Rozmarin

In primavara de-a trecut, dupa nebunia plantarii rosiilor, ardeilor etc, am plantat trei fire anemice de rozmarin care-mi ramasesera uitate in ladita in care le semanasem prin martie.
Recunosc, nu le-am ingrijit cum trebuie in stadiul de rasad, asa ca erau cam fara radacini bine formate la momentul ala. Le-am plantat, mai mult de mila, printre ardeii grasi, la radacina unuia dintre ei in dreptul unei picuratori din furtunul de irigare.
Le-am urmarit un timp evolutia observand ca au crescut si nu prea. S-au oprit din crestere cand ardeii le-au depasit si erau infrunziti bine.
Probabil nici caldura din solar nu le-a priit. Apoi, in timp, am cam uitat de ele, nefiind puse undeva la vedere permanenta.
In toamna, cand a venit momentul sa eliberam locul unde fusesera ardeii, am descoperit tufisoarele destul de dese, dar nu foarte inalte de rozmarin.
Le-am mai lasat putin pana am curatat locul cu totul, dar in ziua in care Lucian mi-a spus ca trebuie sa fac ceva cu ele pentru ca intra cu motocultorul in acel loc, am decis sa le mut in ghivece.
Asa ca am luat cazmaua si i-am scos de acolo sub forma de gramada mare de pamant, incercand in felul asta sa nu rup radacinile.
Mare mi-a fost mirarea, dupa ce am scuturat pamantul de pe ele, sa vad ca plantele facuse puiuti, iar acestia erau destul de bine dezvoltati.
I-am despartit pe fiecare, incet si cu grija, de planta mama incercand sa nu rup prea mult radacinile incolacite, apoi le-am pus in ghivece mari intr-un amestec de pamant de gradina, mranita si balegar uscat.
Le-am udat in belsug si le-am lasat in solar intr-un loc in care au lumina permanent.
Dupa care a urmat perioada de observare si putin stres pentru mine, pentru ca tare imi era teama ca se vor usca si ii voi pierde.
Dar iata ca acea perioada a trecut, plantutele sunt frumoase, verzi si ametitor de parfumate.

O data cu ele am scos si doua tufe de maghiran pe care le-am pus in ghivece, la fel plantate in primavara in alt lot de ardei grasi. Se vad in poza de mai sus, undeva in spatele rozmarinului.
Maghiranul a trecut foarte usor de perioada de acomodare in ghiveci si a inceput deja sa infrunzeasca.
In curand le voi baga in casa, le-am pregatit locurile pe pervazurile geamurilor.
Sunt bucuroasa in special pentru rozmarin, pana anul asta nu am prea avut noroc cu el.
Acum nu pot decat sa-mi doresc sa treaca pesta iarna, mai ales ca le-am promis un loc frumos in gradina in primavara ce-o veni.