Ma uit in urma si tre` sa recunosc ca-mi cam place. E o munca facuta cu multa, multa placere.
Imi mai place ca blogul e ca un jurnal personal, ma uit in vara trecuta la gradina si am un termen de comparatie ( ce super e de cei care au ani in spate de blog).
Pot sa vad daca si unde am evoluat sau am involuat.
Am inceput blogul oarecum in joaca, asa cum am mai zis nu credeam sa ma mai citeasca si altcineva in afara de familie. Dupa un timp chiar m-am speriat de popularitatea blogului care era in crestere din ce in ce mai mare si am vrut sa-l inchid, mi se parea o responsabilitate mult prea mare, dar datorita voua, celor care ma cititi, datorita colegilor de "bloggerit" si datorita familiei, am incercat sa continui.
Am intalnit multi Oameni in anul asta. Am gasit mult bun simt ( pe care eu il credeam pe cale de disparitie, dar nu, mai exista inca!).
Am fost ajutati, incurajati, am invatat foarte multe. Si de la cei din blogroll-ul meu, care-s niste oameni minunati, foarte speciali pentru mine, fiecare in stilul sau, cat si de la cititori, cu unii chiar am reusit perfomanta sa ma imprietenesc, virtual momentan, dar in viitor cine stie, poate o sa ne cunoastem personal.
Dar am fost si injurata, blamata. Am intalnit si o multime de oameni falsi si mincinosi.
Am primit mail-uri idioate scrise in mod acid ( de ce, habar n-am, pentru ca am muncit amandoi de ne-au sarit capacele si n-am cerut la nimeni nimic) in care mi/ni se spunea ca n-o sa reusim etc, n-o mai lungesc, in mare ca suntem incapabili sa ramanem pe drumul pe care ni l-am ales.
Ce nu stiu persoanele in cauza este ca asemenea " urari de bine" ne intaresc si mai mult si ne ambitioneaza peste masura. Sau asa cum spune o vorba din batrani "nu mor caii cand vor cainii".
Oricum astfel de mail-uri au fost cu mult, mult mai putine decat cele in care am fost incurajati si sustinuti. Nu mi-am propus sa multumesc o lume intreaga, nu prea se poate sa ma/ne placa toata lumea si nici nu vreau.
Eu am ales ca sa arat totul intr-un mod cat mai deschis, cat mai transparent, eu mi-am facut publica adresa de mail, eu am vrut sa incerc sa fiu cat mai apropiata de cititorii mei. Asta-i reversul si ma asteptam la asta.
Mi-ar placea sa aud ca macar o persoana a invatat ceva din pataniile noastre si ale celor din blogroll-ul meu.
Stiu ca-s multi care viseaza o viata la tara, multi vor sa se mute la sat si citesc astfel de bloguri, asa cum e si al meu.
Deci...am facut un an de blog.
Imi doresc sa continui sa scriu in el, cu toate ca de multe ori am intalnit acea stare...nu stiu cum s-o intitulez...pur si simplu nu mai aveam subiect, nu mai stiam despre ce sa scriu. Da, am perioade dintr-astea si nu-s putine deloc, dar am vazut ca trec. Poate e si oboseala de vina.
Imi doresc sa scriu cu mult mai bine ca pana acum, sa fac postari frumoase si folositoare.
In fine, ca sa inchei ca m-am lungit tare mult, multumesc mult cititorilor mei pentru ca au avut rabdare cu mine si pentru ca imi fac vizite dese.
Multumesc mult colegilor din blogroll-ul meu, care-mi sunt dragi, dragi, dragi tare.
Multumesc mult si celor care ma au in blogroll-urile lor, dar nu fac parte dintr-al meu, sa stiti ca va citesc si va urmaresc si eu.
Deci...am facut un an de blog. Abia mi-au dat dintii :)!
