Creierul meu e obosit, eu sunt obosita, m-am saturat pana aproape de saturatie de oras, drumul pana la el si inapoi, cam tot ce tine de el. Nu-l mai pot suporta in nici un fel, senzatie din ce in ce mai acuta.
Cum ziceam, am hotarat brusc ca imi trebuie concediu si am procedat in consecinta ( am avut noroc si de intelegerea alor mei de la birou). Asadar, iata-ma miercuri plecand dupa-amiaza devreme de la birou, super incantata de cele doua zile libere nou capatate. Bine am facut ca am plecat mai devreme, pentru ca s-a pus ninsoarea aia nesuferita.
Ieri, desi nu am stat deloc toata ziua, decat la pauza de masa, am fost atat de relaxata, am avut si mai am inca, o stare de liniste si bine. Am inceput munca in solar in jur de zece dimineata, cand se incalzise destul de bine inauntru. Am inceput si am terminat etichetarea tuturor plantelor, chiar imi statea pe creier chestia asta, acum sunt toate echipate cu cate o eticheta frumos colorata si cam urat scrisa ( asta imi e scrisul, cateodata nici eu nu inteleg ce scriu), dar m-am chinuit sa fie cat mai citet.
Apoi m-am apucat sa repic conopida care cerea, de fapt urla din toti ranunchii ei de conopida, sa fie repicata. Nu am apucat ieri sa o termin pe toata, azi sigur inchei aceasta operatiune. Nu am numarat cate pahare am facut, multe oricum, dar vreau sa va spun ca am savurat munca asta. Am stat asezata pe ladite, in tricou, desi afara mai era zapada, cu mainile si unghiile murdare de pamant, in cantecele laudative ale gainilor atunci cand faceau cate un ou, dar si cantecele razboinice ale cocosilor, latrat de caini si-n rest liniste! Am atata nevoie de liniste, iar ziua de ieri a fost ca un medicament pentru mine. Si e atat de placut sa stii ca lucrezi pentru tine!
Cateva norocoase in casute noi:
Abia astept sa incepem munca in solar azi, plantutele ne asteapta. Momentan sunt sase grade, asa ca trebuie sa mai stam un pic.
Lucian a repicat salata si a pus-o la locul definitiv. Jumatate de solar e plina.
Salata se prevede un succes anul asta.
Anul trecut nu mi-au iesit decat trei fire de salata, care apoi au inflorit, deci am mancat fix cinci foi de salata din gradina mea. Anul asta, patita fiind, am zis sa pun cat mai mult, ceva-ceva s-o face. Si s-a facut draga de ea...toata! Avem atat de mult rasad de salata, ca nu avem unde sa-l punem, nu avem spatiu pentru ea.
Salata mea frumoasa, in diferite stadii. Eu nu stiu cum va pare voua, dar eu inghit in sec de cate ori ma uit la ea. I-am spus lui Lucian ca asta-i un fel de tortura.
Jumatatea plina a solarului, vedere in ansamblu.
Si mai in detaliu.
Astazi vreau sa termin conopida de repicat si sa ma apuc de rasadurile de varza, care si ele urla ca vor repicate.
Ma gandesc cum o fi cand or incepe sa urle rosiile, ardeii, vinetele.
Rasad micut, stil padure, de rosii Buzau 50.
Cam asa arata toate rosiile, ardeii si vinetele acum au inceput sa-si iteasca varfurile.
Pentru ca ieri a iesit soarele, cateva ore, nu mult, zapada s-a topit, lasand in urma ei maaari baltoace si noroiul aferent in curte. Dar e bine si asa, duca-se zapada, sa mai vina in noiembrie-decembrie, cand ii e timpul.
Am facut o inspectie rapida a florilor : zambilele imi par ca si-au revenit, nu mai sunt pleostite; narciselor le-au cazut bobocii sau sunt pe cale sa cada, lalele par in regula, sa vedem daca vor inflori, ale mele abia rasarisera.
Maine, Lucian va face livrari in Bucuresti, doritorii mai pot sa imi trimita un mail astazi. Cei care au revenit cu alte comenzi ( adica-s deja clienti vechi :) ), vor avea o mica surpriza in pungute. Sper sa fie placuta.
In week-end, daca e sa ne luam dupa prognoze, va fi cald si frumos, vom avea parte de soare.
Asa ca va urez : Spor la treburi, oameni buni!