luni, 7 noiembrie 2016

Alegeri, decizii, motive

Putem sa-i spunem acestei postari ca-i un fel de refulare. Un rezultat al mai multor intamplari recente. Un raspuns sau o clarificare.
Va dau mai jos cateva exemple. Sper sa nu ma lungesc, dar cum sunt nevorbita, cine mai stie :).

 * Am fost recent in Bucuresti in vizite la neamuri ca ma usca dorul de ei. La intoarcere am oprit in Auchan-ul de pe Maniu sa ne refacem stocul de cafea si sa mai tragem un ochi la legumele care le vand. Trecand peste faptul ca aveau niste ceapa verde fara nici un miros de ceapa (cum mama naibii reusesc sa o faca asa?!), am auzit o discutie intre doua tipe la raionul de lactate:
- Auzi, ce smantana sa iau? Lichida sau solida? Pentru ca la ciorbe se pune d-aia lichida.

 * Saptamana trecuta a aparut in online un articol despre noi. O surpriza placuta a fost ca multi ne-au felicitat si incurajat si am descoperit ca sunt oameni care chiar au urmarit blogul si stiu multe despre noi. Insa unii s-au apucat sa compare mere cu pere, s-au apucat sa ne faca socoteli la bani, la castig, iar cineva a spus ca nu ne permitem un all-inclusive (asta chiar m-a facut sa rad, stiindu-mi firea si felul de a fi). Insa dintre toate comentariile, unul mi-a atras atentia. In el cineva spunea ca o sa faca si el acest pas dar la pensie, cand stie ca-i vine un venit sigur lunar si se intreba de ce am facut-o pentru ca nici noi nu intinerim si la batranete e mai greu de muncit.

 * Sambata asta m-am dus pana la magazinul din sat. Acolo cineva mi-a spus ca tot nu intelege de ce am lasat noi Bucurestiul pentru praful din Rascaeti. Iar eu tot nu pot sa inteleg de ce ei nu inteleg!



Pai s-o luam pe rand, zic.
In momentul in care am auzit smantana lichida, in cap mi-a venit imaginea oalei de lut a lui mamaie plina cu smantana sau galetusele de smantana pe care le iau de aici din sat. Poti sa te joci cu ele, pline fiind: sa le rotesti, sa le rastorni cu fundul in sus, sa le arunci si prinzi - smantana aia nu o sa cada niciodata din ele! Natural, nu exista smantana lichida. Numai faptul ca stiu lucrul asta, ar fi unul din motivele mutarii. Iar faptul ca putem consuma smantana adevarata, ar fi altul.


Alt motiv ar fi ca m-am saturat sa mi se spuna fel si fel de lucruri idioate prin fel si fel de mesaje si sa fiu obligata sa consum ceea ce-mi zic ei. De exemplu, cat de nociv este laptele crud, baut caldut imediat dupa muls si care mi se acreste intr-o zi, dar cat de bun si sanatos e cel mort din cutie de carton valabil un an, cel putin. Sau branza facuta-n casa din lapte crud. Sau ouale. Sau ca trebuie, e imperios necesar chiar, sa cumpar nu stiu ce produs, pentru ca merit. Sau ca la ciorba se pune smantana lichida.
Lucrurile astea nu mai tin. Am inteles metoda, am inteles cauza, nu-mi place si refuz.
Fiecare trebuie sa poata alege ceea ce crede ca-i mai bun pentru el.


Atunci cand cineva vorbeste prima data cu noi, prima intrebare este: care a fost motivul pentru care v-ati mutat? E o intrebare normala si fireasca la care raspund cu placere: stres, praf, mizerie, targete, vanzari, aglomeratie, galagie, telefoane, rapoarte, blocaje, stat cu orele-n trafic, faptul ca nu eram langa copil etc (cel mai mult m-a durut si ma doare si o sa ma doara toata viata faptul ca nu am fost langa Adi cand a facut primul pas si a trebuit soacra-mea sa-mi povesteasca. Eu eram la birou, la munca. Atunci am realizat ca nici o suma de bani, oricat ar fi de mare, nu poate justifica aceasta lipsa pe care o am: faptul ca nu am vazut primul pas facut de copilul meu.)
Printre altele, am visat si ceva de genul asta:


Si il am. Ce vedeti in poza de mai sus este o sosea pe langa sat (se vede satul in dreapta sus). In stanga sus se vede una din cele patru paduri care-l inconjoara.
Ei? Cum e dimineata pe la 08.30 pe Maniu :)?

 Revenind, imediat dupa prima intrebare, inevitabil, a doua intrebare este: aveti apa calda/baie?
Ma! atat ma enerveaza intrebarea asta de nu pot sa spun! Tin minte ca i-am raspuns odata cuiva mai cu nervi, exasperata de intrebarea asta si de faptul ca nu se stie un lucru atat de banal: Da, frate, s-a inventat apa calda si la tara! Si unii de pe acolo au baile cat sufrageria ta! Intorci caruta-n ele!
Mi-a parut rau imediat dupa ce mi-a iesit porumbelul pentru ca mi-am dat seama ca informatiile nu ajung in presa si la tv, adica acolo unde se uita tot romanul. Ca se promoveaza tot ce-i mai rau si mai urat si altceva nu are loc. D-aia am si renuntat la televizor de mai bine de sase ani. Dar asta e un alt subiect.
Asadar, alt motiv: spatiu mare, curte si gradina, confort. Ca vin la pachet cu multa munca, asta e partea a doua, dar trebuie sa iei in calcul ca sedentarismul face ravagii in organism. Iar daca la tara ti-e "jena" de munca, mai bine las-o balta!


Un alt motiv pentru care ne-am mutat la tara a fost Adi.
Adi, cam pana-n intr-aIII a - a IV a a fost un copil foarte slab, foarte palid, transparent chiar, cu niste cearcane mari, negre si adanci, cu nasul mereu curgand, cu gatul mereu inflamat, deseori cu puncte de puroi in gat, cu alergii la tot si toate. La un moment dat avea niste bube pe picioare de imi era jena sa il las in pantalon scurt si-mi plangea sufletul pentru el.
Am fost cu el peste tot, evident. A inghitit saracu` antibiotice si alte porcarii prescrise, fara a avea nici un rezultat. Insa o singura doctorita (si a fost ultimul control pe care i l-am mai facut in privinta asta) mi-a spus ca e un mic alergic, ca nu ii prescrie nici un tratament medicamentos pentru ca nu e bolnav in adevaratul sens al cuvantului, dar ca i-ar prinde foarte bine aerul si mancarea de tara.
Dupa o luna de stat aici, fiind si vara, Adi s-a bronzat si a capatat un aspect sanatos. Iar aspectul i-a ramas asa si acum, desi nu putem spune ca sta numai pe afara, fir-ar mama lui de computer!. La cca 2-3 luni de cand ne-am mutat aici, alergiile s-au oprit. De tot. A mai racit de cateva ori, insa a avut forme usoare care au trecut c-un ceai si o supa. Nu febra, nu bolit la pat. Noi, Lucian si cu mine, nu am mai racit deloc de cand suntem aici. Lucian are 1.85m in inaltime, iar Adi, care luna asta face 16 ani, l-a depasit pe taica-sau cu juma` de lat de palma, fiind si mult mai legat, mai voinic decat el.
NU spun ca lucrul asta e valabil pentru toti copiii, spun numai ceea ce ni s-a intamplat noua.

Mai vreti motive? Mai luati motive :).
















In privinta pensiei, zic asa: hai sa fim optimisti si sa credem ca pana ne-o veni randul sa intram in pensie si cativa ani dup-aia, sistemul de pensii de stat nu o sa dea faliment.
De ce ar crede careva ca doar patronul la care lucreaza poate plati taxele si asigurarile la stat, iar tu, cel care lucrezi in firma ta, nu ai face-o? Ce-i diferit? Nimic, poate doar faptul ca stii exact si sigur cat si ce ai platit, ca am mai auzit cazuri cand unii au zis ca platesc oamenilor taxele si nu au facut-o.
Iar in ceea ce priveste all-inclusive-ul, sarind peste nelamurirea pe care o am (de ce ar crede careva ca idealul meu in viata a fost sau este sa muncesc un an ca sa stau o saptamana la un hotel aglomerat si zgomotos cine stie pe unde), am sa arat o mica parte dintr-un altfel de "all-inclusive":


















Evident, este vorba de alegeri si moduri de a privi viata. Este vorba de ceea ce iti doresti de la viata.
Fiecare alege ce crede ca-i mai bine pentru el. Dar inainte de asta trebuie sa te informezi, iar astea nu-s vorbe-n vant.
Sunt una din persoanele care am ales o viata mai simpla, mai linistita, mai saraca, din punctul unora de vedere. Eu o consider cu mult mai bogata fata de cea din Bucuresti. Desigur ca ei se refera la partea financiara. Desigur ca eu ma refer la restul aspectelor prin care iti poti face o viata mai plina, mai bogata, mai frumoasa. O viata pe care s-o simti cu adevarat c-o traiesti, nu s-o simti ca trece pe langa tine.
Am ales sa fiu sclav pe plantatia mea decat pe a altora. Noii mei sefi, plantele, sunt mult mai reusiti decat cei umani (a nu se intelege ca am avut parte numai de sefi naspa, ca nu-i deloc asa!).
Arat ca se poate si altfel.
Promovez si recomand viata la tara, dar spun tututor mereu si mereu ca viata la tara nu e pentru toti, ca nu e o viata usoara. De aceea trebuie sa te informezi.
Sunt alegerile noastre si cine vrea sa vada, vede. Cine vrea sa inteleaga, intelege.
Cine nu, nu-i bai mare. In timpul asta, de cand lucrez cu plante si animale, am invatat ca Natura nu face nimic aiurea si fara rost. Cumva, face ca totul sa fie foarte echilibrat.

43 de comentarii:

  1. Va iubesc oameni frumosi pentru viata frumoasa pe care o impartasiti cu noi :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intotdeauna vor fi pareri, asta e firea omului, sa-si dea cu parerea, sa faca presupuneri. Cu cat ii ignori mai mult, cu atat mai bine :) Spor sa aveti si viata tihnita, ca restul vin ele ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai, comentariile de acolo au fost ok. Ca mi se pare un lucru mitocanesc sa-i faci cuiva socoteala la castig, indiferent ca-l cunosti sau nu, asta e parerea mea si nu m-a afectat.
      Dar mi se pare penibil sa faci o analiza a unui lucru de care habar nu ai, sa arunci niste vorbe aiurea si sa nu-ti asumi ceea sa vorbesti.
      Dar mergem inainte :).

      Ștergere
  3. Mai oameni frumosi :) , lasati lumea sa vorbeasca ! Voi sunteti cei mai norocosi pentru modul in care ati ales sa va traiti viata . Doar cei ce nu au trait macar cateva zile la tara si nu au facut ce faceti voi nu stiu ce fericire mare e sa te tezesti odata cu rasaritul , sa inspiri aerul curat al diminetilor , sa te bucuri de fiecare frunzulita ivita din semintele puse de tine , sa simti gustul adevarat al fructelor si legumelor , al laptelui spumos proaspat muls , al mirosului de paine proaspat scoasa din cuptor si multe altele.Spun asta cu mana pe inima , e minunat ! Desi eu nu am facut pasul decisiv , adica nu m-am mutat definitiv la tara , traiesc aceste minunate senzatii in fiecare wekend si de fiecare data cand se iveste o zi libera , concediu sau mai stiu eu ce .Mai in gluma , mai in serios spun tuturor ca de cand mi-am cumparat casa la tara am reusit sa fentez vizita la psihiatru pentru a ma trata de stres :))))) , curtea si gradina , frumusetea plantelor si satisfactia muncii m-au vindecat de toate. Asa cum ai spus , importante sunt alegerile noastre , alegeri care TREBUIE sa ne faca fericiti !
    Sa fiti sanatosi , sa continuati ce ati inceput , sa aveti succes ...ca restu' sunt doar vorbe in vant .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu va spun sigur ca gradinaritul m-a linistit si mi-a asezat creierii acolo unde trebuie sa fie :).
      Adica dupa zapaceala si stresul de la birou, dupa nopti nedormite in care saream din somn si ma gandeam daca am trimis nu stiu ce raport sau nu stiu ce marfa, faptul ca am putut dormi bustean toata noaptea, ca m-am linistit si odihnit, a fost un mare pas.
      Plantele si gradinaritul m-au ajutat foarte mult, asa ca nu e numai o legenda treaba asta.
      Va multumesc mult pentru comentariu si incurajari. Si va felicit pentru gospodaria de la tara :)

      Ștergere
  4. (si) voi ati fost - si sunteti - inspiratia mea. Nu am reusit sa ajung la echilibrul vostru, nici in organizare, nici in cultura plantelor sau cresterea animalelor si nici... mental :). Dar uite ca intram in a doua iarna la curte si iubesc viata asta, chiar si atunci cand o mai injur :)). Nu oricine isi poate asuma o astfel de schimbare, nici eu nu am facut-o 100%. Dar da, cum te incarci de viata la tara nu cred sa o mai faci nicaieri... chiar daca toti traim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oho! organizarea! un capitol la care cred ca vom fi restanti mereu.
      dar iti spun ca in timp lucrurile se aseaza si incepi sa vezi cursul normal.
      ceea ce pentru bastinasi este natural, noi, stramutatii, trebuie sa invatam. dar asta e un pas inainte, un lucru care atarna greu in "CV-ul" vietii noastre.
      eu asa zic :)

      Ștergere
  5. si mai e si felul in care traiesti!
    -1- sa traiesti la un birou[sau ma rog -la un serviciu] si sa tragi cu urechea la ce se lauda colega ca face de papica si cum stie ea de bine sa se chiverniseasca de prin magazine ,...ca a auzit si ea de smantana aia mai flescaita de pe la vrun post TV ori vreo reclama - ori a bagat capul pe internet in vreo reteta gen "geimi oliver"--astea-s alea de nu-si dau fundul jos din blok ca sa treaca pe la 'a batrana pe la tara si-s fudule fok ca-s cele mai.....
    -2- cei care au memorie:-memoria gusturilor,a mirosurilor , a peisajului ,...a tuturor chestiilor care ti-au dat forma vietii, care te-au facut sa fi om...si sa nu-ti fie rusine cu lokul de unde ai plecat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa-i. gusturile, mirosul s-au uitat. am vazut de nenumarate ori asta la cei care au cumparat legume de la noi.
      dar e bine ca unii incep si-si reamintesc.
      cel mai mult mi-a placut de un domn care a luat rosii de la noi si la urmatoarea comanda mi-a spus la telefon ca rosiile sunt asa cum trebuie sa fie. si-a reamintit :)

      Ștergere
  6. ca nu-i simplu de lok sa alegi intre cisme de cauciuc pline de glod cand ploua si pantofi de antilopa cand iti dai kurul jos din masina...

    RăspundețiȘtergere
  7. Bravo, felicitari pentru articol! "Gura lumii ii sloboda", zice o vorba. :)
    Pozele sunt foarte frumoase, dar cea cu soba m-a facut sa ma uit cateva minute la ea. :)
    Sa-aveti multa sanatate toti si sa va bucurati multi ani inainte de toate frumusetile ce va inconjoara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Mihaela, casuta noastra e mititica :). Coltul acela este odihnitor, dar e micut.
      Multa sanatate si spor si de la noi!

      Ștergere
  8. Noi stim ce vrei sa spui Iuliana pentru ca si noi ne confruntam cu aceleasi intrebari (din iunie anul acesta)iar cum noi ne-am mutat in padure pe un munte nici macar localnicii nu ne inteleg ,asa ca suntem intre ciocan si nicovala dar cel mai important este ca noi ne simtim bine iar fetele noastre sunt foarte fercite aici.De la Ferma Haiducului va transmitem multa sanatate si forta de munca iar daca vreo data treceti prin maramures sunteti bine veniti sa ne vizitati.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu va felicit inca o data pentru ceea ce faceti. Mult spor si putere de munca!
      Mi-ar placea sa ajung pe acolo :). Nici nu-ti inchipui cat de mult. Poate o sa reusim vreodata, cine stie.

      Ștergere
  9. "aaa, si ai si aspirator?" nu, e doar o iluzie! pentru multi, a sta in afara orasului inseamna viata la tara din secolul 18. asa ma distreaza sa le povestesc unor oraseni, locuitori ai stradutelor pline de glod si fara utilitati, cum e cu fibra optica, apa, canal si in curand asfalt cu rigole circulabile. asa, mai ca la tara :)
    si privitor la facut calcule: oamenii uita sa calculeze manopera. li se pare scumpa o pasta de macese, ce, macesele cresc singure pe marginea drumului, nici gand sa ia in calcul ce munca de chinez batran implica. la fel li se par scumpe dulceturile de nuci verzi sau trandafiri - sa le faca ei daca-s asa usor de facut. sau stransul semintelor, ce, le iei din gradina. cata munca implica, insa, nici nu gandesc. sau pierderile cand nu dai cu chimicale, cand trebuie sa plantezi de 3 ori aceleasi chestii. sau cand vine o superfurtuna si-ti ia acoperisul, gardul (nu mai e nenea administratorul sa repare si apoi sa recupereze banii de la toti, in timp, cand ceva se strica trebuie reparat ieri, daca se poate.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hai ca m-ai facut sa rad cu noaptea-n cap cu aspiratorul tau :)).
      dar ai dreptate. ei isi inchipuie ca la tara se traieste ca-n secolul 18, am vazut asta. si da, manopera se uita intotdeauna, la fel si cheltuielile adiacente (gaz, lemne, apa etc)
      (pasta aia de macese e infiorator de facut)

      Ștergere
  10. "Dacă nu lupţi pentru visele tale, te va angaja cineva să lupţi pentru visele lui!"...

    RăspundețiȘtergere
  11. Da'pe aia cu "Si nu va e frig iarna?"o stii? Sau cea cu "Da' ce v-a trebuit atata teren?"- "Pai e de munca aici, frate!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) aia cu iarna e asa: pai si?..iarna?...cum?
      iar faza cu munca sa nu mai zic, la fel de enervanta. eu le-am mai zis. oriunde te uiti in curte sau in casa, e ceva de facut. dar o luam si noi pe rand ca-s numai patru maini.

      Ștergere
  12. Asta inseamna a spune lucrurilor pe nume .
    CORECT SI FOARTE ADEVARAT .
    Rodica

    RăspundețiȘtergere
  13. Cred ca cel mai bine se potrioveste citatul lui Lincoln "nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai". O seara buna oameni minunati si bucurati -va de viata voastra, nu usoara, nici blanda ci "tihnita".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiam citatul, dar imi place tare mult :). Multumesc

      Ștergere
  14. Vă urmăresc de o perioadă de timp si sunt incantat de ceea ce citesc. De 2 ani mi-am început si eu viata la țară .Eu informatician, soția economist. Colegii au rămas uimiți cum pot să plec de la tastatura la coada sapei!!

    . Aveti dreptate în tot ceea ce ati precizat in articol . Ceea ce ati spus este o copie și a întâmplărilor din viața mea.Bravo! În ziua de azi normalul a devenit ANORMAL

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! De ce s-o mira toata lumea ca facem pasul asta? Dezinformarea este una din cauze. Si ignoranta, as mai putea adauga.
      Felicitari pentru pasul facut :)! Multa putere de munca si spor in tot ce faceti!

      Ștergere
  15. Cat de mult imi place cum scrieti ! Felicitari pentru alegerea facuta ! Este o adevarata binecuvantare sa traiesti asa, la aer curat, fara stresul din orasele mari, cu hrana sanatoasa. Apropo de televizor, nici eu nu ma mai uit de multi ani, decat foarte, foarte rar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si nu-i mai bine fara tv? Eu zic ca da. Adica la noi s-a vazut imediat efectul.
      Multumesc mult pentru mesaj si cuvintele frumoase :)

      Ștergere
  16. Incantator articolul! Rascoleste rana, o curata, o dezinfecteaza, dar apoi o panseaza si, dupa ce o vindeca, nici nu zici ca a mai fost vreo rana pe-acolo. Cuvinte din adevar. Felicitari!
    Va urmarim si noi blogul de cativa ani si ne-ati fost, nu o data, sursa de inspiratie. Anul trecut ne-am luat si noi lumea-n cap si ne-am mutat din Bucuresti in Ardeal. :) La sfarsitul lunii acesteia facem un an de viata la tara. Descoperim, invatam si ne adaptam din mers. Ne-am povestit si noi peripetiile pe blogul nostru "Gradina lui Dumnezeu" (http://ingradinaluidumnezeu.blogspot.ro/). Stiu ca asemenea impartasiri de experienta ii ajuta pe cei neincrezatori, tematori, dar care isi doresc sa faca un asemenea pas. Va felicitam pentru viata frumoasa pe care o creionati acolo si pe care o impartasiti cu noi, cititorii si prietenii necunoscuti.
    Liliana si Adrian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitari! Am intrat putin pe blog si mi-a placut ce am vazut. Abia astept sa mai citesc.
      Multumesc :)

      Ștergere
  17. Frumos, frumos, frumos...superb!

    Felicitari!

    Sanatate si spor in toate!

    RăspundețiȘtergere
  18. "Viata la tara nu-i pentru toata lumea"... nu, nu este.
    Ti-am mai spus, eu va apreciez foarte tare ca ati avut curaj. Eu nu am curajul asta. Desi tanjesc dupa bucata mea de pamant, desi ce reusesc eu sa cresc acolo mi se par cele mai bune chestii mancate vreodata, desi acolo simt ca sunt perfecta, nu am inca acest mare curaj sa zic: gata cu viata asta care trece pe langa mine, vreau sa trec eu prin viata...
    Sunteti niste oameni de toata isprava si mie imi sunteti tare dragi. Blogul acesta al tau e o refulare pentru mine, ceva de genul "ce vreau sa fac eu cand ma voi face mare" :).
    Si daca unii oameni nu inteleg alegerea voastra... atata pierdere. Sunt oameni (parca din ce in ce mai multi) care nu inteleg ce cauta ei in viata lor, sunt oameni pentru care a da "check in" la "Shaorma Dristor" inseamna succesul maxim...
    Succes in ceea ce faceti. Sunteti niste oamneni minunati!
    PS: a... si pentru gainile acelea din copacul plin de zapada te si invidiez putin :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt sigura ca intr-o zi o sa realizezi brusc ca "te-ai facut mare" si ca a venit timpul :). Multumesc pt cuvintele frumoase.

      Ștergere
  19. Bravo! Vă ador, deși e prima dată când ajung pe site-ul ăsta. Filmul cu mutatul la tara și trăitul de pe urma pământului ruleaza si-n capul nostru de cativa ani. As fi curios cum ati făcut cu ratele la casă, daca aveați, cum ati scapat de ele, cum ati facut trecerea de la angajat la "propriile picioare" pe plan financiar!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu ratele a fost simplu: am vandut apartamentul, ne-am achitat datoriile pana la ultimul leu si cu restul am cumparat casa si locul de aici.
      Casa noastra e una batraneasca si mica, necesita multe lucrari care inca nu le-am facut, dar prioritar a fost primul solar ca sa avem de unde scoate bani.
      Trecerea n-a fost una simpla sau usoara, din contra, dar am incercat s-o mai indulcim putin. Eu am facut naveta zilnic la Bucuresti, 200km dus-intors, timp de un an jumatate, apoi seful meu m-a inteles si am mai lucrat o perioada de acasa (d-aia am zis ca nu am avut numai sefi naspa, ultimul fiind om cu adevarat), dupa care am renuntat de tot pentru ca nu mai faceam treaba buna nici la mine, nici la el si nu avea sens sa ne mai incurcam.
      Acum, ce sa zic, sunt perioade si perioade, dar cu timpul inveti sa te dramuiesti. Oricum aici am invatat ca unele lucruri le cumparam absolut degeaba la oras, ca se poate trai fara ele chiar mai bine.
      Va doresc mult succes in tot ceea ce faceti :)

      Ștergere
  20. Buna !
    Va urmaresc blogul de vre-o doi ani. Am crescut si mi-am petrecut verile si weekendurile la tara, asa cum traiti voi acum in timp ce in restul timpului eram oraseanca de provincie, nu de Bucuresti. De peste 12 ani traiesc intr-o metropola cu peste 4 milioane de suflete. Adi-ul meu a fost un copil ca si Adi vostru, cu alergii, sinuzite, si vaccinuri. De ani de zile, aproape in fiecare an, trecem oceanul si traim viata la tara , este gura mea de aer curat, de care am nevoie pana anul viitor. Asa mi-am tratat copilul de alergii si mi l-am facut sanatos si n-am facut eu depresie cronica, si cred ca ma intelegi cel mai bine de ce. Nu mai ascultati la toti, cine nu stie si nu cunoaste nu poate sa isi spuna parerea dintr-un punct de vedere care sa va faca pe voi sa fiti suparati. Daca n-ai mancat decat fulga nu cunosti gustul divin al laptelui baut din sholul proaspat muls. Daca respiri poluare nu cunosti cum e sa respiri aerul curat , adevarat. Nu ai nici idee ce inseamna sa dormi seara ascultand cantecele greierilor si cum miroase fanul proaspat cosit. Cu o viata ne-a binecuvantat Dumnezeu si cu o moarte ni-s datori... nu conteaza cat traiesti ci cum traiesti. Visez la ziua cand voi face ultima calatorie peste ocean si nu ma voi intoarce niciodata. Pana atunci... avem "tzara" noastra, cu rosii si ardei pe terasa, rodii portocali, mandarini, lamai si in curand doua gaini...sper eu. Anul viitor vreau sa incep experienta "ladita" ca am arsenal destul adus din Romania. Va salut si va iubesc, sunteti oameni adevarati, care ati decis sa traiti viata curat, limpede, frumos si cu bun gust. Cu Dumnezeu inainte, oameni dragi! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata :).
      Mi-a placut mult comentariul tau. Imi place mult si faptul ca incercati sa va cresteti legumele si fructele. Multe, putine, nu conteaza. Important este ca incercati sa le faceti.
      Mi-as dori ca si aici sa existe mai multi oameni care sa faca asta, care sa constientizeze importanta acestui lucru. Din pacate, sunt din ce in ce mai putini, inclusiv in sate.
      Va salutam si noi cu mult drag.
      Multumesc mult pentru comentariu, nici nu stii cat de mult a contat pentru mine.

      Ștergere
  21. Noi am luat un receptor satelit-terestru pentru TV .Cu el receptionez 8 posturi tvr si cateva sute straine , free to air.Asa am inceput sa ne amintim de franceza si engleza din scoala .Astia de pe Arte si de pe TV 5 Monde au multe reportaje interesante.Fara abonament ,legal, pentru noptile lungi de iarna.
    Mihai

    RăspundețiȘtergere
  22. Craciunul bate la usa si eu rasfoiesc bloguri.Dar nu-mi pare rau deloc ,ba chiar ma incarc cu energie buna.Va inteleg perfect,desi nu traiesc la tara(dar am avut si eu bunici la tara,am mers in vacante,am admirat cerul curat si astrii, si campurile aurii,am alergat si m-am catarat in pomi,am mancat cirese din pom,gutui,piersici,prune..off).Sufleteste ma simt mai atrasa de traiul la tara(bineinteles ca nu e usor).Deocamdata suntem traitori pe meleaguri straine,insa peste cativa ani e posibil sa se materializeze ceva.
    Mult succes va doresc,sunteti minunati!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine, suntem doua in situatia asta :). Ma voi apuca de pregatit bunatati vineri si sambata, pt ca altfel ramanem fara nimic la masa de Craciun:).
      Multumecs mult pentru vizita si comentariu.
      Sarbatori fericite si toate cele bune!

      Ștergere