Si a plouat ca-n povesti

A plouat de a rupt pamantul. Si a batut un vant turbat.
Asta sambata, ca de duminica seara ...e alta poveste.

Singurele fericite au fost ratele.

Cum vedeau o baltoaca erau buluc in ea. Daca era cu noroi mai mult, cu atat mai mare era placerea. S-au facut ca niste porci toate. Iar zapacitei de mai sus nu i-a ajuns ploaia, a simtit nevoia sa se bage si in lighean.
Iar de duminica seara a inceput sa fulguiasca.
Dimineata asta s-a lasat cu surprize : totul era alb, frumos, zapada era destul de mare, cam pana la jumatatea gambei ( poze maine, sper, ca azi dimineata n-a fost timp ). Asadar dupa bautul cafelei, am trecut la dat zapada in curte, la pasari, pe langa masini, in fata portii. Excelent exercitiu, abia imi trecuse durerea de spate, acum a revenit, draga mea prietena extrem de fidela.
Am ras de rate si gaini ca nu le venea sa iasa afara din cotete, nu le venea sa calce pe zapada. Au stat ceva pana si-au luat curaj sa iasa. Se uitau din pragul cotetelor, foarte curioase, la chestia aia alba care era peste tot in curte.
Drumul pana la autostrada a fost greoi, mai ales in portiunile unde e vale si-s si curbe, dar era curatat se putea circula.
Si intr-un final am intrat in Bucuresti, in aglomeratie, in strazile inundate de zapada topita, iar pe masini era o chestie negra care parea a aduce a un soi de zapada.
Urat!

Solar - post 4

Cam asa arata ce au facut mesterii.
Avem o usa gata. Si s-a inceput sudarea tevilor sus pe coama.

 

Cam asta e stadiul actual. Lucian crede ca pe saptamana viitoare l-ar cam termina urmand sa achizitionam si sa punem folia.

Intrebare-ntrebatoare :)

Cam cum credeti voi ca ne simtim noi, cand ne trezim dimineata si vedem asa ceva ?

Inca mai gradinarim

Pentru ca sambata si duminica a fost atat de frumos, am profitat de ocazie si mi-am inceput gradinita de flori. De fapt, acum e in stadiul de mini-gradinita, dar o sa am grija sa devina o gradina mare, frumoasa, bogata.
Am plantat tufanelele.

Am mutat trandafirii pe care " i-am mostenit" si care stateau exact pe locul viitoarei sere de rasaduri ( vai de capul meu ce chinuiala este sa-i scoti din pamant!).

Am plantat trandafirii cumparati.

Urmeaza sa-i acopar cu cate o sticla de plastic, pentru a fi feriti de gerurile care vor urma.
Si am plantat si butasul de vita de vie cu struguri de masa, care in poza are un ciorchine de-ti lasa gura plina de apa.

Nu mai stiu cum se numea soiul, dar cica-i rezistent la frig, boli etc. Sper sa fie adevarat, inca n-am scapat de sentimentul ca mi-am luat o mare teapa. Vreau sa mai iau cativa butasi de vita cu struguri de masa.
Am mutat rozmarinul in ghiveci ( impropriu spus ghiveci, e un bidon de plastic, dar altceva atat de mare nu am avut, de la un timp l-a apucat crescutul ). A scapat cu bine de inghetul de saptamana trecuta, din pacate busuiocul l-am pierdut. Am citit ca busuiocul ar rezista la frig, rosmarinul nu, dar vad ca-i taman invers. Ori poate ca din cauza ca rosmarinul era oarecum aparat de ardeii iuti, a scapat nevatamat de data asta.

Si am avut si o surpriza neplacuta pe ardeii iuti din casa am gasit niste insecte, cam semanau cu puricii lanosi. Le-am facut o baie buna si sunt in atenta urmarire.

Am cules ardeii iuti din gradina, au fost atinsi bine de ger si am scos plantele din pamant. Urmeaza sa bagam motocultorul in functiune, pentru o aratura zdravana si cam terminam.
Nu credeam ca e atat de greu sa formezi o gradina pe un loc nefolosit deloc.
Fostii proprietari nu au folosit acea portiune din curte. Pamantul a fost oarecum tare, era inmuiat de ploi, dar cam la 10 cm sau poate 15 cm in adancime era uscat. Noroc cu motocultorul, Lucian a rezolvat imediat problema asta. Am curatat locul, nu chiar asa cum imi doream, nivelarea pamantului, plantarea si formarea cerculetelor din caramida. Cerculetele le-a facut Lucian, eu ii dadeam caramizi la mana.
Caramizile erau lasate de fostii proprietari, ma cam incurcau acolo unde erau, nici in alt loc nu le puteam pune, asa ca mi-a venit ideea de a-mi decora gradinita cu flori cu ele.
Si-mi place cum se vede, voi continua .

Toamna si la noi

Brrr, ce vreme urata! Ce umezeala si ce frig! Urat, urat!
Sambata, pentru ca a fost frumos, am facut ceva curatenie prin curte si gradina, mai avem de lucru destul si am finalizat ziua cu niste peste la gratar gatit de Lucian, el e maestrul bucatar cand e vorba de peste, fiind fost marinar are niste retete si niste trucuri tare bune si utile. Duminica am fost plecati mai toata ziua ( am observat ca iesim mai des acum, decat atunci cand stateam in Bucuresti ), iar seara ne-au intampinat animale si pasari suparate, pentru ca le era tare foame. Am ajuns la fix acasa, pentru ca dupa jumatate de ora s-a pus pe plouat, tunat si fulgerat de parca eram in mijlocul verii.
Ieri Lucian a scos cam tot din gradina, au mai ramas ardeii iuti, care inca mai rezista, varza, patrunjelul si fasolea. Arata rau gradina goala, dar asa imi vin idei pentru viitoarea gradina. " Vad " mult mai bine viitoarele straturi. Pana acum am schimbat cam trei planuri de aranjare, sper sa ma opresc o data.
Mi-am luat ceva trandafiri si butasi de vita cu struguri de masa, pe care nu am apucat sa ii pun. Evident, criteriul a fost poza de pe ambalaj si din cauza asta am plecat din magazin cu un sentiment acut ca mi-am luat o mare teapa. Inca mai am sentimentul asta.
Am vrut sa luam si ceva pomisori, dar nu i-au placut lui Lucian cum aratau, asa ca vom amana pentru la primavara treaba asta.
Am mai luat seminte de fel si fel de rosii si ardei iuti. Vor fi puse in gradina, nu in solar. Pentru solar vom cumpara seminte de la SCDL Buzau, au seminte ecologice si au multe soiuri si multe sorturi. Ne-am cam hotarat ce legume si ce soiuri sa punem, dar inca mai discutam pe tema asta.
Dupa indelungi cercetari, palpari, cautari pe net, discutii in contradictoriu si iar cercetari amanuntite, am ajuns la concluzia ca Gore e o fetita. Adi a fost foarte simpatic cand ne-a auzit vorbind despre asta. Ne-a ascultat atent si apoi a spus : Mami, da` de ce e Gore fetita acum? . Intr-un final, am votat cu totii ca numele ii va ramane tot Gore, pare ca si l-a insusit. Nu mai e catelul cuminte care era, s-a obraznicit, bate matoancele mici, incearca si cu cele mari, dar isi ia cate o laba peste botic si incepe sa planga, este foarte lacoma, se lungeste in vasele cu mancare, ca sa nu mai manance nimeni si latraaaaaaa intr-una, intr-una. A vazut ca daca nu o bagam in seama, are mare succes cand ne prinde pantalonii si incepe sa traga de ei. Ii place sa fie alintata, mangaiata, luata in brate si rasfatata.
Imi place cum miroase in sat acum, un pic a acru, un pic a vin, un pic a fructe in fermentatie si un pic mai mult a fum, semn ca oamenii au inceput sa-si faca focul in case. 
De cateva zile vuieste satul. Sunt discutii peste discutii pe la colturi de strada. Se pare ca primarul a vandut unul din islazuri unor italieni, ca sa puna aia eoliene acolo. O fi adevarat sau nu, inca nu am aflat sigur, dar din experienta stiu ca nici un zvon nu apare din senin, exista un sambure de adevar. Daca e bine sau nu? Desi oamenii sunt nemultumiti, pentru ca era cel mai aproape islaz de sat, eu cred ca totusi e bine. Prea e mort judetul asta, sunt necesare ceva investitii. Sa speram ca primarul a facut cu cap ce a facut si ca va fi bine.

Prea de tot, prea ca la tara :)

Am carnet de conducere de zece ani de acum si conduc efectiv de vreo noua, cam zilnic. Fara probleme, fara incidente majore. De fapt am avut unul, eram si eu la inceput si mi-a dat tata cheile sa-i scot Dacia lui din garaj. Mandra nevoie mare, iau cheile, ma urc ca o diva in masina, o pornesc, bag marsarier si dau cu spatele. Am scos masina din garaj, dar bara din fata a ramas in curte. Tata, saracu`, a oftat adanc si a zis doar ca-s cel mai destept copil din cati are. M-am simtit tare prost atunci, dar el a continuat sa-mi mai dea masina lui si in modul asta nu mi-am pierdut increderea in mine.
In fine, am deviat. Deci asa cum ziceam, circul pe drumurile patriei de noua ani. Niciodata nu m-a oprit politia, dar niciodata! O fi din cauza chipului meu, ca am o fata mai naiva asa, care poate ca inspira un pic de incredere. Nu stiu, dar cert e ca nu m-a oprit politia. Pana aseara.
Aseara, in drum spre casa, grabita nevoie mare (stomacul ghiortaia rau de tot ), dar si dusa pe ganduri, ca vorbisem cu frate-meu sa ne intalnim azi sa i le aduc pe Mitilla si pe Frumusica, pentru operatia de sterilizare, ies dupa autostrada si intru in primul sat. Intrarea in satul acela sa face printr-o curba, destul de adanca, asa ca vrei - nu vrei e obligatoriu sa reduci viteza. Imediat dupa curba, vad masina de politie, vad politaiul in mijlocul soselei si-l vad ca face semne. Cred ca am facut o moaca la el, ca l-am vazut zambind incantat. Imi ziceam " Ma, asta mie imi face semnele alea disperate?! Mie, ma?!  Poate o fi o greseala ceva, dar hai sa opresc ." Pun semnal dreapta, opresc masina si las geamul in jos increzatoare ca poate ma intreaba cat e ceasul. La radio urlau, de nu imi auzeam nici eu gandurile, baietii de la ACDC. Ma uit la politai, era un tinerel, un pustan, mi s-a parut ca si uniforma era un pic diferita de a colegului lui, ii vad buzele ca i se misca, nu inteleg nimic, ii vad fata crispata si-mi dau seama ca trebuie sa inchid radioul. Clar nu aveam aceleasi gusturi muzicale! Politaiul isi ia un zambet profesional si imi zice : "Buna seara, sunt agent....( va dati seama ca nu i-am putut retine numele, voiam sa-l aud odata ca ma intreaba cat e ceasul) va rog sa-mi aratati actele dvs si actele masinii!". Mai intai raman muta de surprindere, apoi incep sa-mi caut actele cu febrilitate. Si ma gandeam : "Ce mama naibii de acte trebuie sa-i dau astuia....Actele mele...deci buletin si permis, nu? Dar daca imi cere certificat de nastere sau mai stiu eu ce, ce fac???" . In timpul asta incercam sa-mi smulg permisul din portofel ( am portofelul ala de vreo patru ani, iar permisul sta in locasul lui de acelasi timp, efectiv fiind lipit acolo). Si trag si trag si trag de nenorocitul ala de permis, injurandu-ma in gand ca nu am putut gasi un alt loc mai larg, in final reusind sa-mi rup o unghie. Era abia-abia sa-mi scape o injuratura urata, dar ma intorc la politai si-i spun cu cel mai diafan zambet si cu cel mai duios glas : "E lipit, nenorocitul!". El, ca un cavaler in uniforma ce era, imi zambeste inapoi si-mi zice : "V-as ajuta, dar nu pot pune eu mana pe portofelul dvs." . Imi cade fata la gandul ca poate crede ca vreau sa-i dau spaga sau ceva de genul, eu care nu las nici un ban la nimeni, niciodata. Si incerc in continuare, mai cu spor, reusind sa-l scot cu un zgomot care arata cat de lipit era acolo. Le ia, se uita la ele si-mi cere si actele masinii. Am avut succes cu ele, erau bagate intr-un buzunar mai larg al portofelului, i le-am dat repede. S-a uitat lung la ele, de doua ori le-a luat la rand, s-a uitat la mine, apoi mi-a spus ca e in regula, pot pleca. Am rasuflat usurata si totodata eram multumita de noua mea experienta. Prima data cand m-a oprit un politai. Si n-a fost rau. Ma gandeam ca mai vreau sa intalnesc altul peste exact alti zece ani de condus.
Azi dimineata, ora sapte eram pe drum cu matoancele in masina, care miorlaiau, de fapt oracaiau in toata regula pe bancheta din spate, erau speriate, infometate ( nu au voie sa manance inainte de operatie) si pline de toti nervii posibili ca erau tinute in cusca. Tot la intrarea in satul respectiv, evident pe sens opus celui de aseara si acolo e o curba, dar mai mica, unde trebuie sa opresti ca ai "cedeaza". Opresc, ma asigur si cand dau sa pornesc vad o masina de politie. Ca si aseara, era un politai...politai si un... elev sa-i zic, dar de data asta era o fatuca in uniforma aia un pic diferita de a politaiului. Ma uit la ea si o vad cu ochii cat cepele la mine, efectiv topaia de nerabdare sa ma opreasca. Pornesc si pun semnal dreapta inainte sa-mi faca semn, oricum era pusa in fata masinii. Opresc, las geamul si ma uit la ea. O pustoaica blonda,  teapana in uniforma aia si foarte-foarte serioasa. Atunci imi trece si mie prin cap ca sunt elevi si fac practica ( asta ca sa nu zic ca se joaca cu simtamintele noastre si cu nivelul tensiunii arteriale, unii, mai slabi de inima, putand intra in fibrilatii ). Se prezinta si imi cere actele. Le-am scos fara probleme de data asta, dar in timp ce mi le verifica incep matoancele mele dragi sa urle iar, si mai tare si mai urat, amandoua in acelasi timp. Tipa se uita pe bancheta din spate si intreaba :" Ce aveti in cusca?" . Eu, care de regula gasesc circumstante atenuante altora, imi zic ca la modul in care rageau poate fata nu si-a putut da seama ca-s pisici. O lamuresc scurt, cu gandul ca ma lasa in pace odata si-mi da actele inapoi, pentru ca ma grabeam tare la intalnirea cu frate-meu. Dar ea parea ca nu se grabeste si ma intreaba iar : "Si unde le duceti?". Deja incepea sa ma agaseze fatuca, dar nevoita fiind ii raspund : " La castrat!". Da din cap si-mi fac iluzii ca a inteles. Dar aud urmatoarea intrebare : " Si de ce le duceti la castrat?" .  Ma uit fix in ochii ei si ma intreb daca isi bate joc de mine. In tot timpul asta, matoancele mele scoteau niste sunete cum n-am auzit in viata mea, nu credeam ca niste pisici pot face in halul ala. Si-i raspund : Doamna, pardon, domnisoara politist, animalele se sterilizeaza ca sa nu mai faca pui!
 Asta stiu, imi raspunde pe un ton taios, dar ati spus ca le castrati, nu ca le sterilizati!.
Mai, nene, mai, cum de am io asa ghinion exact in dimineata asta, cand arde camasa pe mine? Si nesuferitele astea urla sa-mi faca in ciuda, nu alta, ma gandesc amarata si cu ochii pe ceas. Dar ii raspund zambind, cu zambetul meu cel mai fermecator : E acelasi lucru, stimata domnisoara politist! Castrat sau sterilizat, inseamna o operatie prin care femelele nu mai pot face pui.
Se uita la mine banuitoare, lung, cu o privire care se voia infricosatoare. Si imi spune : Deci nu le lasati pe autostrada, da?
A venit randul meu sa intepenesc la intrebarea ei, ma gandeam ca cine stie ce are in cap, mai ajung si la politie. Imi iau cea mai serioasa fata cu putinta si ii spun ca eu nu omor animale. Se pare ca m-a crezut, pentru ca dupa ce m-a mai masurat o data din ochi, s-a mai uitat o data la matuci, s-a indurat si mi-a dat actele.
Rezultatul : evident ca am intarziat la intalnirea cu frate-meu, noroc ca-i baiat bun si m-a inteles.
Si acum stau ca pe ghimpi pana dupa-amiaza cand mi le-o aduce inapoi, sa le vad eu ca sunt bine amandoua.

Seminte

Pentru ca Simona, intr-o recenta postare a dat startul la stransul semintelor, iar eu care-i sunt un fan inrait si o consider si un fel de mentor al meu in ale traiului la tara, am zis ca trebuie sa incep si eu.
V-am zis ca am fost vineri la Lunguletu si am gasit acei ardei iuti cireasa pe care ii caut de mult. Am incercat vineri seara unul la o ciorbita, am gustat prima data timid, mi-a parut iute, dar acceptabil si am mai muscat cu un pic mai mult curaj....si nu mi-a mai trebuit iuteala pana aseara! Sunt absolut criminali, pana acum nu mi s-a intamplat sa-mi amorteasca si gura de atata iuteala.
Asa ca i-am pus la uscat frumusel, iar semintele le vom planta in primavara si le vom da celor care-s mai rezistenti ca mine, ca eu nu pot. Imi place iuteala foarte mult, dar nu-s rezistenta defel.

Cei de mai jos sunt din cei din care am avut plantati in curte. Sunt iuti, dar ii pot manca, sunt mai omenosi.
Foarte productivi si foarte aratosi, inca sunt plini de flori si fructe in diferite stadii de coacere.

 

Aici avem semintele unui dovleac placintar pe care l-am luat tot de la Lunguletu. Jumatate l-am facut placinta, jumatate l-am copt in cuptor. A fost delicios, iar tanti Ioana mi-a laudat placinta, asa ca-s mandra tare. I-am promis si ei seminte, ca a avut saracul dovleac o gramada.

Si aici avem seminte de dovlecei, din cei din curte, care au fost un mare succes. Si acum mai fac rod, narozii.

Cam asta e inceputul sezonului de seminte la mine. Cam timid si cam sarac, dar finalul conteaza, nu :) ?

Un inceput si un sfarsit. Material pentru incarcarea bateriilor.

Ia luati voi d-aicisia, ceva frumos si bun, potrivit pentru incarcarea bateriilor personale, ca doar suntem la mijlocul saptamanii de lucru.

Sa va pun si o melodie frumoasa ( hai, ca nu e zgubiliciune d-aia de ascult eu, sigur o sa va placa!) pentru a intra intr-o atmosfera cat mai potrivita pentru ceea ce urmeaza.

NU trisati! Mai intai dati drumul la muzica !

Ati dat? Eee? Asa-i ca-i tare?
Buuun! Acum hai sa va arat cam ce se vede de la mine din ograda.



Un inceput de ZI ( puteti da click pe poze pentru a le vedea in format mai mare).
Pozele nu sunt lucrate, asta e culoarea naturala a cerului, a soarelui, a norilor.

Si un final de ZI.

 Pentru apusul asta fabulos de aseara, aproape ca eram sa ard mancarea, dar m-au inteles baietii mei, aveam un scop nobil :).

Nu e mai bine acum?

Numai pentru cei care au cazut in melancolie, ca sa va reveniti, ascultati melodia de mai jos.