti de liliac alb) si uite asa am adunat destule plantute pentru un inceput promitator.
Lucian a curatat si pregatit o parte a curtii care era nefolosita si ii voi planta acolo.


Tot in acea zona "reconditionata" am plantat deja cativa coacazi (albi, rosii, negri).



Asa ca am sperante ca pe anul viitor, cu putin noroc, sa gustam cateva fructe productie proprie.
Ce-am mai facut? Am mai plantat un mar ionatan si multi lilieci rosii si albi.


Si mai am in plan achizitia a unul, doi pomi fructiferi (de fapt, mai multi, dar sunt inca in negocieri cu Lucian).
O parte din gradina am inceput s-o lucram. Am mutat ceva plantute la loc definitiv, am pus ceva arpagic si am mai adus de la mamaie cateva stevii d-alea bune.


Prin curte a aparut un gard nou si imi doresc sa terminam si restul, asa cum ne-am pus in plan. Florile au inceput sa se deschida, iar copacii aproape-aproape au inflorit.


In solarii e zarva mare, plantele cresc bine si-s napadite de buruienile care au un ritm de crestere cu mult mai rapid decat ritmul nostru de scoatere a lor.


\Salatele sunt mari de acum, 



spanacul e crocant si gustos, kalele au crescut foarte bine si intr-un final avem primele ridichi aproape gata.


In rasadnita avem mii de plantute in diferite stadii de crestere, surse noi de ingrijorare si bucurie.




Si cat de curand trebuie sa ne apucam sa pregatim terenul pentru plantarea primelor rosii. Cam "plictisitoare" viata la tara, asa-i :)?

joi, 3 martie 2016

Semne. Pe la noi.

Soarele, caldura si timpul frumos au facut sa trezeasca in toti, fie el om, pasare sau animal, anumite chestii adormite peste iarna.
Pe ulite au reinceput sa circule tractoarele si mai toata ziua se aud motoarele pe campuri. In curti au inceput curateniile de primavara, se strang resturi, se curata pamantul si s-a inceput aratul cu tractorul sau sapatul cu motosapele, dupa cum isi are fiecare gradina.
Pomii au inceput sa fie varuiti, ceea ce ar trebui sa facem si noi, iar curtile greblate si curatate cu simt de raspundere, lasand la vedere varfuri delicate ale viitoarelor flori de primavara.


Peste zi au inceput sa se auda sunete casnice de prin curti, semn ca ferestrele sunt larg deschise si s-a inceput curatenia si-n case.
Aerul miroase a pamant reavan si curat, a fum, a inceput de primavara, mai ales dimineata si seara cand pe un cer cristal ne sunt oferite spectacole ale unei naturi abia trezite.


Pomii au inmugurit bine, cei mai harnici fiind corcodusii care stau sa-si deschida florile deja si liliacul care si-a deschis mugurii.
Trandafirii s-au trezit si ei la viata si mi-au aratat cat de norocoasa sunt ca-i am, asa neingrijiti cum sunt si probabil dezamagiti de promisiunile neonorate de ingrijire pe care le primesc.


Pasarile sunt grase si impanate, dar in curand isi vor da jos imbracamintea de iarna si sa te tii atunci inot prin pene. La rate a inceput sezonul de zbor si trebuie mers cu grija daca nu vrei sa te trezesti cu o rata super incantata de treaba ce o face.
Ratoii sunt mai greoi si se alearga prin curte cu viteza unui melc obosit si iar au inceput sa ma sasaie si sa se infoaie la mine.


Gainile oua de zici ca au motoare la tartite, sunt curtate asiduu de cocosi mandri, semn ca vom intra in sezonul de clocit cat de curand.
Nu mai mananca asa multe graunte, deci au inceput sa-si gaseasca surse alternative (iarba, gaze, viermi si ce mai gasesc ele prin pamant). Le mai ajutam si noi cu buruieni din solar si atunci primim cadou chiraituri molcome de incantare.


In solar au aparut primele flori de mustar, cel care a iesit singur si nechemat. Sunt tare frumoase si voi lasa cateva plante pentru a-i recolta semintele.


Cainii pitoci continua sa-mi faca zilnic cadouri, imi fura betele pentru aprins focul si le lasa prin toata curtea, alearga gaini si pisici, se joaca si latra ca nebunii aparandu-si teritoriul de care au devenit constienti ca-i al lor.


Iar matoancele alearga dement topaitor, se joaca intre ele, se mai si bat, mananca de m-au speriat si-mi arunca priviri disperate cersind ajutor atunci cand cainocii le necajesc.

Sete