luni, 2 septembrie 2013

Despre una, despre alta

Mai...am inceput sa-mi doresc sa vina iarna, sa mai fac si eu o pauza :). Treburi-treburi... treburi multe au fost, sunt si vor urma.

Sambata am facut zacusca. Muuuulta zacusca, cateva zeci de borcane si asta e numai inceputul. Doua tipuri, ambele noi pentru mine, ambele iesite asa din greseala, dar super-super gustoase. Cine a zis ca nu e placut sa gresesti? Uite ca mai ies si lucruri bune :).

Tot sambata ne-am capatuit cu inca un pui de gaina. O nebuna ( eu nu stiu cum naibii s-au adunat numai pasari zapacite la noi in curte) a ouat si apoi a clocit in pod. Fiind dimineata devreme, era liniste afara si am putut sa aud piuiturile. M-am urcat in pod, am cautat ceva pana am gasit-o, era bagata intr-un colt de pod, exact unde se imbina acoperisul cu podeaua. Ca sa scot puiul a trebuit sa ma pun pe burta si sa "merg" pe coate. Dupa ce m-am luptat cu nebuna, am reusit sa iau puiul. Am vazut ca mai avea 2-3 oua, o pandesc in continuare.
Am luat puiul cel nou si l-am dus langa boboci si celalalt pui. Reactia lor m-a lasat muta. Mai intai, in special bobocii, l-au atins cu ciocurile, apoi s-au invartit in jurul lui, apoi s-au asezat cu totii in jurul lui ca sa-l incalzeasca. Iar puiul a adormit incalzit de bobocii de rata, puiul cel mare l-a mai trezit din cand in cand, cred ca-l amuza sa-l auda cum urla cand trecea cu picioarele peste el. Si puiutul mic, la fel ca si cel mare, seamana cu....ati ghicit! cu Blondu` :).
Acum puiutul este pe picioarele lui ( abia era scos din ou cand l-am luat), a fost invatat de boboci sa bea apa, sa manance si sta si el pe langa cei mari, incearca sa se tina dupa ei.

Pe Jedi am inceput sa o dam pe afara, a crescut de acum si trebuie sa se invete cu restul poporului din curte. M-a facut sa rad in momentul cand a vazut gainile si ratele, se facuse mica-mica in iarba, ochii ajunsesera la niste diametre imposibile si a stat mult timp nemiscata urmarind pasarile. Intr-un final a vrut sa sara pe spatele unei rate, n-a reusit si s-a mai ales si cu o sperietura de zile mari atunci cand rata a sasait speriata la randul ei.

In solar au iesit ridichiile, o parte din salata si de curand cateva fire de spanac. Lucian a pus si ceapa, speram ca intr-o luna - o luna jumatate verdeturile sa fie gata pentru ultimul sezon de legume proaspete din anul asta.

Curtea incepe sa se inveleasca cu frunze, seara si dimineata e frig de-a binelea, iar prin sat miroase a fum, a tuica, a fructe, a bulion. A venit toamna :)!

4 comentarii:

  1. Buna dimineata! Dumnezeule, multumesc pentru postari - traiesc totul prin ochii tai! Sunt acolo, prezenta si ma bucur de toate! Ce minunat este sa ai atata viata pe langa voi, sa fiti mereu in priza pentru noi si noi bucurii. Stiu ca este si munca multa, dar cate satisfactii! Retraiesc totul! Multumesc! O toamna minunata!
    gabydo55

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata :)

      Este frumos sa ai atata viata langa tine, daca nu ar fi asa...n-ar mai fi nimic.

      O toamna minunata si dvs :)

      Ștergere
  2. mmm..Da! aceeasi viata la tara! cu bune si rele! dar e frumooos si rustic inca ! arome si miresme: ba fum, ba tuica, ba bulion si gem, ba balegar si aroma de porc de prin vecini.... dar e frumos si rustic si-i mai sanatos pentru trup si suflet:
    Drumul pe care tu il parcurgi cu atita ardoare zilnic il fac si eu dar numai la sfirsit de saptamina.Cu mult drag si nerabdare sa vad ce mai fac plantele mele puse dintr-o mica saminta si ajun se sa dea roade frumoase si mai ales gustoase . Si am uitat : mai ales sanatoase! Si totusi ,desi stiu cum e viata la tara te urmaresc si-ti citesc jurnalul-aceasta compunere superba ,cu talent scriitoricesc,de nota 10-cu mult interes si-ti admir si vointa si puterea si elanul cu care te daruiesti . Iti urez sanatate si putere ,Iuliana si-ti mai doresc sa nu uiti sa traiesti si pentru tine.Cu mult drag Rodica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, daca as putea, m-as lipsi cu bucurie de amaraciunea asta de drum zilnic care ma seaca. Ma seaca de toate puterile. Dar inca nu se poate.

      Inteleg perfect la ce te referi, asa-i, e o minune sa vezi o samnanta ce-ti aluneca printre degete si apoi, dupa un timp, sa vezi ce iese din ea.

      Multumesc Rodica pentru reminder, intr-adevar mai uit sa traiesc si pt mine :)

      Ștergere