joi, 26 noiembrie 2015

Cultura mustarului

Voi vorbi despre mustarul de frunze, cel special pentru salate, ca altul inca nu am cultivat. Tot ce-i scris mai jos reprezinta experienta noastra in cultivarea plantei pe parcursul a doi ani, nu suntem specialisti in asa ceva.
Din cate stiu, mustarul pentru salate a aparut recent la noi si inca nu-i foarte "asimilat" de multi, fiind confundat cu mustarul pasta nelipsit de pe mesele romanilor.
Ceea ce nu e chiar bine pentru ca se rateaza o ocazie foarte buna pentru a hrani organismul cu multe vitamine, unde mai pui ca se rateaza si un gust absolut fabulos.


Personal a inceput sa-mi placa atat de mult incat l-as manca singur in salata, dar ca si la rosii cand e musai sa amesteci mai multe soiuri pentru un gust desavarsit, la fel si la salatele de verdeturi e musai sa amesteci mai multe verzituri de neamuri diferite.


Dar sa revenim la modul in care l-am cultivat.
Mustarul este o planta putin pretentioasa si creste foarte bine in conditii de temperaturi mai reci. Este sensibil la apa multa, acesta reusind sa-l omoare foarte rapid. Ii place pamantul reavan si am observat ca se dezvolta mai bine fiind udat de jos (prin picurare) decat prin stropire directa.
Dar se descurca foarte bine si cu stropirea directa, noi asa il udam fiind plantat numai pe razoare, peste iarna noi desfiintam instalatiile de picurare.


Semintele le semanam toamna tarziu sau primavara devreme, germinarea are loc cam in 7 zile, apoi incepe cresterea destul de rapida a rasadului.  Am semanat anul asta prin august niste mustar, dar n-a germinat deloc.


Dupa ce rasadul este destul de mare, adica atunci cand are patru frunze adevarate, urmeaza plantarea definitiva.
Va urma natural, ca la orice planta, perioada de stagnare specifica, apoi mustarul nazdravan isi da seama ca ii place noua casa si ii este mult mai bine singur decat inghesuit si-si da drumul la crestere destul de rapid.


 Lucrarile pe care le-am aplicat au fost de udare, plivire si spart crusta de la suprafata pamantului.
Ii place soarele si lumina in exces si, asa cum am mai spus, temperaturile mai mici.

Mustar iesit in cultura de spanac
 La caldura infloreste rapid, iar frunzele nu mai sunt bune pentru consum (la fel ca la orice verzitura de primavara/toamna: loboda, rucola, spanac, salata etc).

Mustar in cultura de rucola
Daca apuca sa infloreasca, sa formeze semintele si sa le imprastie, va deveni invaziv si o sa cam sufoce viitoarele culturi de pe acea parcela.
Rezista peste iarna in solar la geruri mai blande, noi il acoperim cu agril cu folie dubla sau tripla in noptile geroase.
Sunt multe soiuri de mustar, care mai de care mai frumoase, mai interesante si mai gustoase.
Cu cat planta creste mai mare, iar frunzele sunt mai mai mature, mai ingrosate, cu atat gustul ii este mai bun si mai accentuat.


 Cel rosu are un gust picant ca de hrean (el este preferatul meu), cele verzi au un gust dulce-picant (preferatele lui Lucian) si completeaza salatele de verdeturi in cel mai bun mod cu putinta.
La final, recapitulam:
  •  este o planta destul de usor de cultivat si ingrijit, 
  • are o crestere destul de rapida, daca ii oferi conditiile necesare cresterii
  • recoltarea se face esalonat, avand grija sa nu ii rupi "inima"; in felul asta planta este stimulata sa produca alte frunze 
  • mustarul este folosit si pe post de ingrasamant verde, imbogatind si ajutand pamantul pentru culturile viitoare

Ca si concluzie: are un gust super-super bun, este plina cu vitaminele necesare organismului pe perioada timpului rece, imbunatateste salatele de verdeturi si legume pe timpul iernii.
Asadar, nu ar trebui sa lipseasca din meniuri, gradini si solarii :).

luni, 23 noiembrie 2015

Rozmarin


In primavara de-a trecut, dupa nebunia plantarii rosiilor, ardeilor etc, am plantat trei fire anemice de rozmarin care-mi ramasesera uitate in ladita in care le semanasem prin martie.
Recunosc, nu le-am ingrijit cum trebuie in stadiul de rasad, asa ca erau cam fara radacini bine formate la momentul ala. Le-am plantat, mai mult de mila, printre ardeii grasi, la radacina unuia dintre ei in dreptul unei picuratori din furtunul de irigare.
Le-am urmarit un timp evolutia observand ca au crescut si nu prea. S-au oprit din crestere cand ardeii le-au depasit si erau infrunziti bine.
Probabil nici caldura din solar nu le-a priit. Apoi, in timp, am cam uitat de ele, nefiind puse undeva la vedere permanenta.
In toamna, cand a venit momentul sa eliberam locul unde fusesera ardeii, am descoperit tufisoarele destul de dese, dar nu foarte inalte de rozmarin.
Le-am mai lasat putin pana am curatat locul cu totul, dar in ziua in care Lucian mi-a spus ca trebuie sa fac ceva cu ele pentru ca intra cu motocultorul in acel loc, am decis sa le mut in ghivece.
Asa ca am luat cazmaua si i-am scos de acolo sub forma de gramada mare de pamant, incercand in felul asta sa nu rup radacinile.
Mare mi-a fost mirarea, dupa ce am scuturat pamantul de pe ele, sa vad ca plantele facuse puiuti, iar acestia erau destul de bine dezvoltati.
I-am despartit pe fiecare, incet si cu grija, de planta mama incercand sa nu rup prea mult radacinile incolacite, apoi le-am pus in ghivece mari intr-un amestec de pamant de gradina, mranita si balegar uscat.
Le-am udat in belsug si le-am lasat in solar intr-un loc in care au lumina permanent.
Dupa care a urmat perioada de observare si putin stres pentru mine, pentru ca tare imi era teama ca se vor usca si ii voi pierde.
Dar iata ca acea perioada a trecut, plantutele sunt frumoase, verzi si ametitor de parfumate.


O data cu ele am scos si doua tufe de maghiran pe care le-am pus in ghivece, la fel plantate in primavara in alt lot de ardei grasi. Se vad in poza de mai sus, undeva in spatele rozmarinului.
Maghiranul a trecut foarte usor de perioada de acomodare in ghiveci si a inceput deja sa infrunzeasca.
In curand le voi baga in casa, le-am pregatit locurile pe pervazurile geamurilor.
Sunt bucuroasa in special pentru rozmarin, pana anul asta nu am prea avut noroc cu el.
Acum nu pot decat sa-mi doresc sa treaca pesta iarna, mai ales ca le-am promis un loc frumos in gradina in primavara ce-o veni.

joi, 19 noiembrie 2015

Rasarit cu pasari, animale si plante

Imi plac tare mult diminetile in gospodaria mea. Incepand cu intunericul care lupta sa ramana, spart de cantec de cocosi harnici, pana la rasaritul soarelui, trezitul plantelor si animalelor, iar apoi lumina clara si curata a zilei.

Rasarit de soare privit din solar
Dar cel mai mult imi place sa aud foiala trezitului animalelor si pasarilor.
Cocosii canta din ce in ce mai des si mai tare, semn ca se trezesc de-a binelea, sunetele se aud mai aproape sau mai departe, ca niste ecouri.


In departare se aud cateva rate macanind si tare-mi sunt dragi. Pe undeva pe la vecini se aud niste bibilici (pasari mai galagioase ca astea n-am vazut in viata mea, cat e ziua de lunga chiraie ca disperatele; chiar ne intrebam intr-o zi, eu si Lucian, care o fi durata de viata a astora). Nu-mi plac, dar deja fac parte din peisaj si m-am invatat cu zgomotul lor.


Apoi, undeva in semiintuneric se aud cascaturi de caini abia treziti si incetul cu incetul apar si matoance cu ochi carpiti de somn.


Seara in casa, cand arde focul, ma uit la ele si ma minunez. Sunt innebunite dupa caldura sobei, adormind in fel si fel de pozitii haioase.
Peste zi, cand focul nu arde, dar cred ca le e rece, se duc la soba si se uita lung la ea nedumerite.


Dupa toate astea, soarele isi face aparitia, cateodata chiar spectaculos, cu bogatie de lumina si culori,  trezind si incalzind pamantul, plantele,copacii, aerul.



Ramasite de vara in noiembrie
 



Iar dupa asa un spectacol, in mod sigur bateriile sunt incarcate la maxim pentru o noua zi de munca.
Pentru ca suntem asteptati :)



joi, 12 noiembrie 2015

La mijloc de noiembrie

Toamna e in toi si pe aici. Copacii incep sa-si lepede frunzisul decorand curtea cu un covor moale si frumos colorat.


Bucuria cainilor cei mici, asa au descoperit noi jocuri: tavalitul, taratul pe burta si alergatul prin frunze. Ii inteleg, si eu o mai iau din cand in cand la fuga prin frunze, uitandu-ma apoi ce frumos cad pe pamant.


Sunt in perioada in care fura tot ce prind si apoi ascund in fel si fel de locuri. Bucuria-i mare cand gasesc la usa incaltaminte noua si nevazuta pana atunci, dar bineinteles ca nu refuza un papuc mai vechi sau orice altceva.
Bucuria lor, necazul nostru cand pornim la cautat prin curte sau gradina dupa ei.
Dar cum ai putea sa te superi? Numai uitandu-te la ochii lor plini de devotament pentru noi, iti trece orice suparare si incepi sa-i mangai, sa-i alinti, sa te joci.



In plus, in momentul in care eu gasesc acel lucru pe care ei l-au ascuns cu sarg si multa munca, sunt foarte mandri de ei si de ceea ce au facut. N-as putea sa-i dezamagesc :).

Gainile si ratele-s tare fericite. Grase toate ca niste purcele, au luat gradina in stapanire si cat e ziua de lunga se plimba si colinda peste tot.
Iar cand obosesc, isi gasesc cate un locusor ferit, tocmai potrivit pentru un pui de somn.


De ouat, nu mai oua defel. Asta e natura, au si ele nevoie de pauza.
Mi-s tare dragi acum cu penajul de iarna pe ele, frumos colorat.


Matoancele-s grase si pufoase cu noua blanita de iarna. Care mai de care mai frumoasa si mai rasfatata, cer atentie, mangaieri si joaca.
Nu prea le mai place iesitul pe afara, dar in zilele astea frumoase si calde, au umplut iar curtea cu joaca si topaielile lor.



Imi place ca au grija una de alta, nu conteaza care a cui este. Cele mari le spala pe cele mici, se joaca impreuna si le incalzesc atunci cand le e frig.


Abia astept sa vina prima zapada si sa vad cum cei mici, catei si matoance, o descopera.
Intai va fi mirare, apoi mici incercari si testari cu labuletele, apoi o joaca absolut dementa prin toata curtea :).

luni, 9 noiembrie 2015

Noiembrie-n solar

Eheeei, credeati ca vine iarna si gata, ne bagam la iernat? Gresit! Munca in solarii e in toi, iar capatanile din dotare nu se mai vad de treaba!
Am strans culturile de vara care acum sunt sub forma de gramezi imense puse la uscat. Bucuria cainilor de altfel, ai mai mari au unde sa traga un pui de somn dupa-amiaza, ai mai mici au un loc nou de joaca.
Dupa strangerea plantelor am ramas cu trei ladite mari de ardei gras, capia si gogosari care au ajuns deja in congelator sub diferite forme.


Doua ladite de vinete, deasemenea ajunse in congelator.


Cateva ladite pline ochi cu gogonele pe care le-am bagat direct la saramura intr-un butoi alaturi de alte legume stranse din gradina. Erau prea multe pentru a le mai baga in bidoane sau borcane.


Si cateva castronele cu rosii, plus o mana de ardei iuti.


Sigur, sunt mai mici, mai verzi, mai putin gustoase decat in vara, dar foarte apreciate de noi.
Am lasat pentru moment telina de frunze, rozmarin si salvie care se simt tare bine, busuiocul n-a rezistat, dar am apucat sa culeg mare parte din el si l-am pus la uscat.


Dupa marea debarasare am inceput plantarea verdeturilor de toamna - iarna.


Bataie de cap ne-a dat spanacul. N-a crescut asa de bine o perioada, dar spre multumirea noastra, a inceput sa-si revina.


 Lucian crede ca unul din motive a fost udatul ineficient. A inceput sa-l ude mai des, nu a mai lasat pamantul sa se zvante si se pare ca a avut dreptate.


Salata creste foarte bine, iar anul acesta am hotarat sa incercam inca un soi nou. Pana acum suntem multumiti de toate soiurile, au crescut asa cum trebuie.




Pe fiecare zi ce trece, plantam noi si noi razoare.


Pe principiul daca viata iti da lamai, fa-ti o limonada cu ele, asa am facut si noi cu ceapa. Din cauza ca seceta a fost mare, iar problemele cu apa in vara au fost la fel de mari, ceapa uscata a ramas la dimensiunile arpagicului. Asa ca am luat acea tentativa de ceapa uscata si am bagat-o iara in pamant.
Rezultatul este mai mult decat multumitor, ceapa verde e o frumusete. Singurul inconvenient este ca-i mult prea frageda, dandu-mi batai de cap la ambalare.


Dar noi sa fim sanatosi, nu-i asa :)? Macar sa fie asta singura problema a noastra.
Din seria experiente traite pe pielea proprie - Usturoiul l-am pus si pe o parcela care in primavara a fost cultivat mustar verde. Pe acea parcela a iesit mustar in prostie, iar usturoiul este mult mai mare si mai bine dezvoltat decat pe restul parcelelor. Concluzia mea este ca cele doua plante se agreaza foarte-foarte bine. Unde mai pui ca, din cauza usturoiului, mustarul nu e atacat de afide.


Si ca tot am adus vorba de mustar, in solar ii merge foarte bine, atat celui verde, cat si celui rosu.
O parte l-am repicat si mutat la loc definitiv, iar acest lucru ii prieste, se dezvolta mult mai bine asa.


Cu kalele am cam intarziat putin anul asta si ne-au prins noptile reci cu ele mici fiind, lucru ce le-a afectat. Stagnarea specifica dupa plantarea definitiva a fost mai mare, dar au inceput sa se dezvolte de acum.


Mai avem rasaduri de mutat si le vom muta curand, apoi le vom observa sa vedem cat de mult dureaza acomodarea. Sigur va dura mult mai mult decat pana acum, dar interesul este pe aceasta durata.
Ridichiile de luna, mararul si patrunjelul s-au dezvoltat foarte bine.


Totusi ridichiile mi-au parut putin afectate de caldura, fara pierderi insa.

 

Si daca tot gradinarim de zor, trebuie sa fie si-un spor. Evident ca am inceput sa ne delectam cu salate de verdeturi delicioase, perfecte pentru aceasta perioada si din care ne putem lua, in cel mai natural mod, vitaminele necesare perioadei reci care va urma.