joi, 26 septembrie 2013

Povestea gemului de mere

Daaaa, dragii mei, gemul meu de mere nu este unul obisnuit, cum de altfel nici un produs al nostru nu este obisnuit. Credeati ca e un simplu si banal gem de mere? Nu-i asa, gemul meu are o poveste frumoasa.
Asa ca faceti 5 minute pauza, luati-va canile cu cafea sau ceva de rontait si stati cuminti ca sa va spun o poveste.

" A fost o data ca niciodata o Casuta, undeva la tara, in curtea careia se afla o Livada de Meri. Numai ca acea Casuta nu mai era locuita de mult timp, iar acea Livada nu mai era ingrijita. Pe zi ce trecea Casuta se vaita Merilor, iar Merii se vaitau Casutei, cat de singuri, neingrijiti, lasati in voia sortii sunt.
Pe zi ce trecea se intrebau unul pe altul daca chiar nu o sa mai vina nimeni pe la ei. Isi doreau glas de oameni langa ei, isi doreau maini de gospodar la lucru, isi doreau sa auda rasete si chiuituri de copii.
Mult timp au trait in acea Singuratate crunta, dar iata ca a venit o zi, a venit Ziua in care au fost treziti din amorteala. Au auzit vorbe in curte, au simtit miscare in casa, au simtit mangaieri pe propriile crengi.
Oameni? se intrebau cu speranta Merii. Oameni? se intreba Casuta. Oare vor ramane? se intrebau unii pe altii.
Dar oamenii au plecat, iar Tristetea, Linistea cea Grea si Singuratatea le-au redevenit tovarasi. Zilele se scurgeau incet si greu, Casuta vedea cum incet-incet incepe sa-i cada cate o bucata de colt, iar de suparare se cocosase si nu mai voia sa se uite in sus. La ce sa mai fiu semeata? se intreba incet. Am fost o frumusete, iar acum am ajuns o ruina. De ce nimeni nu ma mai vrea?
Dar noi, ii raspundeau Merii, noi cum am fost? Am fost harnici, am fost rodnici, am luptat cu toate bolile si am invins! Totusi de ce nimeni nu ne mai vrea?
Si oftau cu greu, cu obida, lasandu-si crengile in jos.
Dar, intr-o buna zi, dis de dimineata, Merii cei singuratici si Casuta suparata au auzit pasi in fata portii. Si-au ridicat incet si greu privirile din pamant si au vazut Oamenii.
S-au intors! a inceput sa vuiasca curtea. S-au intors! au inceput sa-si sopteasca merii. S-au intors! a inceput sa lacrimeze de bucurie casuta.
Pe timp ce trecea maini harnice reintregeau Casuta, astfel ca intr-un timp scurt ea si-a recapatat frumusetea de odinioara. Aceleasi maini harnice au inceput sa ingrijeasca Merii, incet, bland, cu dragoste, asa incat in scurt timp Livada a redevenit ce a fost. Mai mult, noi tovarasi li s-au alaturat de-a lungul vremii.
Iar rezultatele nu au intarziat sa apara. Pentru ca Dragostea intoarce Dragoste, pentru ca Binele aduce numai Bine si Recunostinta, iar Grija si Munca aduc Rezultate Bune.

Acea familie tanara care a avut si mai are grija de Meri, din intamplare niste bucuresteni, a intalnit o alta familie tanara, fosti bucuresteni, dornica de a face o hrana cat mai sanatoasa pentru toti Oamenii care vor acest lucru.
Fostii bucuresteni, actuali tarani au luat cu grija acele Mere care erau foarte-foarte frumoase, le-au spalat si cu multa grija si atentie, le-au transformat, le-au dat o alta forma.




Iar acum Merele Transformate sunt in asteptarea altor Oameni, dornici de produse bune, naturale, fara adaosuri."

Povestea Casutei si a Merilor...e o poveste. O inventie a mea :).
Totusi, acea Casuta si acea Livada exista cu adevarat. Merele au fost si sunt ingrijite de o familie de bucuresteni care viseaza la marea mutare la sat si care au deja o casuta si o livada undeva intr-un sat in judetul Arges.
Iar gemul este facut de o alta familie de bucuresteni, deja mutati la sat, multi ne cunoasteti :).
Gemul contine numai mere, zahar si scortisoara. Si este grozav! Nu pentru ca eu as fi o gospodina neintrecuta, ci pentru ca l-am facut cu produse de calitate care m-au ajutat.
Vreti sa cunoasteti Mainile Dibace? Vreti sa cunoasteti Oamenii care au dat o sansa unei Casute si unei Livezi? Ii puteti gasi aici .
Merele lor...nu stiu cum sa vi le descriu. Sunt mere, nu plastic! Au gust! Miros a mere! Dulci - acrisoare, tari, zemoase, curate, frumoase.
Mi-a fost mila sa le tai, sincer spun.
Adi, care nu mananca fructe si-mi recunosc greseala, a ajuns sa manance cate 3-4 pe zi. M-a lasat sa fac gemul numai cu conditia ca o sa mai cumpar altele.
Asa ca draga Mihaela, mai urmeaza o alta comanda in curand, tinem legatura.
Eu nu pot sa le spun decat : Bravo voua, Oameni harnici!
Intrati pe blogul Mihaelei, luati legatura cu ea si luati-i merele alea atat de bune!
Vi-i recomand din toata inima!
Iar gemul il gasiti in sheet-ul de Preturi. Va asteapta in stoc limitat si incerc sa-l pazesc cat pot de bine de gurile pofticioase ale baietilor mei :)!

11 comentarii:

  1. Frumoasa povestea, frumoase si merele!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iuliana, mi-au dat lacrimile!
    Nu sunt in stare sa zic sau sa scriu nimic pe masura felului in care ai povestit, pentru ca mi-au dat lacrimile!
    Zau!
    Azi e o zi speciala pentru mine. Mai adaug un an.
    Nici nu stiai cand ai postat povestea asta atat de frumoasa tocmai azi, ca mi-ai facut cel mai frumos dar!
    Multumesc!
    Din inima!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiam :), dar acum stiu, asa ca : Multi ani traiasca, multi ani traiasca, LA MULTI ANI!.

      Cu multa placere, o meritati din plin, eu n-am facut nimic, voi faceti totul.
      Am vrut sa postez mai repede, dar timpul nu m-a lasat, dar tot raul spre bine :)

      Ștergere
  4. La Multi Ani Mihaelei!
    Postul acesta m-a facut sa plang,de dragul vostru,de dragul roadelor pamantului si de dorul lui.
    Va citesc de ceva vreme,aveti toata admiratia mea,sunteti speciali si buni.
    Va imbratisez cu drag,sa va pastrati entuziasmul si dragostea pentru munca si pamant,e sfant.
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Mihaela pt ca ma citesti, multumesc pentru cuvintele frumoase :)

      Ștergere
  5. Ce poveste frumoasa si emotionanta ! Bravo voua ! Sa stii, ca si cojile merelor le poti usca si le pot folosi la ceai, din produsele organice nu se arunca nimic :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa-i! uitasem:).
      sau mere uscate, ne facea tataia cand eram mici, ce bune erau.
      am pastrat cotoarele de mere.
      mi-a trimis mamaie niste gutui ( cu gutuile si gutuiul ala am crescut si eu si fratii mei) si o sa fac o super dulceata de gutui, iar din ce ramane si din cotoarele de mere o sa fac o peltea.
      mmm...o sa iasa o nebunie:)

      mersi, Dani:)

      Ștergere
  6. Sa stii ca si mie mi-au dat lacrimile...si cred ca gemul ala este o nebunie, mai fac si eu gem din asta, dar eu fac o combinatie de pere,mere si gutui, cantitatea din fiecare este la intamplare, din fiecare cat am, dar este foarte bun :). Ce fericiti trebuie sa fie acum Casuta si Merii ! Te pup ! Dana B.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dana! te rog, da-mi un mail chior, ca vreau sa-ti zic ceva. De cand te asteptam...

      N-am vrut sa va fac sa plangeti, povestea are un happy-end :)

      Ștergere