Sfada la vecini

Chiraiala si scandal in toata curtea! Dar rau, nu asa! Zgomot de nu ne mai auzeam nici gandurile.
Inceput brusc si se parea a nu se mai termina.
Pana si matoancele se trezisera din somn, un pic cam capiate, ce-i drept si ramasesera siderate de atata scandal.

Ce-o fi? Ies in curte si incep sa arunc priviri.
Gainile - cuminti, unele la umbra, unele la soare; ratele - in apa, deci cuminti; Mairon...

...lemn! Cuminte si el.
Am stat si am ascultat, am privit, am luat aminte.
Personajele principale erau cei "de sus",  adica familia care ne-a ocupat streasina.
Pasamite Dumnealui ramasese acasa cu copiii din dotare (care banui ca sunt inca in stadiul de oua, ca nu se aud glascioare cristaline ), statea in "fata usii" si se miorlaia mai rau ca o domnisoara care si-a rupt o unghie.
Se plangea, se vaita, se ruga de mama-focului. Dar nu-i venea sa plece mai departe decat unde era. E totusi un tata responsabil. Plangacios, dar responsabil.

 Dar unde e Madama? ma intreb, caci de acum imi era clar ca Dumnealui o chema.
Am privit cu atentie peste tot. Madama nu-i! Pana mi-a tras prin cap ca ar trebui sa ma uit pe traiectoria unde Dumnealui parea a privi.
S-atunci am vazut-o pe Madama! Si m-am luminat!
Vasazica asa...

...Madama isi cam luase lumea-n cap! O tulise de acasa!
Da` vino odata acasa, draga mea draga, parea a ciripi intr-una pe un glas dramatic-disperat. Iar draga lui draga il ignora cu desavarsire, se bucura de soare si aer si flori, uitandu-se intens in departare.
O departare diametral opusa lui.
Asta-i! imi zic, Madama vrea sa-l lase. Vrea sa plece! Saracul, Dumnealui! Cum o sa se descurce singur cu copiii? Cu casa?
Deodata se lasa linistea! O liniste grea dupa tot zgomotul facut inainte.
Ma uit la Dumnealui si parca totul impietrise in jurul sau. Nu mai respira, nu mai misca! O privea intens, cu disperare pe Madama.
Ma uit la Madama si o vad ca il privea pe Dumnealui. Il privea oarecum indoita. Parea a nu sti ce sa faca pe mai departe. Se uita la cer, apoi se intorcea si-l privea pe Dumnealui. Apoi iar privea cerul si iar se intorcea cu fata catre sotul ei. Totul intr-o linistie desavarsita!
Dintr-o data, in linistea aceea grea, Dumnealui a scos un sunet scurt si sfasietor, care parca a spart aerul incarcat de miresmele primaverii. Acel sunet a fost decisiv, pentru ca Madama a intors definitiv spatele cerului si a zburat langa el pe cablu, in "fata usii" lor.
Cata bucurie pe Dumnealui! S-a lipit de ea si ii ciripea vesel si dragastos, la ureche, triluri dulci si cristaline, pasamite vorbele pe care ea voia sa le auda atunci.
Dar ea, Madama, inca statea nemiscata si nu ii dadea atentie.
Asa, fata, ii zic in gand, tot tu nu te lasi usor! Dupa ce ca l-ai lasat, acu` esti si cu coada pe sus!
Deodata, brusc, ea a cedat. A inceput sa ii raspunda. L-a atins usor pe fata si s-a lipit toata de el.  Drept raspuns la ciripiturile lui incete, ciripituri subtiri si delicate au inceput sa se auda.
Cate mangaieri, cate atingeri delicate, cat de mare le e bucuria regasirii.
Incep sa ma retrag, deja ma cam simteam in plus. Desi nu pareau a fi deranjati de mine, nu aveau ochi decat unul pentru celalalt, am inceput sa ma simt  oarecum stinghera la scena ce-o priveam.
Deodata, Dumnealui ii spune ceva scurt, o atinge usor si...pleaca! Pleaca?!
Linistea brusca, deranjanta, s-a lasat iar. Dumnealui parca nici nu ar fi fost vreodata acolo. E numai ea singura pe cablu.
A ramas ca o stana de piatra cu ochii dupa el, in "fata usii" lor. Ii citesc in ochii mici, negri, frumosi, resemnarea.
Mai priveste lung, inca o data, cerul albastru si senin, apoi intra in casa. E o viitoare mamica si trebuie sa aiba grija de copilasi.