Gata de livrare!

Azi e vineri, ziua in care incepem sa pregatim comenzile.
Pe unele din ele le-am pregatit azi dimineata si-s in curs de livrare sau deja livrate.
Dupa cum se vede in poza avem salata cu capatana si ceva salata creata.
Cea creata nu e gata toata, dar avem cate ceva de dat.

Ca si nouatate avem modul de ambalare al oualelor.
Vor fi livrate cam asa de acum incolo:

Stim ca au mai fost mici accidente produse la transport si ne dorim sa le inlaturam.
Week-end spornic si cu soare va doresc!

Verde de februarie

In week-end ati vazut cam care a fost activitatea noastra principala, in plus mi-am pus la punct niste treburi casnice cu care ramasesem taaaare mult in urma.
Ce nu am facut a fost curatenia la pasari, lucru amanat de multa vreme si care a devenit urgenta. Sper ca sambata viitoare sa-l fac. De fapt nu sper, e obligatoriu sa-l fac.
Ziua s-a marit, soarele parca are ceva putere, a fost si inca este caldut afara, iar zapada s-a topit lasand la vedere niste splendide gunoaie care nu stiu cum au ajuns la mine in curte. In toamna nu-mi amintesc sa le fi lasat asa... pe ici, pe colo.
Sau ar fi o alternativa, ultima placere nebuna ( alta decat furatul papucilor si ascunsul lor in curte) a lui Mairon e sa aduca toate ambalajele, pet-urile, pachetele de tigari si ce mai gaseste el in strada si pe camp, in curte. Pe unele, banui care ii plac mai mult, ni le pune fix pe prag. Evident, ca este foarte mandru de treaba asta! Sta in sezut, da din coada bucuros si se uita in ochii mei asteptand laude si ode.
Dar sa revin! Cum spuneam zapada s-a dus, draga de ea, iar in gradina au inceput sa-si iteasca varfurile ceva plantute.
Ceapa pusa asta toamna.

 

 
Pe dumneaei nu o recunosc ca fiind pusa de mine, a iesit singura, ca asa a vrut.

 

Ele cred ca-s ceva zambile, ramase de la fostii proprietari. Dupa ciupiturile pe care le au, zic ca le-au descoperit gainile inaintea mea.

 

Si inca una abia rasarita.

Patrunjelul si spanacul mi-au facut o surpriza foarte frumoasa. Nu numai ca au rezistat la geruri, dar au si crescut sub folie ( multumesc dragi colegi gradinari ca mi-ati deschis mintea ).
 Patrunjel.

 

Spanac. Se vad frunzele mari care-s moarte, atacate de ger, dar se vad si cele mici, abia date.

In curand fac de o salata.
Imi place verdele in general, dar verdele asta de februarie parca e si mai frumos.

Week-end petrecut in casa

Pentru ca aseara cum am intrat in casa m-a cam luat Lucian la zor din cauza postarii de ieri - el si Adi sunt cei mai aspri critici ai mei ( - Ma, da` aia a fost postare? - Pai na, stii si tu lunea creierul meu nu preaaaa...nu prea! - Da, ma, da` trei poze si doua cuvinte?! Esti de la ANM cumva?! ) am zis ca trebuie sa-mi revin si sa ma apuc de treaba.
Sambata dimineata am gasit-o pe Coculica moarta. Ne asteptam la asa ceva de mai bine de doua saptamani. Nu mai manca, nu mai bea, nu mai iesea in curte, statea in magazie si zacea. Poate ca s-ar fi dus mai devreme, dar am tot chinuit-o cu hranit fortat.
Am avut zile in care am facut pe grozava si-i spuneam lui Lucian : Gata, trebuie s-o taiem! Moare si aruncam atata carne. Ne-am mutat de atata timp la tara si nu am mancat o ciorba adevarata de gaina de tara, ce naibii! Maine o taiem!
Pana intr-o zi cand mi-a spus : Hai, adu cutitul acum! Am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare, m-am uitat la ea cu mila si i-am zis incet : Hai s-o mai lasam pana maine, vrei? Iar el mi-a raspuns repede, cam prea repede : Bine! Si n-am mai vorbit de taiat, asta a fost un acord tacit intre noi, s-o lasam sa-si dea sfarsitul atunci cand o fi .
Sambata, inca dimineata fiind, m-am dus in spate sa vad ce mai fac pasarile si atunci am vazut ca ratele sunt in magazie. Am intrat sa vad ce au si le-am vazut ca stateau in semicerc, iar langa perete era Coculica. Era un pic ciufulita pe spate, semn ca au miscat-o, au atins-o. Se uitau la mine si parca intelegeau despre ce e vorba. De fapt, am citit undeva ca ratele sunt constiente, realizeaza moartea, iar sfatul era sa nu se sacrifice in fata lor. In fine, am intrat in casa si i-am spus lui Lucian, iar el a luat-o si a ingropat-o. Am urmarit toata ziua ratele si mi-au parut suparate, fara nici un chef.
Duminica insa, a plouat si erau in al noualea cer de fericire. S-au balacit ca nebunele in toate baltile sau stateau nemiscate in ploaie.
Dupa ce ploaia ( apoi ninsoarea) a stat, am iesit la poze, insotita de matoance si catei, care pareau ca descopera locuri noi.

Mairon alergand ratele.

L-am certat si se facea ca el nu are nicio vina, nicio treaba.

Oare ce-o fi la vecini?

Mitilla, stapana absoluta a casei si a curtii.

Si Fane, un mascul care promite :).

In rest, nimic important, treburi casnice obligatorii si ele facute cam fortat si fara chef. Sambata am reusit performanta de a adormi la sapte seara si m-am trezit a doua zi dimineata la sase.
S-a mai citit la greu, m-am mai uitat la HBO ( ca tot ni-l dau gratuit ), s-au mai verificat caiete si facut teme, ca una lume incepe scoala, iar Lucian s-a apucat sa inveleasca tevile de la solar.

I-ati fi rezistat?

Sambata dimineata am iesit in curte sa dau de mancare la animale si-n timp ce faceam asta tot auzeam niste chitaituri, niste scheunaturi, niste plansete si nu-mi puteam da seama ce se intampla.
Am luat-o incet spre poarta, de acolo mi s-a parut ca se auzea, deschid poarta....si ce vad?

 Foarte mic, tremura din toate incheieturile de frig si frica, infometat si cu blanita un pic umeda. L-am luat in brate si imediat mi s-a cuibarit la piept, scancind incet.
Cineva ni l-a lasat exact in poarta...
L-am analizat un pic, am vazut ca e baiat ( de data asta nu m-am mai inselat, cum am facut cu Gore), grasut si cu ochiul drept cam racit.
Dupa ce m-am contrazis un pic cu Lucian, pana la urma l-a acceptat, l-am bagat in casa, a mancat si a baut lapte bine si apoi a adormit intr-un colt in bucatarie pe covor.
I-am facut ceai de pelin si i-am sters ochii intr-una, ca la carte. I-am dat mancare si lapte la discretie, caldura a avut, somn... de voie si de aseara am vazut ca i s-a limpezit ochiul si i s-au oprit lacramioarele.
A inceput sa se joace, sa maraie si sa latre ( nu pot sa descriu ce caricatura de glas are ), iar Gore zapacita vrea sa se joace cu el, problema e ca nu se poarta asa bine, il loveste si-l face sa planga. Dar se face el mare :).

Vi-l prezint, asadar, pe Panda! Al cincilea caine al nostru.
Probabil ca o sa spuneti ca nu suntem sanatosi si in mod sigur, asa e.
Dar ia spuneti-mi : voi ati fi rezistat in fata acestui mascul feroce :) ?

Targuieli, cumparaturi, arende, planuri

Sambata dimineata, cu mic cu mare, ne urcaram in masina si via targul saptamanal de la Gaesti. Nu mai fusesem pana acum nici eu si nici Adi. Uai, ce mi-a placut! O vanzoleala, o aglomeratie, chiuituri, toata lumea isi lauda marfa in gura mare, cum vedea ca arunci un ochi la marfa lor, cum te luau la intrebari.
Se gaseau acolo de la ace de cusut pana la animale de toate natiile. Erau multi cu legume, ardei capia 1 leu/kg, varza 0.3 lei/kg, sfecla 1 leu/kg, ceapa alba, ceapa rosie, verde, salata, hrean, ceva rosii, dar naspa...o nebunie in toata regula. Nu mi-a venit sa cred ce mici sunt preturile si evident ca mi-am luat si eu cate ceva, printre altele sfecla si hrean, duminica iesindu-mi o bunatate de salata; am pus si la borcan.
Apoi am trecut in partea cu animale : vaci, vitei, porci de toate marimile ( erau unii mici-mici si asa dragalasi...i-as fi luat ca animale de companie), capre, gaini de toate rasele, rate, gaste, porumbei, am vazut si un fazan portocaliu, caini de rasa, cai...o nebunie! Am vazut niste purcelusi maro, nu am mai vazut pana acum, vanzatoare a zis ca sunt numai de carne. Ii dadea cu 300 de lei perechea. Dar gaseai si godanei la 200-250 de lei bucata, cam la 30-35 kg. Am vazut doi porci aveau 300 de kg, erau imensi. N-am mai vazut asa ceva pana acum, nu li se mai vedeau nici ochii, burta aproape ca se tara de pamant, cand se miscau vibra grasimea pe ei. Erau hidosi.
Am mai aruncat un ochi si pe la haine, lenjerii de pat, incaltaminte; am luat niste ciorapi grosi foarte buni pentru frigul de s-a instalat deja ( a devenit obisnuinta ca dimineata sa vad masinile inghetate de sus pana jos). Apoi am trecut la partea de fieratanii unde Lucian s-a simtit ca pestele in apa si nici Adi nu e departe de el, pentru mine insa a fost cea mai plictisitoare parte, dar i-am inteles.
Tot sambata, dar mai pe dupa-masa, am batut palma cu un vecin pentru porcul de Craciun. Eu nu l-am vazut inca, nici nu-mi doresc sa-l vad viu, dar Lucian a fost si l-a vazut, i-a placut si l-am luat. Ma rog, impropriu-zis l-am luat, porcul va ramane la vecinul nostru pana in ziua in care il vom taia. Ca si cost 8.5 lei/kg ( atat era si in targ ), porcul are acum 100 kg, deci 850 lei + 50 de lei hrana pe timpul cat mai are de trait, adica 900 lei la final. O fi bine, o fi rau..nu mai conteaza acum, pretul in preajma Craciunului poate creste sau poate scade, oricum e bun luat.
Duminica pe langa o oaresce treaba casnica, am scos morcovii din gradinita din fata, am sapat si am pus doua razoare cu ceapa, lucru care a mirat-o foarte pe o vecina, a zis ca pe la noi lumea nu pune ceapa peste iarna in pamant, numai usturoi. I-am zis ca eu pun, ca multa lume pune, in plus mai salvezi din timp primavara, cand e o gramada de treaba si a plecat oarescum mirata si dusa pe ganduri.
In timp ce eu si Adi intindeam sfori ca sa ne iasa randurile de ceapa drepte, Lucian a plecat in sat impreuna cu vecinul de la care am cumparat porcul, pentru ca acesta din urma aflase de cineva care voia sa dea pamant in arenda, un pogon. S-a intalnit cu omul, au batut palma pe o perioada de doi ani si ie-te cum am ajuns la un hectar luat in arenda. Aici vom pune porumb in primavara. Dupa ce au batut palma, s-a dus la vecinul care ne-a arat si semanat primul pogon, unde am pus grau, ca sa vorbeasca cu el sa ne are si locul asta ( pamantul este nelucrat de vreo trei ani, e plin de balarii uscate ), lucru care se va intampla azi-maine.
In gradina mare nu am avut prea multe de facut, ca tot am curatat, acum e libera cu totul, Lucian poate intra cu motocultorul, sa vedem cand isi face un pic de timp, pana sa vina zapada. Ca am auzit ca in vreo doua saptamani o sa cam vina.
A fost un week-end placut, spornic, linistit.

Inca mai gradinarim

Pentru ca sambata si duminica a fost atat de frumos, am profitat de ocazie si mi-am inceput gradinita de flori. De fapt, acum e in stadiul de mini-gradinita, dar o sa am grija sa devina o gradina mare, frumoasa, bogata.
Am plantat tufanelele.

Am mutat trandafirii pe care " i-am mostenit" si care stateau exact pe locul viitoarei sere de rasaduri ( vai de capul meu ce chinuiala este sa-i scoti din pamant!).

Am plantat trandafirii cumparati.

Urmeaza sa-i acopar cu cate o sticla de plastic, pentru a fi feriti de gerurile care vor urma.
Si am plantat si butasul de vita de vie cu struguri de masa, care in poza are un ciorchine de-ti lasa gura plina de apa.

Nu mai stiu cum se numea soiul, dar cica-i rezistent la frig, boli etc. Sper sa fie adevarat, inca n-am scapat de sentimentul ca mi-am luat o mare teapa. Vreau sa mai iau cativa butasi de vita cu struguri de masa.
Am mutat rozmarinul in ghiveci ( impropriu spus ghiveci, e un bidon de plastic, dar altceva atat de mare nu am avut, de la un timp l-a apucat crescutul ). A scapat cu bine de inghetul de saptamana trecuta, din pacate busuiocul l-am pierdut. Am citit ca busuiocul ar rezista la frig, rosmarinul nu, dar vad ca-i taman invers. Ori poate ca din cauza ca rosmarinul era oarecum aparat de ardeii iuti, a scapat nevatamat de data asta.

Si am avut si o surpriza neplacuta pe ardeii iuti din casa am gasit niste insecte, cam semanau cu puricii lanosi. Le-am facut o baie buna si sunt in atenta urmarire.

Am cules ardeii iuti din gradina, au fost atinsi bine de ger si am scos plantele din pamant. Urmeaza sa bagam motocultorul in functiune, pentru o aratura zdravana si cam terminam.
Nu credeam ca e atat de greu sa formezi o gradina pe un loc nefolosit deloc.
Fostii proprietari nu au folosit acea portiune din curte. Pamantul a fost oarecum tare, era inmuiat de ploi, dar cam la 10 cm sau poate 15 cm in adancime era uscat. Noroc cu motocultorul, Lucian a rezolvat imediat problema asta. Am curatat locul, nu chiar asa cum imi doream, nivelarea pamantului, plantarea si formarea cerculetelor din caramida. Cerculetele le-a facut Lucian, eu ii dadeam caramizi la mana.
Caramizile erau lasate de fostii proprietari, ma cam incurcau acolo unde erau, nici in alt loc nu le puteam pune, asa ca mi-a venit ideea de a-mi decora gradinita cu flori cu ele.
Si-mi place cum se vede, voi continua .

Of!

Dimineata dupa ce-am baut jumatate de cana de cafea ( necesara pentru o putea deschide ochii, a incepe sa respir...a trai, cu alte cuvinte ) ies afara sa-mi iau si necesarul de nicotina.
In secunda doi am luat pozitia schiorului ( stiti cum stau ei chirciti pe schiurile lor ) de frig! Imi arunc o privire imprejur si raman traznita. Masinile erau imbracate intr-o pelicula de gheata, destul de groasa, iarba si plantele straluceau din cauza ghetii.
Disperata o iau la fuga in gradina, era sa cad de vreo trei ori din cauza cainilor si pisicilor care se invarteau in picioarele mele, iar cand ajung intr-un final acolo ....

Ca tot vorbeam ieri de toamna, iata ca vine iarna.

Prea de tot, prea ca la tara :)

Am carnet de conducere de zece ani de acum si conduc efectiv de vreo noua, cam zilnic. Fara probleme, fara incidente majore. De fapt am avut unul, eram si eu la inceput si mi-a dat tata cheile sa-i scot Dacia lui din garaj. Mandra nevoie mare, iau cheile, ma urc ca o diva in masina, o pornesc, bag marsarier si dau cu spatele. Am scos masina din garaj, dar bara din fata a ramas in curte. Tata, saracu`, a oftat adanc si a zis doar ca-s cel mai destept copil din cati are. M-am simtit tare prost atunci, dar el a continuat sa-mi mai dea masina lui si in modul asta nu mi-am pierdut increderea in mine.
In fine, am deviat. Deci asa cum ziceam, circul pe drumurile patriei de noua ani. Niciodata nu m-a oprit politia, dar niciodata! O fi din cauza chipului meu, ca am o fata mai naiva asa, care poate ca inspira un pic de incredere. Nu stiu, dar cert e ca nu m-a oprit politia. Pana aseara.
Aseara, in drum spre casa, grabita nevoie mare (stomacul ghiortaia rau de tot ), dar si dusa pe ganduri, ca vorbisem cu frate-meu sa ne intalnim azi sa i le aduc pe Mitilla si pe Frumusica, pentru operatia de sterilizare, ies dupa autostrada si intru in primul sat. Intrarea in satul acela sa face printr-o curba, destul de adanca, asa ca vrei - nu vrei e obligatoriu sa reduci viteza. Imediat dupa curba, vad masina de politie, vad politaiul in mijlocul soselei si-l vad ca face semne. Cred ca am facut o moaca la el, ca l-am vazut zambind incantat. Imi ziceam " Ma, asta mie imi face semnele alea disperate?! Mie, ma?!  Poate o fi o greseala ceva, dar hai sa opresc ." Pun semnal dreapta, opresc masina si las geamul in jos increzatoare ca poate ma intreaba cat e ceasul. La radio urlau, de nu imi auzeam nici eu gandurile, baietii de la ACDC. Ma uit la politai, era un tinerel, un pustan, mi s-a parut ca si uniforma era un pic diferita de a colegului lui, ii vad buzele ca i se misca, nu inteleg nimic, ii vad fata crispata si-mi dau seama ca trebuie sa inchid radioul. Clar nu aveam aceleasi gusturi muzicale! Politaiul isi ia un zambet profesional si imi zice : "Buna seara, sunt agent....( va dati seama ca nu i-am putut retine numele, voiam sa-l aud odata ca ma intreaba cat e ceasul) va rog sa-mi aratati actele dvs si actele masinii!". Mai intai raman muta de surprindere, apoi incep sa-mi caut actele cu febrilitate. Si ma gandeam : "Ce mama naibii de acte trebuie sa-i dau astuia....Actele mele...deci buletin si permis, nu? Dar daca imi cere certificat de nastere sau mai stiu eu ce, ce fac???" . In timpul asta incercam sa-mi smulg permisul din portofel ( am portofelul ala de vreo patru ani, iar permisul sta in locasul lui de acelasi timp, efectiv fiind lipit acolo). Si trag si trag si trag de nenorocitul ala de permis, injurandu-ma in gand ca nu am putut gasi un alt loc mai larg, in final reusind sa-mi rup o unghie. Era abia-abia sa-mi scape o injuratura urata, dar ma intorc la politai si-i spun cu cel mai diafan zambet si cu cel mai duios glas : "E lipit, nenorocitul!". El, ca un cavaler in uniforma ce era, imi zambeste inapoi si-mi zice : "V-as ajuta, dar nu pot pune eu mana pe portofelul dvs." . Imi cade fata la gandul ca poate crede ca vreau sa-i dau spaga sau ceva de genul, eu care nu las nici un ban la nimeni, niciodata. Si incerc in continuare, mai cu spor, reusind sa-l scot cu un zgomot care arata cat de lipit era acolo. Le ia, se uita la ele si-mi cere si actele masinii. Am avut succes cu ele, erau bagate intr-un buzunar mai larg al portofelului, i le-am dat repede. S-a uitat lung la ele, de doua ori le-a luat la rand, s-a uitat la mine, apoi mi-a spus ca e in regula, pot pleca. Am rasuflat usurata si totodata eram multumita de noua mea experienta. Prima data cand m-a oprit un politai. Si n-a fost rau. Ma gandeam ca mai vreau sa intalnesc altul peste exact alti zece ani de condus.
Azi dimineata, ora sapte eram pe drum cu matoancele in masina, care miorlaiau, de fapt oracaiau in toata regula pe bancheta din spate, erau speriate, infometate ( nu au voie sa manance inainte de operatie) si pline de toti nervii posibili ca erau tinute in cusca. Tot la intrarea in satul respectiv, evident pe sens opus celui de aseara si acolo e o curba, dar mai mica, unde trebuie sa opresti ca ai "cedeaza". Opresc, ma asigur si cand dau sa pornesc vad o masina de politie. Ca si aseara, era un politai...politai si un... elev sa-i zic, dar de data asta era o fatuca in uniforma aia un pic diferita de a politaiului. Ma uit la ea si o vad cu ochii cat cepele la mine, efectiv topaia de nerabdare sa ma opreasca. Pornesc si pun semnal dreapta inainte sa-mi faca semn, oricum era pusa in fata masinii. Opresc, las geamul si ma uit la ea. O pustoaica blonda,  teapana in uniforma aia si foarte-foarte serioasa. Atunci imi trece si mie prin cap ca sunt elevi si fac practica ( asta ca sa nu zic ca se joaca cu simtamintele noastre si cu nivelul tensiunii arteriale, unii, mai slabi de inima, putand intra in fibrilatii ). Se prezinta si imi cere actele. Le-am scos fara probleme de data asta, dar in timp ce mi le verifica incep matoancele mele dragi sa urle iar, si mai tare si mai urat, amandoua in acelasi timp. Tipa se uita pe bancheta din spate si intreaba :" Ce aveti in cusca?" . Eu, care de regula gasesc circumstante atenuante altora, imi zic ca la modul in care rageau poate fata nu si-a putut da seama ca-s pisici. O lamuresc scurt, cu gandul ca ma lasa in pace odata si-mi da actele inapoi, pentru ca ma grabeam tare la intalnirea cu frate-meu. Dar ea parea ca nu se grabeste si ma intreaba iar : "Si unde le duceti?". Deja incepea sa ma agaseze fatuca, dar nevoita fiind ii raspund : " La castrat!". Da din cap si-mi fac iluzii ca a inteles. Dar aud urmatoarea intrebare : " Si de ce le duceti la castrat?" .  Ma uit fix in ochii ei si ma intreb daca isi bate joc de mine. In tot timpul asta, matoancele mele scoteau niste sunete cum n-am auzit in viata mea, nu credeam ca niste pisici pot face in halul ala. Si-i raspund : Doamna, pardon, domnisoara politist, animalele se sterilizeaza ca sa nu mai faca pui!
 Asta stiu, imi raspunde pe un ton taios, dar ati spus ca le castrati, nu ca le sterilizati!.
Mai, nene, mai, cum de am io asa ghinion exact in dimineata asta, cand arde camasa pe mine? Si nesuferitele astea urla sa-mi faca in ciuda, nu alta, ma gandesc amarata si cu ochii pe ceas. Dar ii raspund zambind, cu zambetul meu cel mai fermecator : E acelasi lucru, stimata domnisoara politist! Castrat sau sterilizat, inseamna o operatie prin care femelele nu mai pot face pui.
Se uita la mine banuitoare, lung, cu o privire care se voia infricosatoare. Si imi spune : Deci nu le lasati pe autostrada, da?
A venit randul meu sa intepenesc la intrebarea ei, ma gandeam ca cine stie ce are in cap, mai ajung si la politie. Imi iau cea mai serioasa fata cu putinta si ii spun ca eu nu omor animale. Se pare ca m-a crezut, pentru ca dupa ce m-a mai masurat o data din ochi, s-a mai uitat o data la matuci, s-a indurat si mi-a dat actele.
Rezultatul : evident ca am intarziat la intalnirea cu frate-meu, noroc ca-i baiat bun si m-a inteles.
Si acum stau ca pe ghimpi pana dupa-amiaza cand mi le-o aduce inapoi, sa le vad eu ca sunt bine amandoua.

Solar - post 2 - teren " aratos"

Transmit ce a zis Lucian cand i-am zis ca vreau sa postez despre prima lui aratura. De fapt e a doua,  prima a fost o tentativa, pentru ca a facut motocultorul pana.
Asadar, il citez " Mnoa... pune acu` ceva poze, dar sa nu aud comentarii, ca-i prima aratura si nu ma pricep. Si m-a rupt de oase motocultorul, ca-i pamantul tare ".
Deci, dragii mei, fara comentarii rautacioase la adresa primei lui araturi adevarate, ca se supara. Sa sustinem initiativa, nu :) ?
Bine, de la mine puteti sa spuneti cate ceva, dar asa mai putin, cat sa fie un pic botos, ca-i tare dragalas cand e botos :).

Dupa cum se vede nu a terminat tot solarul de arat. In plus, a zis ca vor urma inca doua araturi cu motocultorul, cu sapa si inca ceva, am uitat cum a spus, cred ca grapa. El si-a insusit foarte bine "termenii araturilor", eu inca nu.
Nici solarul nu e terminat, au mai trebuit ceva fieratanii de luat pentru intarirea lui si pentru usile laterale, de aerisire. Dar a trebuit sa astepte la fabrica sa le faca. Si ca sa-si umple timpul, s-a apucat de arat.
Aviz amatorilor care vor sa-si ia un motocultor, tot de la Lucian zicere. Cand vreti sa va luati o masinarie d-asta, nu credeti, dragilor, reclamele alea dragute sau filmuletele de pe Youtube cu tipii aia care imping motocultorul cu doua degete, iar cu cealalta mana isi saluta vecinii/nevasta etc si par foarte relaxati cand ara. E munca de rupe spatele si oasele, mai ales daca a fost seceta, cum a fost la noi si daca pamantul nu a fost lucrat o buna perioada de timp. El, ca un naiv, a crezut si a avut o dezamagire zdravana :).
Dar si aceasta dezamagire face parte din experienta pe care incet-incet o capatam, nu-i asa? Eu cam asa vad lucrurile.

Seminte

Pentru ca Simona, intr-o recenta postare a dat startul la stransul semintelor, iar eu care-i sunt un fan inrait si o consider si un fel de mentor al meu in ale traiului la tara, am zis ca trebuie sa incep si eu.
V-am zis ca am fost vineri la Lunguletu si am gasit acei ardei iuti cireasa pe care ii caut de mult. Am incercat vineri seara unul la o ciorbita, am gustat prima data timid, mi-a parut iute, dar acceptabil si am mai muscat cu un pic mai mult curaj....si nu mi-a mai trebuit iuteala pana aseara! Sunt absolut criminali, pana acum nu mi s-a intamplat sa-mi amorteasca si gura de atata iuteala.
Asa ca i-am pus la uscat frumusel, iar semintele le vom planta in primavara si le vom da celor care-s mai rezistenti ca mine, ca eu nu pot. Imi place iuteala foarte mult, dar nu-s rezistenta defel.

Cei de mai jos sunt din cei din care am avut plantati in curte. Sunt iuti, dar ii pot manca, sunt mai omenosi.
Foarte productivi si foarte aratosi, inca sunt plini de flori si fructe in diferite stadii de coacere.

 

Aici avem semintele unui dovleac placintar pe care l-am luat tot de la Lunguletu. Jumatate l-am facut placinta, jumatate l-am copt in cuptor. A fost delicios, iar tanti Ioana mi-a laudat placinta, asa ca-s mandra tare. I-am promis si ei seminte, ca a avut saracul dovleac o gramada.

Si aici avem seminte de dovlecei, din cei din curte, care au fost un mare succes. Si acum mai fac rod, narozii.

Cam asta e inceputul sezonului de seminte la mine. Cam timid si cam sarac, dar finalul conteaza, nu :) ?

Culorile gradinii mele. Rezultate finale.

Dupa doua saptamani absolut cri-mi-na-le la servici, am avut si eu timp ieri sa ma ocup mai bine de muraturi.
Am muncit mult si desi a fost din cale afara de obositor, munca a fost foarte placuta. Una din cele mai placute munci este aceea de a pune muraturi, de a face conserve si dulceturi.
M-am trezit de dimineata, am baut cafeaua si am decis sa incep cu o pauza. Asa ca am dat o raita in gradina si mi-am clatit ochii cu acele culori frumoase pe care numai toamna le poate da.
Desi mici, darurile gradinii sunt inca indestulatoare. I-a prins bine si ploaia de a fost.
Asa-i ca-s niste culori frumoase?

 Apoi, cu bateriile incarcate, mi-am suflecat manecile si m-am apucat de treaba. Am pus gogonele, in otet de data asta, ca nu m-am putut abtine, gogosari in otet si o salata de gogosari pe care am invatat-o de la Mamaie ( soacra mea), absolut fantastica, pe care o fac an de an. Am sa v-o spun si voua.
Se toaca 3-4 kg de gogosari, 1-2 conopide, 1 telina, 1 kg de morcovi si toate se pun intr-un lighean mare de plastic sau ceramica . Amestecul ar trebui sa arate cam asa (Trebuie sa va avertizez: in faza asta legumele emana niste miresme...deja incepe inghititul in sec) :

Apoi se ia un litru de otet, o cana de 200 ml de ulei, doua cani de zahar, 5-6 linguri de sare de muraturi, piper, foi dafin si se pun intr-o oala la fiert. Amestecul se da in clocot bine - bine, apoi lichidul se toarna fierbinte in ligheanul cu tocaturile. Se amesteca bine si se acopera cu un servet. Ideal este ca legumele sa stea asa pana a doua zi, dar eu dupa doua-trei ore le-am si pus in borcane, timpul ma omoara.
In tot timpul in care le lasati, mai amestecati din cand in cand. O sa vedeti ca legumele se inmoaie, iar gogosarii isi lasa un suc dulce, cu o culoare frumoasa si placut mirositor. In faza asta garantez ca or sa va curga rauri-rauri din cavitatile voastre bucale, greu incercate la salata asta.
Iar produsul final arata ...

Si cu cele de mai jos declar sezonul muraturilor inchis!
De fapt, aproape inchis ca mai am varza de pus.

A fost o zi obositoare, dar foarte productiva si pentru mine si pentru Lucian ( el a montat biblioteca, in sfarsit a fost gata dupa aproape cinci saptamani de la comanda, ce sa mai zic, niste profesionisti adevarati!....
O biblioteca micuta, pe care am conceput-o dupa nevoile noastre, dar nu mai conteaza asta, ne bucuram mult de ea).

O zi la fel de obositoare a fost si pentru " bestiile" de mai jos, dupa cum prea bine se vede. Noi ne speteam muncind si ele... ne faceau in ciuda .

 Ei? Cum e viata de om si cum e viata de animal rasfatat?