joi, 29 noiembrie 2012

De ziua nationala, cu imaginatie...sau nu

Nu stiu daca voua vi se intampla, dar eu, atunci cand ma gandesc la Romania, ma gandesc la o femeie. O femeie inca tanara, inca frumoasa, cu niste ochi imensi, albastri si un chip curat, luminos, linistit, zambitor. Imbracata intr-o rochie alba, atat de alba incat te dor ochii.
O femeie care este mama. O femeie care isi iubeste copiii nelimitat, neconditionat. Care a trecut prin multe si bune si rele. Dar a trecut prin toate pentru ca a avut copiii alaturi. Dragostea pentru ei i-a dat puteri inzecite. Numai ca in ultimul timp Romania nu mai este asa. Romania este ingandurata, suparata, pe fata i-au aparut riduri adanci sapate de lacrimile care-i curg mereu. Romania este singura, copiii ei nu se mai gandesc la ea. Multi dintre ei o parasesc.
- Alte mame, i-au spus unii dintre ei pe un ton dispretuitor, sunt mai marinimoase, sunt mai bogate, ne arata alte cai, ne ofera mai multe oportunitati!
-In casele altor mame, tipa altii, este mult mai curat, este mult mai multa mancare, mai buna decat ceea ce ne dai tu!
-Alte mame sunt mai frumoase, mai bogate, primim bani mai multi de la ele! nu se lasa altii mai prejos.
Iar pe Romania o dor toate aceste cuvinte, nu se poate gandi decat la ele. Isi plange copiii si se gandeste unde a gresit. Si din femeia frumoasa, surazatoare, curata, a devenit o femeie obosita, care nu mai poate zambi. Plange si umbla imbracata in haine vechi, murdare, rupte. Le mai carpeste pe ici pe colo, dar nu ii mai pasa de ea, nu-i mai pasa cum arata.
- Cu ce am gresit? gandeste ea cu lacrimi curgand pe obrazul palid si murdar. Cand am gresit? Ce le-am facut? Va vreau inapoi, copiii mei!
Dar ei sunt surzi! Miraje, promisiuni imbietoare, mincinoase, spuse pe un ton soptit, insinuant, mult prea placut urechilor, le-au luat mintile. Unele colturi si treptele scarilor din casele altor mame au devenit atat de atragatoare. Sunt locuri bune unde unii copii se aseaza si apoi intind mainile, asteptand mila unora, castigand bani din umilinta, minciuna, delasare, necinste, injosire. Cat de usor se castiga banii in casa noii lor mame! Nu ca in Romania, unde mama ii punea la munca si nu puteau castiga atat nicicum. Nu-i mai intereseaza de Romania, daca mai are sau nu ceva de mancare, daca e sanatoasa sau nu, daca mai traieste sau moare. Ba inca unii o vorbesc de rau in fata mamelor actuale, o injura si o scuipa. Altii isi ascund adevarata mama, declarand in gura mare ca-s fii naturali ai mamelor lor adoptive.
-Le e rusine cu mine, isi spuse ea trista. De ce? Ce le-am facut?
Asadar, Romania s-a imbolnavit, este cazuta acum, fara mancare, fara caldura, fara haine care sa-i protejeze corpul bolnav si din ce in ce mai plapand. Sta intinsa pe pamantul rece, obosita si bolnava, cu ochii la cer. Isi spune ca poate numai de acolo mai poate sa astepte un semn, un ajutor. Dar ii pare ca si cerul, pe cat e de frumos si albastru, pe atat e de rece, tacut, distant. Si plange gandindu-se la copiii ce-au parasit-o. Si plange gandindu-se la cuvintele grele pe care i le-au spus. Si pe care le-a primit ca o sageata infipta cu putere, exact la tinta - in inima ei - cu lacrimi pe obraz curgand din ochii mari, albastri, indurerati.
Intre timp, copiii ramasi langa ea, se intreaba ce se intampla. O vad plangand, vorbind singura, umbland in haine murdare, ratacind aiurea-n lume sau stand intinsa pe pamant cu ochii ficsi spre cer.
-Probabil ca innebuneste, isi zic ei, deh...si varsta poate! Sa-i gasim un doctor.
Nu au bani pentru un doctor adevarat, dar au gasit un vraci. Un vraci care le promite ca o s-o faca bine, ca are un tratament minune si ca daca or s-o lase singura numai cu el, o perioada, si-i va aplica acel tratament, el le va da banii inapoi. Dar el si copiii ramasi trebuie sa semneze un contract, care sa parafeze acordul lor. Bineinteles, il vor semna numai ca Romania sa fie sigura ca banii vor fi inapoiati copiilor ei iubiti.
Atat de cumsecade si bun la suflet e acel vraci! Ce noroc pe Romania! Ce noroc pe noi! isi spun copiii bucurosi, lasand-o singura cu vraciul. Iar vraciul inchide usa in urma lor, frecandu-si mainile de bucurie. Ce nu stiu ei este ca vraciul este batran, foarte batran, iar pentru a trai mai departe are nevoie de sange proaspat - o raritate in lumea asta mare, stearpa, insensibila, fara viata, pe care el o cunoaste foarte bine, pentru ca el a facut-o asa.
Si in fiecare zi el isi suge portia de sange proaspat, devenind din ce in ce mai puternic. Si cu fiece zi, Romania devine din ce in ce mai slabita. Ochii ii sunt goi, durerea e vie, se citeste pe fata ei, o doare de fiecare data cand vraciul ii scoate sangele si o doare ca nu isi vede copiii.
Te rog, il roaga Romania cu glas soptit, indurerat, lasa-ma, ma doare, nu mai pot. Nu mai am ce sa-ti mai dau, sangele meu e pe terminate. Vreau sa-i vad! Te rog...
- Lor nu le pasa de tine, tipa vraciul, nu intelegi? Te-au parasit! Si apoi am un acord cu ei, am semnat un contract, eu iti sug sangele, iar lor le dau bani! In transe! Chiar azi am fost la ei si am dat transa a patra! Nici nu au intrebat de tine, dar cat s-au bucurat de bani! Ei nu mai au nevoie de tine, dar eu inca mai am. Inca mai ai ceva resurse, care-mi trebuiesc, imi sunt vitale.
Iar ea plange, de dorul copiilor ei, plange din cauza durerii pe care i-o provoaca vraciul atunci cand ii smulge sangele din ea, isi plange soarta hotarata de altii.
Nu mai poate decat sa stea cazuta, cu ochii inchisi si sa-si cheme copiii incet, cu glas soptit, mai mult in gand, s-o ajute. Sa vina sa o ridice, sa vina sa o ia de acolo. Sa-i dea ceva de mancare, ca sa se poata inzdraveni. Sa poata sa isi recupereze sangele pierdut. Sa se insanatoseasca, sa le poata da ce le dadea si chiar mai mult! Mai mult decat le dau acum mamele adoptive copiilor ei plecati de langa ea.
-Atat vreau, iubitii mei, o sansa. Un pic de ajutor. Veniti, copiii mei, sa ma ajutati sa ma ridic. O sa va arat ca pot face multe, mult mai multe, dar ajutati-ma sa ma ridic...Copiii mei...Copiii mei...

Voi auziti ceva? Nu? Vi s-a parut? Nu, nici eu nu aud nimic.
Si am atata treaba, nu am timp de ascultat prostii! Trebuie sa fac fasole cu ciolan " mancarea traditionala" de ziua nationala si  indusa de televiziunile atat de pricepute in a spala creierele gutumanilor. Trebuie apoi sa ma intalnesc cu vecinii, sa discutam politica. Ce, nu stiati? De la al cu tata-n gura pan` la al cu barba sura, toti fac politica in Romania. A devenit sport national. Apoi putem continua cu o barfa mica, despre tampitul ala de vecin care s-a apucat sa-si faca curte si gradina ( sau casa sau masina sau streang ca sa se spanzure, nu conteaza, orice si oricine e tocmai bun de barfit), de unde a avut atatia bani, cum a facut, cine e el?
Sa mai cream cate ceva? Sa mai muncim cate ceva? Sa ne facem utili? Sa ne ajutam apropiatii? Sa ne ascultam si sa ne jucam cu copiii?
Mda...pai... suntem capabili, suntem destepti, am putea s-o facem.
Sau nu...tocmai incepe telenovela. Uf! Cata treaba am! Deci, chiar n-am timp! N-am timp sa ascult prostii!

[ Aceasta postare NU este un pamflet, asa ca va rog s-o luati ca atare. Orice asemanare cu realitatea NU este numai o intamplare.]

miercuri, 28 noiembrie 2012

Solar - post 5

Pentru că m-am tot lăudat cu solarul că-i gata, am zis că ar trebui să vă arat și ceva poze.



După cum se vede s-a terminat de sudat si țeava de sus, cea care fixează solarul mai bine.


 Ușile din față. A făcut o intrare separată pentru noi, ca să nu fie nevoie să deschidem ușile mari.


Și s-a apucat să curețe țevăraia și să dea cu grund.



Ușile din spate.

Cam ăsta-i stadiul, am dat comandă pentru folie, o așteptăm, ni s-a promis că durează două săptămâni, mai avem una de așteptat.
Când l-oi vede și invelit cred că o să fac dansul ploii pe lângă el.

marți, 27 noiembrie 2012

Azi mă laud

Că am cu ce, mă, am cu ce :). Mă rog, partial, cu ajutorul mamei, dar am cu ce.
Acum un an, un an și ceva ( sau chiar doi, dar n-am chef la ora asta de calcule), am primit de un 1 martie sau 8 martie o violetă. Nu am avut noroc sau mai bine zis, nu am reusit să țin nicio violetă in viață. La fel si cu planta in cauză, după un timp a inceput să dea semne că incepea să se imbolnăvească de deces. La final mi-a mai rămas fix o frunză, care părea că ar fi avut ceva viață in ea, pe care am pus-o intr-un pic de apă. Și frunzulița mea a făcut rădăcini, am pus-o iară in ghiveci si in vară mama mi-a zis să-i schimb ghiveciul, pentru că era prea mic și deja aveam mai multe plante acolo. La inceput nu prea mi-a venit a crede, dar cand am scos plăntuța de acolo am vazut că erau șase plante.
Care acum arată in felul următor ( mai am numai patru, pentru că două le-am dăruit).









Frumușele foc, așa-i? Așa-i!Și am cam terminat cu lăudatul, că doar atat am.
Dimineață, mașinile erau imbrăcate in gheață, ba incă aveau și flori frumos colorate pe geamuri, in multe modele. Pe câmp totul era inghețat. Iarna-i tare aproape și cred că ar fi cazul să vină, să ne aducă zăpadă.
De ceva timp nu a mai inghețat peste noapte.
Alte noutăti ar mai fi că Ursu s-a apucat sa imite cocoșii, când îi aude cântând, incepe și el să  "cânte", interesant fiind că păstrează tonalitatea.
PS Fetelor, voi cum ați rezolvat cu spațiul de foto al lui Google? Că mie incepe să-mi facă figuri....

luni, 26 noiembrie 2012

Luni, dupa petrecere

Naspa lunea, ha? Mda, mai ales dupa o petrecere duminica...Bine ca saptamana asta e scurta.
Deci asa cum va povesteam vineri, seara dupa ce am plecat de la treaba, m-am inarmat cu rabdare, am strans din dinti si m-am intarit, ca sa ma duc la cumparaturile necesare petrecerii de duminica.
Am ajuns intr-un Kaufland si am cam intrat la idei ca nu am gasit loc de parcare. Pana la urma am scos masina de acolo, am lasat-o pe strada si o iau curajoasa spre magazin. Incepusem eu sa ma inmoi cand am vazut ca nu am gasit loc gol in parcare, dar cand am vazut ca nu exista nici un carucior afara, desi in mod normal acolo gasesti o mare de carucioare, deja eram speriata bine. Am zis totusi sa intru, sa nu fiu lasa. Si am intrat, am vazut o masa uriasa de oameni, care nu am idee cum incapusera acolo, cum reuseau sa se miste si sa mai si ia cate ceva din rafturi. Am facut ochii ca de melc, am tras o injuratura despre black friday si oameni disperati, am facut stanga imprejur si direct acasa m-am mai oprit.
Asa ca sambata, dupa o curatenie crunta facuta in casa, inca dimineata fiind, ne-am urcat in masina si ne-am dus la Pitesti, ca-i mult mai aproape de noi decat Bucurestiul. Si am hotarat ca primul supermarket care ne apare in cale, in el intram.
Primul supermarket a fost Carrefour si nu mi-a venit sa cred ce liber era acolo ( probabil si aici fusese nebunie seara ) . Am intrat, ne-am facut cumparaturile lejer, am intrat si intr-un Praktiker de unde mi-am luat cativa bulbi de lalele ( rosii, mov, galbene, roz) cu 0.99 lei/bucata, aveau si niste tufanici micute puse la ghivecele mici la 0.75 lei bucata si-mi vine sa-mi trag palme ca nu am luat cateva.
As fi vrut sa vizitam orasul, pana acum nu am intrat in el, numai ce-am trecut pe A1 pe langa el, dar timpul ne presa. Oricum ne-am promis ca o vom face in curand.
Duminica dimineata ne-am apucat de curatenie in curte si intr-o viteza incredibila, in 10 minute, am scos un trandafir din gradina din fata ( ultimul) si l-am mutat in gradinita de flori - data trecuta ne-a luat jumatate de zi sa scoatem doi trandafiri.
Si ne-am asteptat musafirii. Care n-au intarziat sa apara, dragii de ei.
A fost frumos, s-au simtit bine si noi impreuna cu ei. S-au distrat tare cu animalutele si pasarile din curte, au avut un pic de timp sa le observe, am ras, am vorbit, ne-am bucurat.
In week-end-ul de o sa vina, am de gand sa curat cotetele ratelor si gainilor, iar ce scot de acolo voi imprastia in gradina din fata si termin definitiv cu ea anul asta. In anul de vine am de gand ca acolo sa pun numai rosii galbene, e hotarat. Printre altele, mi-am cumparat niste seminte de rosii galbene cireasa, in forma de para. Am mancat din ele cand am fost in Delta, mi-au placut si mi-a ramas gandul la ele. Abia astept sa le seman, sa fac rasaduri.
Vineri a taiat Lucian un par mare, batran si uscat ( care avea deja o creanga pusa pe casa, iar el avea tendinta sa o ia tot intr-acolo) din care a ramas o gramada mare de rumegus si frunze, pe care vreau sa le imprastii in mini gradinita de flori, sa le tina cald la iarna, astfel voi incepe si eu experienta numita mulcire.

vineri, 23 noiembrie 2012

In pregatiri

Ne asteapta un week-end incarcat, dar asteptat, cu musafiri dragi ( prieteni si familie pe care-i asteptam cu bucurie si nerabdare) pentru a-l sarbatori pe " nepotul cel mai mare al familionului". La un gratar, la un paharel de ce s-o gasi, la o vorba si un raset. Singurul care nu se va simti bine, va fi Ursu, pentru ca o sa stea inchis. Evident ca o sa chiraie ca-n gura de sarpe, dar trebuie sa rabde.
Imi e teama si sila sa ma duc in magazine dupa-amiaza, va fi o adevarata nebunie ( nu stiu cum de nu mi-a picat fisa din timp si m-am nimerit eu sa-mi fac cumparaturile exact azi, de black friday), iar ies de acolo ametita, capiata, zapacita. Parerea mea e ca e o mare ( si proasta) gluma faza cu black friday, preturile nu-s deloc mai mici, unele din contra sunt chiar mai mari. In fine, fiecare cu parerea si buzunarul lui.
In alta ordine de idei, de la un timp, gainile si cocosii ( cei mari, nu puii) s-au apucat sa prinda soricei . Si Coculica si Blondu` ( cocos galben pai, noua achizitie - l-am primit in ziua de Mihai si Gavril de la un vecin, ne-am trezit la sapte dimineata cu el la poarta, cica asa e obiceiul acolo sa se dea o pasare si un stiulete de porumb. Din pacate, numai el a respectat obiceiul :) ). Dar au asa o tactica si o viteza la prins si apoi la inghitit, de au intrecut pisicile. Vulturica a crescut, e chiar mare si cred ca inca nu s-a oprit din crestere, a inceput sa cante...hm, mai normal, nu mai scoate sunetele alea infricosatoare si se bate cu Blondu` pe gaini, pe spatiu, pe aerul de-l respira, cam pe tot in general. Gainile raman oricum....singure ( merge? ), pentru ca astia doi se bat ca chiorii si uita de ele. Mai avem o rata care a fugit din domiciliul conjugal si s-a mutat la gaini, noaptea acolo doarme. Singura care mai oua e Julieta, desi credeam ca nu, am gasit sub lemne noua oua, si-a schimbat locul de ouat, e tare bezmetica, ea nu stie sa mearga, ea alearga, dand din cap si cotcodacind intr-una.
Puii au crescut, si-au luat forma de gaini si cocosi, sunt cinci cocosi si doua gaini. Nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie in curte cand or mai creste si astia.
Gore s-a obraznicit foarte tare, chinuie pisicile, alerga dupa gaini si rate, am o presimtire ca va deveni un catel problema. Sare, topaie, latra, alearga, ne ameteste complet. Ma enerveaza la culme dimineata, cand vreau sa plec la munca, parca stie : mai intai se duce in gradina, se murdareste bine de pamant si ma pandeste. Cum apar, evident imbracata cu haine bune, sare pe mine intr-un stil barbar cu labele ei super murdare! Sper totusi ca dupa ce-i vor trece " aerele adolescentine", sa se linisteasca.
Hotu` apare numai seara, e in " plimbari cainesti ", ca-i sezonul, e jigarit, batut, cu ochi luciosi, mananca repede si dispare iar. Piston mananca si doarme. Si iar mananca si iar doarme. Mai latra cateodata, dar adoarme imediat, efortu`- i mare.
Mitilla si Frumusica s-au intremat dupa operatii, s-au ingrasat ca niste purcele, iar Mitilla m-a speriat cu atata somn. Are acelasi comportament ca si Piston, mananca si doarme. Numai la noi in pat, spre disperarea lui Lucian! Cred ca e foarte jenant pentru ea sa doarma in alta parte. Asa isi arata superioritatea fata de restul clanului pisicesc, care fiecare doarme pe unde apuca.
Solarul e terminat, comanda la folie e data, iar Lucian s-a apucat sa vopseasca toate barile cu grund. Isi face planuri, se gandeste cum o sa prinda folia - pe afara, inauntru- ce cleme sa ia si are " viziuni" despre cum o sa arate cand o sa fie gata. Iar eu abia astept sa-mi rup spatele si mainile la lucru in el.
Aseara stateam de vorba cu Adi si am realizat cat de aproape sunt sarbatorile. Saptamana viitoare-i scurta, ca vineri e liber, apoi vine Mos Nicolae ( sa speram ca nu vom primi bete) si apoi repede-repede va veni si Craciunul si Anul Nou. Hmmm...cam repede a trecut anul asta, imi pare. E un an important in viata noastra, e anul in care am hotarat sa lasam orasul pentru sat. Si anul cand am hotarat ca e cazul sa incepem sa fim pe cont propriu. E un an bun.

joi, 22 noiembrie 2012

Panda

Azi sunt cam zapacita, cam emotionata, cam " instabila psihic" :).
Nu am chef si nici rabdare sa fac nimic, mi-as fi dorit sa petrec altfel ziua de azi. Dar ne vom recompensa :).
Ca si noutati avem urmatoarele : aseara, nu ajunsesem eu acasa inca, Lucian s-a trezit cu un vecin la poarta, care sustine ca Panda e al lui, ca nebuna satului l-a luat de la el si ni l-a pus noua in poarta.
Lucian a incercat sa-l faca sa ni-l lase, i-a spus ca Adi s-a atasat de caine, ca si cainele s-a atasat de noi si de restul animalelor, ca era bolnav, dar noi l-am pus pe picioare, ca sa se gandeasca la Adi...,iar omul a inceput sa se simta important la faza asta, i-a dat lui Lucian niste replici care l-au enervat, prin urmare l-a luat pe Panda si i l-a pus in brate, desi i s-a rupt inima de mila lui Adi.
Ne pare tare rau dupa el.
Dar in dimineata asta, ma suna Adi sa-mi spuna ca l-a vazut pe Panda pe strada. Departe de curtea acelui vecin, cam speriat si ud fleasca. L-a luat si i l-a dus vecinului, iar replica acestuia a fost ( il citez pe Adi ) : Mda, unde dracu` sa-l mai tin si p-asta?! 
Nu-i inteleg comportamentul si nu inteleg de ce nu ni l-a lasat. In fine, daca Panda se intoarce, acel vecin nu-l mai vede. E clar ca il deranjeaza si nu-i pasa de el.



Off topic 

De ceva timp incoace, ma tot "intersectez" cu masini de politie pe autostrada. Nu stiu care e treaba, dar merg inceeeeeet, aleneeeee, duiooooos cu 40-50 km/h. Intr-o seara chiar m-am pus in spatele unei masini, ca sa vad ce viteza are. Avea 40! Deci, care-i treaba, ce au de merg asa? Din ce cauza?
O fi oare :


Hai ca v-am dat azi la muzicaaaaa, dar intelegeti-ma, e o zi speciala pentru mine :)

La multi ani, puiul nostru drag!

Mami si tati te iubesc mult, mult, mult, mult!




Ne-ai facut, ne faci si ne vei face viata mai frumoasa, mai colorata, mai bogata!

miercuri, 21 noiembrie 2012

Viata la tara cu bune si rele, mai ales rele

Mdooooa...dragii mei, m-am hotarat sa fac un mic articol in care sa prezint anumite lucruri despre viata la tara. De fapt e inceput mai demult, lasat, completat, iar lasat, dar cred ca i-a venit randul.
Mi s-au intamplat niste lucruri, niste coincidente in ultimul timp care m-au cam pus un pic pe ganduri. Si Ilincuta mi-a spus ieri vreo doua vorbe despre asta, m-am intalnit mai zilele trecute cu o cunostinta care imi spunea de cat de idilica si frumoasa si naturala si mirobolanta etc e viata la tara, am mai primit ceva mesaje pe tema asta, am mai citit ceva forumuri si am cam picat pe ganduri. Ma, mi-am zis, eu cred ca oamenii si-au facut niste impresii gresite despre viata asta la tara. Cred ca si eu am partea mea de vina, pentru ca anumite lucruri nu le-am spus. Nu ca am vrut sa le ascund, dar mi s-au parut logice, niste urmari firesti ale anumitor actiuni si nu am considerat ca e necesar sa le mentionez. Ia sa le spun eu oamenilor pe sleau niste chestii, ca sa fiu cu constiinta impacata!
Asadar dragii mei, va avertizez ca in cele ce urmeaza voi vorbi foarte franc si voi fi foarte transanta, iar cei care au urechiuse sensibile si stomacele iritabile sa se opreasca aici si acum din citit aceasta postare.
Avem urmatoarele afirmatii, mentionate de absolut toti subiectii in cauza :
* La tara e liniste si aer curat!
Probabil, dar avem si mult praf - strada mea nu e asfaltata, asa ca stiu ce vorbesc, avem miros de baliga de la vaci, de la porci etc si multa baliga pe sosele ( ar trebui sa-mi vedeti masina). Liniste este, adevarat, atunci cand nu sunt manele date la maxim - noi totusi am avut noroc de vecini intelegatori, au lasat volumul jos. Totusi, exista speranta : acum vreo cateva saptamani cand ma intorceam acasa, am oprit sa iau niste paine de la un magazin. Cand am iesit din masina, nu mi-a venit sa-mi cred urechilor. Se auzea un metal, de m-a uns pe suflet, urechi si inima. Deci lucrurile se schimba.
La tara, daca nimeresti intr-un sat unde sunt oameni gospodari, circula tractoare, combine si alte masinarii d-astea uriase, de te zguduie cu totu`, lasand in urma praful aferent, chiar si la 10.00-11.00 seara ( tot pe mine ma dau exemplu).
*Da, ma, dar iti pui rosiuta ta, ardeiul tau in gradina ta! Legume curate, stii ce mananci!
Dragii mei, legumele nu se pun singure si din pacate, nu se autoingrijesc!
Eu va spun din mica mea experienta, primul an de gradinarit :
Sapatul = rupere de oase, sale, spate, gat, maini. Febra musculara o sa devina noul vostru prieten. Cand a arat Lucian gradina din spate, afara erau 7-8 grade, iar el a schimbat doua tricouri, erau ude fleasca de transpiratie. Cam asta e nivelul de efort, el este un tip subtire, slabut. In vara, pe caldurile cele mari, este absolut criminal sa sapi sau sa scoti buruienile sau sa copilesti, legi rosiile etc cu soarele care-ti bate-n cap si te arde pe spate.
Stiti cat de tare ustura o picatura de transpiratie cand iti intra in ochi?
In vara mi s-a intamplat un lucru nou. Mi-au crapat calcaiele, din cauza pamantului si prafului. Poate o sa incepeti sa radeti, dar nu e nimic de ras. Doare ca dracu` si se vedea carnea cruda inauntru, crapaturile au fost mari si adanci, am schiopatat mai mult de o saptamana si pot sa va spun ca la 42 de grade afara e o adevarata placere sa porti ciorapi in picioarele date cu crema super grasa si scarboasa.
Cand cunostinta de care vorbeam mai sus, mi-a zis de legume curate, bio, organice, de la tara, i-am aratat mainile mele. Manichiura si pedichiura, recunosc, nu-s punctele mele forte si sincer cred ca mama m-a nascut cu ceva defecte in privinta asta, pentru ca nu pot suporta oja, rimel, saloanele de coafura, fustele si rochiile, culoarea roz - sunt exact opusul sora-mii, care-i cocheta, feminina, mereu aranjata si bibilita - , totusi imi plac unghiile lungi si degetele subtiri, asa cum le aveam eu. Am renuntat la unghiile lungi, iar degetele deja au inceput sa se ingroase, nu cu mult, dar se vede schimbarea.
*Gaini bio, oua bio, branza, lapte bio, evident, ca-i la moda. Cat mi-ar place gainuta mea, vacuta mea, caprita mea etc. Sa cresc un porc sa-l am de Craciun.
Adevarat, cele enumerate mai sus sunt mult mai curate fata de ce se gaseste la supermarket, nu bio, dar curate.
Dar, dragii mei, ca sa ai cele de mai sus, evident trebuie sa le cresti, hranesti, ingrijesti. Urmatorul lucru logic este ca daca gaina/rata/vaca mananca, ele se si golesc. Si aici, dragilor, incepe distractia. Pentru ca va veti apuca sa curatati rahat in cel mai curat si bio mod cu putinta! Daca nu faceti trebusoara asta, evident animalele se vor imbolnavi si voi impreuna cu ele. Curatatul mizeriei lor e un lucru care nu se face din varful degetelor, se face cu simt de raspundere. Se intampla frecvent ca rahatul lor sa-ti sara pe maini - da, mi s-a intamplat si nu, nu mi-e sila/ nu ne e sila, consideram ca e un lucru firesc. Dejectiile de la pasari sunt excelente in gradina. Se pun undeva intr-un colt de gradina si poti face macerat de gainat. Care miroase de-ti muta nasul la spate!
Vaca - aici va spun din experienta unei vecine . Ea e ferm convinsa ca daca vaca mananca, sa zicem, 10kg de alimente, elimina 20 kg. In momentul in care intra la vaca, desi face curat la doua zile, intra in rahat pana la glezna. I s-a intamplat de multe ori ca vaca sa aiba coada murdara de rahatul in cauza si sa o pliciuiasca peste spate, fata, gura, par cu ea. Cand se duce la vaca are echipament complet pentru asta. Si miroase de-ti intoarce stomacul pe dos.
Porc- porcul este cel mai murdar animal pe care l-am vazut eu. In plus mai ai o alta problema : balegarul de la porc nu e bun in gradina pentru legume. Unde il depozitezi, ce faci cu el? Nu stiu sa raspund la intrebarea asta. Evident sunt niste mirosuri insuportabile.
Incalzirea casei - desi noi am ales ca incalzirea sa o facem pe curent, nu sunt tocmai sigura ca e cea mai buna solutie, dar asta a fost. Nu am apucat sa luam lemne si sa facem instalatii etc, Lucian are numai - si din pacate- doua maini si doua picioare, asa ca am ales solutia cea mai rapida. Vom vedea pe viitor cum va fi, momentan e bine. Am avut si cateva ingheturi si a fost ok. Asteptam adevaratele valori negative.
Nu sunt multe sate care sa aiba retea de gaze si atunci alegi ori incalzire pe curent, cu un generator ca plan B, ori lemne. Lemnele nu se taie singure. Lemnele vin sub forma de trunchiuri de copaci. Care trebuiesc taiate, maruntite ca sa poata intra in soba sau centrala. Nu stiu sa va spun cam care e starea de spirit si starea fizica dupa ce tai vreo doua ore lemne, dar banui ca nu e tocmai buna.
Oamenii - la tara toata lumea se saluta cu toata lumea. Dragut, nu? Nu ai facut-o = subiect de barfa.
La tara oamenii se ajuta intre ei benevol.
Cuvantul e cuvant si se va tine peste ani.
Dar!...trebuie sa fiti pregatiti pentru mici invidii si multe barfe. Evident, astea-s si la oras, dar totusi nu cred ca in cantitate asa mare. Ignoranta oamenilor este ....dureroasa si socanta, pentru mine. Si am sa va dau un mic exemplu, o intamplare recenta. Saptamana trecuta o vecina a noastra si-a turnat, din greseala evident, apa fiarta pe ea. Rezultatul trei rani mari la sold, coapsa si glezna. Actiunea lor : a doua zi in jurul pranzului sotul femeii a venit la Lucian sa-l roage sa o duca la spital. La intrebarea fireasca de ce nu ai venit aseara, a raspuns ca era tarziu si i-a fost rusine. La urmatoarea intrebare fireasca : ok, dar de ce nu ai sunat la salvare, raspunsul a venit senin - nu am avut credit. Consecinta la toata intamplarea de mai sus : femeia in cauza, dupa o saptamana de spitalizare, a fost bagata ieri la urgenta in operatie pentru ca a facut infectie. Acum e bine.
Am intalnit si oameni scoliti, cu carte, care vorbesc frumos si cursiv si care au ceva in cap, am intalnit si oameni care mi-au " strepezit" urechile. Ca la oras, de altfel. Nu vreau sa fiu partinitoare in nici un fel, vreau numai sa arat anumite aspecte.
Desi impresia generala e ca nu, la tara se munceste. Greu, mult, zilnic, de dimineata pana seara. Pentru ca daca nu-si ara campurile, nu-si ingrijesc gradinile, nu vor avea mancare. Da, am vazut cu totii campuri lasate nemuncite, dar eu am vazut asemenea campuri in apropierea oraselor. La tara, in sate, se munceste. Noi mai cautam ceva pamant sa mai luam in arenda si nu prea mai gasim. E drept ca-l vrem pe mai multi ani, dar cam tot ce e, e arat deja, semn ca e luat de cineva.
La tara sunt insecte multe, rame, viermi, serpi si unii mai norocosi, au si ceva animale salbatice.
In concluzie, dragii mei, luati aminte la ce am scris mai sus. Imi rog prietenii si colegii din blogroll-ul meu, dar si pe cei care nu-s aici, sa completeze anumite lucruri, pe care eu poate le-am omis, daca vor. Sau sa impartaseasca din experienta lor mai bogata aici, la mine, sau fiecare in blogul lui. Sa arate si lucrurile astea printr-un articol. Daca vor. Eu consider ca e necesar, am vazut prea multi visatori.
Daca dupa tot ce am scris mai sus, tot mai vreti sa va mutati la tara, inseamna ca asta va doriti cu adevarat. Noi am trecut peste ele, mai greu, mai usor, mai in gluma, mai in serios. Nu ne afecteaza pentru ca asta ne-am dorit, acceptam si ne asumam lucrurile.
Da, la tara sunt fluturi, pomi, flori si se vad stele multe si sunt niste rasarituri si niste apusuri grozave.
Da, la tara mancarea e mai buna si mai sanatoasa.
Da, animalele si pasarile din curte sunt haioase si e interesant sa le urmaresti viata de zi cu zi, ce ierarhii au si cum comunica intre ele. Dar pana sa le vezi, dai piept cu cele de mai sus.
Poate ca aceasta postare e cam brutala, dar am vrut sa fie ca un dus rece pentru acei visatori. Pentru ca am intalnit si oraseni care s-au mutat la sat, dar au renuntat. S-au reintors in oras.

marți, 20 noiembrie 2012

" Relaxare" de weekend

In week-end-ul asta am fost cuminti, am stat acasa la noi. Treburi se gasesc, numai sa vrei sa faci.
Sambata eu am facut ceva treburi casnice, nelipsite din fiecare week-end, iar Lucian a arat gradina mare din spate. Se vede foarte frumos - curat, ingrijit, iar gainile au fost de-a dreptul incantate sa zgarme in pamantul afanat.

Avem vreo doua rate mai rebele, nu stau decat pe gard sau pe cotet si am incercat sa le prind, sa le mai tai din aripi, dar fetele s-au smecherit, isi intind aripile si zboara si mai prinde daca ai pe cine.

 
Vulturica creste si a inceput sa cante, numai ca inca nu se pricepe, scoate niste sunete de-mi sta inima in loc - zici ca e orice fel de animal numai cocos nu, dar apreciem initiativa.
Duminica Lucian a fost la camp, la parcela proaspat luata in arenda, a curatat locul pentru ca erau niste balarii mai inalte ca el, apoi a stat acolo pana ce locul a fost arat. A venit foarte multumit acasa de treaba ce-a facut.
Eu cu Adi am stat acasa, am curatat si sapat gradinita mica din fata, mai ramasese jumatate din ea de sapat, am facut curat in curte, ne-am jucat cu animalele, am rearanjat lucrurile in camara cu alimente si conserve si ne-am jucat iara, uitand ca trebuie sa facem curat la gaini si la rate. Asa ca partea asta ramane pe week-end-ul viitor, daca o mai fi timp.
 Mai pe dupa-amiaza tarziu am fost toti trei, la prima parcela unde avem graul semanat, sa vedem cum si cat a crescut. E cam mic si pricajit, dar cel care ne-a dat samanta ( la noi in sat e o ferma foarte mare si de acolo am cumparat) a spus ca nu e soi romanesc si ca va creste din primavara, acelasi grau il au si ei si-l seamana de mult timp. Soiul se numeste Exotic, semintele-s din Franta si-i rezistent la seceta. Om vedea daca e asa in primavara.
Dupa aceea am intrat si in padure, locul e aproape, ne-am plimbat in ea pana ne-a prins noaptea, cam tricky, dar ne-a placut. Surpriza mare a fost ca la un moment dat, in inima padurii am gasit cam doua hectare de pamant defrisat si gata arat.
In sfarsit solarul este terminat, a terminat cu sudura ( asteptam factura la curent acum - hehehe, sa vezi distractie), e totul fixat si pus la punct, urmeaza comanda pentru folie - alta " distractie", dar am gasit ceva calitativ, rezistent pe mai multi ani si cum suntem prea saraci ca sa cumparam ceva ieftin...ne-am hotarat la aceasta folie.
In alta ordine, in curand urmeaza ziua lui Adi, am o lista de dorinte maricica de indeplinit, lucru mancator de timp, sunt un pic cam capiata, probabil si niscai musafiri in weekend-ul viitor, dar nu conteaza nici un efort pentru copilul din dotarea fiecaruia, asa-i?
Seara se lasa frig adevarat si sunt seri cand parca-mi vine iz de zapada, care ma duce cu gandul la sarbatorile ce se apropie

luni, 19 noiembrie 2012

I-ati fi rezistat?

Sambata dimineata am iesit in curte sa dau de mancare la animale si-n timp ce faceam asta tot auzeam niste chitaituri, niste scheunaturi, niste plansete si nu-mi puteam da seama ce se intampla.
Am luat-o incet spre poarta, de acolo mi s-a parut ca se auzea, deschid poarta....si ce vad?


 Foarte mic, tremura din toate incheieturile de frig si frica, infometat si cu blanita un pic umeda. L-am luat in brate si imediat mi s-a cuibarit la piept, scancind incet.
Cineva ni l-a lasat exact in poarta...
L-am analizat un pic, am vazut ca e baiat ( de data asta nu m-am mai inselat, cum am facut cu Gore), grasut si cu ochiul drept cam racit.
Dupa ce m-am contrazis un pic cu Lucian, pana la urma l-a acceptat, l-am bagat in casa, a mancat si a baut lapte bine si apoi a adormit intr-un colt in bucatarie pe covor.
I-am facut ceai de pelin si i-am sters ochii intr-una, ca la carte. I-am dat mancare si lapte la discretie, caldura a avut, somn... de voie si de aseara am vazut ca i s-a limpezit ochiul si i s-au oprit lacramioarele.
A inceput sa se joace, sa maraie si sa latre ( nu pot sa descriu ce caricatura de glas are ), iar Gore zapacita vrea sa se joace cu el, problema e ca nu se poarta asa bine, il loveste si-l face sa planga. Dar se face el mare :).







Vi-l prezint, asadar, pe Panda! Al cincilea caine al nostru.
Probabil ca o sa spuneti ca nu suntem sanatosi si in mod sigur, asa e.
Dar ia spuneti-mi : voi ati fi rezistat in fata acestui mascul feroce :) ?


marți, 13 noiembrie 2012

Sus pe deal la mine-n sat

De fapt, e comuna, sa fim drepti acu` :).
Sambata dupa ce am venit din targ, am ajuns acasa, am infasurat cateva sarmale ( ultimele pana la Craciun, ca sa fie pofta..pofta!), le-am pus la foc mic si am plecat cu Adi pe delusorul din spatele curtii, mi-a spus ca sunt frunze multe si frumos colorate.
Frunze n-am mai gasit, dar ceva poze dragute am facut. Si am zis sa va fac cunostinta cu satul meu.

La vreo doua case de mine...

O casuta parasita.

Terenul vecinilor.


Un cal si-o vaca la pascut.


Imas.

Grau


Scurtatura care ne duce in centrul satului.


Partea civilizata a comunei. In stanga, acu` am vazut ca l-am pozat si pe nebunul satului. Era..." trioxid de clei", motivul il are in mana .


Sus pe deal biserica si cimitirul.


O curte imprejmuita cu gard din copaci.


Si am mai gasit o vaca, isi facea siesta. Nici nu s-a sinchisit de noi, dovada fata care o avea cand ne privea.


Apoi am coborat delusorul, am ajuns la mine pe strada si in cinci minute eram in casa. Sarmalele erau aproape gata, am mai facut o mamaliga din malai de tara si cam asta a fost. Imi pare bine ca au inceput sa-mi iasa si mie mamaligile din malai de tara, ca tare m-am chinuit pana m-am prins cum se fac.

luni, 12 noiembrie 2012

Targuieli, cumparaturi, arende, planuri

Sambata dimineata, cu mic cu mare, ne urcaram in masina si via targul saptamanal de la Gaesti. Nu mai fusesem pana acum nici eu si nici Adi. Uai, ce mi-a placut! O vanzoleala, o aglomeratie, chiuituri, toata lumea isi lauda marfa in gura mare, cum vedea ca arunci un ochi la marfa lor, cum te luau la intrebari.
Se gaseau acolo de la ace de cusut pana la animale de toate natiile. Erau multi cu legume, ardei capia 1 leu/kg, varza 0.3 lei/kg, sfecla 1 leu/kg, ceapa alba, ceapa rosie, verde, salata, hrean, ceva rosii, dar naspa...o nebunie in toata regula. Nu mi-a venit sa cred ce mici sunt preturile si evident ca mi-am luat si eu cate ceva, printre altele sfecla si hrean, duminica iesindu-mi o bunatate de salata; am pus si la borcan.
Apoi am trecut in partea cu animale : vaci, vitei, porci de toate marimile ( erau unii mici-mici si asa dragalasi...i-as fi luat ca animale de companie), capre, gaini de toate rasele, rate, gaste, porumbei, am vazut si un fazan portocaliu, caini de rasa, cai...o nebunie! Am vazut niste purcelusi maro, nu am mai vazut pana acum, vanzatoare a zis ca sunt numai de carne. Ii dadea cu 300 de lei perechea. Dar gaseai si godanei la 200-250 de lei bucata, cam la 30-35 kg. Am vazut doi porci aveau 300 de kg, erau imensi. N-am mai vazut asa ceva pana acum, nu li se mai vedeau nici ochii, burta aproape ca se tara de pamant, cand se miscau vibra grasimea pe ei. Erau hidosi.
Am mai aruncat un ochi si pe la haine, lenjerii de pat, incaltaminte; am luat niste ciorapi grosi foarte buni pentru frigul de s-a instalat deja ( a devenit obisnuinta ca dimineata sa vad masinile inghetate de sus pana jos). Apoi am trecut la partea de fieratanii unde Lucian s-a simtit ca pestele in apa si nici Adi nu e departe de el, pentru mine insa a fost cea mai plictisitoare parte, dar i-am inteles.
Tot sambata, dar mai pe dupa-masa, am batut palma cu un vecin pentru porcul de Craciun. Eu nu l-am vazut inca, nici nu-mi doresc sa-l vad viu, dar Lucian a fost si l-a vazut, i-a placut si l-am luat. Ma rog, impropriu-zis l-am luat, porcul va ramane la vecinul nostru pana in ziua in care il vom taia. Ca si cost 8.5 lei/kg ( atat era si in targ ), porcul are acum 100 kg, deci 850 lei + 50 de lei hrana pe timpul cat mai are de trait, adica 900 lei la final. O fi bine, o fi rau..nu mai conteaza acum, pretul in preajma Craciunului poate creste sau poate scade, oricum e bun luat.
Duminica pe langa o oaresce treaba casnica, am scos morcovii din gradinita din fata, am sapat si am pus doua razoare cu ceapa, lucru care a mirat-o foarte pe o vecina, a zis ca pe la noi lumea nu pune ceapa peste iarna in pamant, numai usturoi. I-am zis ca eu pun, ca multa lume pune, in plus mai salvezi din timp primavara, cand e o gramada de treaba si a plecat oarescum mirata si dusa pe ganduri.
In timp ce eu si Adi intindeam sfori ca sa ne iasa randurile de ceapa drepte, Lucian a plecat in sat impreuna cu vecinul de la care am cumparat porcul, pentru ca acesta din urma aflase de cineva care voia sa dea pamant in arenda, un pogon. S-a intalnit cu omul, au batut palma pe o perioada de doi ani si ie-te cum am ajuns la un hectar luat in arenda. Aici vom pune porumb in primavara. Dupa ce au batut palma, s-a dus la vecinul care ne-a arat si semanat primul pogon, unde am pus grau, ca sa vorbeasca cu el sa ne are si locul asta ( pamantul este nelucrat de vreo trei ani, e plin de balarii uscate ), lucru care se va intampla azi-maine.
In gradina mare nu am avut prea multe de facut, ca tot am curatat, acum e libera cu totul, Lucian poate intra cu motocultorul, sa vedem cand isi face un pic de timp, pana sa vina zapada. Ca am auzit ca in vreo doua saptamani o sa cam vina.
A fost un week-end placut, spornic, linistit.

vineri, 9 noiembrie 2012

marți, 6 noiembrie 2012

Inca mai gradinarim

Pentru ca sambata si duminica a fost atat de frumos, am profitat de ocazie si mi-am inceput gradinita de flori. De fapt, acum e in stadiul de mini-gradinita, dar o sa am grija sa devina o gradina mare, frumoasa, bogata.
Am plantat tufanelele.




Am mutat trandafirii pe care " i-am mostenit" si care stateau exact pe locul viitoarei sere de rasaduri ( vai de capul meu ce chinuiala este sa-i scoti din pamant!).


Am plantat trandafirii cumparati.


Urmeaza sa-i acopar cu cate o sticla de plastic, pentru a fi feriti de gerurile care vor urma.
Si am plantat si butasul de vita de vie cu struguri de masa, care in poza are un ciorchine de-ti lasa gura plina de apa.


Nu mai stiu cum se numea soiul, dar cica-i rezistent la frig, boli etc. Sper sa fie adevarat, inca n-am scapat de sentimentul ca mi-am luat o mare teapa. Vreau sa mai iau cativa butasi de vita cu struguri de masa.
Am mutat rozmarinul in ghiveci ( impropriu spus ghiveci, e un bidon de plastic, dar altceva atat de mare nu am avut, de la un timp l-a apucat crescutul ). A scapat cu bine de inghetul de saptamana trecuta, din pacate busuiocul l-am pierdut. Am citit ca busuiocul ar rezista la frig, rosmarinul nu, dar vad ca-i taman invers. Ori poate ca din cauza ca rosmarinul era oarecum aparat de ardeii iuti, a scapat nevatamat de data asta.


Si am avut si o surpriza neplacuta pe ardeii iuti din casa am gasit niste insecte, cam semanau cu puricii lanosi. Le-am facut o baie buna si sunt in atenta urmarire.


Am cules ardeii iuti din gradina, au fost atinsi bine de ger si am scos plantele din pamant. Urmeaza sa bagam motocultorul in functiune, pentru o aratura zdravana si cam terminam.
Nu credeam ca e atat de greu sa formezi o gradina pe un loc nefolosit deloc.
Fostii proprietari nu au folosit acea portiune din curte. Pamantul a fost oarecum tare, era inmuiat de ploi, dar cam la 10 cm sau poate 15 cm in adancime era uscat. Noroc cu motocultorul, Lucian a rezolvat imediat problema asta. Am curatat locul, nu chiar asa cum imi doream, nivelarea pamantului, plantarea si formarea cerculetelor din caramida. Cerculetele le-a facut Lucian, eu ii dadeam caramizi la mana.
Caramizile erau lasate de fostii proprietari, ma cam incurcau acolo unde erau, nici in alt loc nu le puteam pune, asa ca mi-a venit ideea de a-mi decora gradinita cu flori cu ele.
Si-mi place cum se vede, voi continua .