Prin partile noastre, in fuga masinii

Am facut un drum prin partile noastre (prin imprejurimi, nu foarte departe) si de data asta nu am uitat sa-mi iau aparatul foto.
Am plecat din sat intr-o dimineata friguroasa si cetoasa.

Satul nostru nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte, e un sat normal de campie, inconjurat de cateva paduri, unele aflate la mica distanta.
Ca peste tot, sunt case si curti aratoase sau mai putin aratoase, dupa posibilitatile si mintea fiecaruia.
Iesirea din sat.

Trecem in viteza prin doua sate si ajungem la iesirea din Brosteni. Undeva mai sus un pic, langa sosea, pe dreapta este o balta foarte frumos amenajata pentru pescuit.

Trecem de ea, trecem de urmele unui fost CAP, pe vremuri maret, acum in paragina, apoi ne apropiem de Petresti.

Petresti este locul unde s-a nascut Elena Ceausescu si acest lucru se vede si acum. La soseaua principala poti vedea niste mini-blocuri cu doua etaje ( nu cele de mai sus aflate in constructie, sunt altele cu aerul si formele specifice de atunci), urmele unei fabrici care, din fericire, acum nu-i in paragina, ci apartine de sectorul privat, urmele unei porti din piatra care iti arata ca acolo era intrarea in Cooperativa Agricola de Productie Petresti. Pe vremuri cred ca era o agitatie continua pe aici.
Iesim din orasel...

 ...si urmam soseaua. De aici nu prea mai retin numele satelor pe unde am trecut, desi am trecut de mai multe ori pe acolo.

Ca peste tot vezi kitsch-uri de-ti strepezesc retina si dintii, vezi casute cochete in mijloc de livezi abia nascute sau mai batrane, vezi casute batranesti parasite sau locuite, vezi gradini mai mici sau mai mari aflate acum in hibernare.
Intr-unul din sate mi-a atras atentia numarul mare de stupi din gradinile de acolo.

Vara e o minune pe aici, o reala placere sa mergi sub bolta verde pe care o formeaza copacii falnici, verzi, frumosi.

O iesire dintr-un sat si ne apropiem de Neajlov. Anul trecut si-a cam facut de cap prin zonele acelea, am auzit.

Acum arata extrem de banal, dar vara, inconjurat de verdeata, infrumuseteaza zona foarte bine.

Si iar prin sate, urmam soseaua care se unduieste dupa movilitele care apar.

 Deocamdata, atat. Mi-am propus ca la vara sa facem un tur mai mare, atunci peisajul va fi cu totul altfel.
Parerea pe care mi-am format-o, in anii astia de stat pe aici, este ca Dambovita este un judet sarac, dar cu foarte mare potential. Unde mai pui ca are zona de ses, deal si munte. Adica, dupa mintea mea, exista potential de crestere urias pe mai multe laturi. De ce nu a aparut pana acum aceasta crestere, aceasta dezvoltare? Sunt locuri, pe acolo pe unde am trecut, unde se vede ca s-a incercat sau se incearca.