Rasarit de soare privit din solar |
Cocosii canta din ce in ce mai des si mai tare, semn ca se trezesc de-a binelea, sunetele se aud mai aproape sau mai departe, ca niste ecouri.
In departare se aud cateva rate macanind si tare-mi sunt dragi. Pe undeva pe la vecini se aud niste bibilici (pasari mai galagioase ca astea n-am vazut in viata mea, cat e ziua de lunga chiraie ca disperatele; chiar ne intrebam intr-o zi, eu si Lucian, care o fi durata de viata a astora). Nu-mi plac, dar deja fac parte din peisaj si m-am invatat cu zgomotul lor.
Apoi, undeva in semiintuneric se aud cascaturi de caini abia treziti si incetul cu incetul apar si matoance cu ochi carpiti de somn.
Seara in casa, cand arde focul, ma uit la ele si ma minunez. Sunt innebunite dupa caldura sobei, adormind in fel si fel de pozitii haioase.
Peste zi, cand focul nu arde, dar cred ca le e rece, se duc la soba si se uita lung la ea nedumerite.
Dupa toate astea, soarele isi face aparitia, cateodata chiar spectaculos, cu bogatie de lumina si culori, trezind si incalzind pamantul, plantele,copacii, aerul.
Ramasite de vara in noiembrie |
Iar dupa asa un spectacol, in mod sigur bateriile sunt incarcate la maxim pentru o noua zi de munca.
Pentru ca suntem asteptati :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu