Am avut o tentativa de a poza. Dis de dimineata, pe la ora sase, ma uit afara si vad ca e inca intuneric.
Superrr, imi zic, fac poze cu rasarit de soare, ca sa vada lumea de ma citeste, ce frumos e la noi in Dambovita.
Imi iau cana de cafea, tigarile si aparatul si insotita de privirile nedumerite ale lui Lucian, ies afara in curte.
Dupa ce inchei lupta cu animalele, care ba le era foame, ba se bucurau ca ma vedeau, cert e ca toti erau calare pe mine, imi aprind tigara si hai la poze.
Si ma intorc si ma rasucesc si ma fatai prin curte, nu gaseam o pozitie destul de buna. La un moment dat ma sui pe o mica scara din fata casei si vad si dragii mei munti. Nu cred ca v-am spus, dar de la mine din curte se vad muntii, atunci cand e senin.
E superb, simt cum imi incarc bateriile cand ii vad, sunt frumosi si maiestuosi si ma insotesc si o mica parte din drumul catre munca.
Bun, dar sa revin. Deci, incercam sa fac poze cu rasaritul soarelui.
Nu-mi place si hotarasc sa iau un scaun, sa-l protapesc in mijlocul curtii si sa fac o poza la muntii mei dragi.
Trec la actiune, ma cocot pe scaun si ma apuc de reglat aparatul. Il mai reglam, ma mai uitam prin vizorul acela al lui ( ca nu mai facem poze asaaaa, oricum, uitandu-ne la display....neeee, trebuie sa facem poze profesionale, calitative, m-a invatat Lucian cum sa fac, ca eu il puneam numai pe automat. Bine, inca nu s-a prins mare lucru de capul meu, dar incerc in continuare.).
Si cum eram eu concentrata, cand ma uitam in vizorul acela, sa prind o imagine cat mai buna, vad trecand prin fata vizorului pe cineva! Iau rapid aparatul de la ochi si ma uit in strada. Erau trei oameni, se duceau la munca probabil, si mergeau cu gurile cascate, uitandu-se la mine. Mai aveau un pic sa-si rupa gaturile uitandu-se.
Acum, serios vorbind si aveau la ce sa se uite. Pentru ca eram superba! In pijamalele mele neasortate ( niste budigai trei sferturi, un maieu vechi si un pulover lalai si mai vechi, lung pana la genunchi), cocotata pe scaun in mijlocul curtii, cu tigara intr-o mana si aparatul foto in cealalta si animalele roind in jurul scaunului. Cea mai diafana dintre zane...
In fine, ii las sa se uite, ca oricum nu mai aveam ce face si incerc sa fac o poza.
Care a iesit asa :
In realitate distanta e mult mai mare, eu am facut poza cat de aproape s-a putut.
Si gata cu muntii, ca nu imi ieseau pozele asa cum trebuiau si incepuse lumea sa umble pe strada.
Si trec la gradina.
Cat am fost plecati in Delta, l-am lasat pe Tataie ( socrul meu) sa aiba grija de animale, casa si curte. Mi-a facut la intoarcere o surpriza foarte placuta. A curatat gradina din fata, a musuroit rosiile, le-a facut canale zdravene intre ele si nu a mai lasat fir de buruiana. Vreau sa zic ca rosiile mele au inceput sa-si revina, unele dintre ele, nu le-am mai recunoscut.
Si asta-i ce am pozat dis de dimineata ( ce e mai intunecat, e facut inainte sa se lumineze bine) .
Fasolea a crescut, dar nu stiu daca mai are timp sa mai si faca teci. Varza se tot chinuie sa faca de-o capatana, dar nu-i prea iese bine, in plus e si mancata de fluturasii aia albi si draguti, care-s puzderie pe ea.
Ardeii capia vad ca si-au revenit, i-am curatat de fructele care se stricau la varf si am curatat si frunzele patate. Nu-s ei mari, dar sunt sanatosi.
Dovleceii care nu se mai opresc din rodit.
Deci, dragi oraseni care aveti de gand sa va mutati la tara/curte si sa va puneti legume. Daca lasati legumele in vrej, cum am facut eu cu castravetii sau pe plante ( rosii si vinete), nu e ca si cum ar sta in frigider!
Eu am crezut ca am descoperit apa calda, ca-i o metoda mai buna decat frigiderul si daca le tin asa, ele vor sta proaspete. Nu, nu-i asa, ele imbatranesc. Si nu mai sunt bune. Iar munca voastra e in van :).
