vineri, 10 august 2012

Recordul nostru, paznicul lui si...alte cele

Avem si noi recordul nostru. O rosiuta care a crescut ca o nebuna.
Nu am cantarit-o, ca n-am avut cu ce, dar la ochiometru pare in jur de 400, maxim 500 gr.
A crescut in lotul de rosii pe care spuneam ca l-am lasat sa creasca asa cum au vrut ele, nu le-am facut altceva decat sa le ud. Si cam asa arata frumusica.


Frumoasa, a? Da, si mie imi place. Problema e ca are un paznic, ( ca-n povestile cu zane)...mare, urat si cu multe picioare.





Imi e frica de paienjeni. O frica d-aia morbida. Nu conteaza ca-s mici sau mari, imi e frica de mi se ridica paru`-n cap. De mica mi-a fost frica si de-a lungul timpului, mi s-a facut si mai frica, daca pot spune asa.
Lucian stie lucrul asta si cand l-am rugat sa ia frumusica de acolo, mi-a spus sa o iau eu ( face asa ca sa imi pot invinge frica, numai ca nu prea are succes mereu). Degeaba l-am rugat si m-am pisicit pe langa el, a zis nu! si gata, m-a lasat sa ma descurc singura.
Si stau eu si ma gandesc cum sa fac, pentru ca n-aveam de gand sa o las acolo. Si-mi vine o idee, sa iau un bat lung, foarte lung, in cazul in care cumva dihania o ia pe el in sus sa am timp sa-l arunc.
Gasesc un bat lung, cam subtire, da` altul n-am gasit si de la o distanta aproximativa de un metru si ceva,  doi, incerc sa ridic vrejurile si sa trag rosia spre mine. Numai ca acolo e haos, vrejurile sunt groase si intortocheate, batul e subtire si nu prea am sustinere.
Si incerc si incerc si incerc. Numai ca dihania simte ceva si incepe sa se miste. Cum facea cea mai mica miscare, aruncam batul cat colo si saream trei pasi in spate. Cred ca am facut figurile astea de cel putin 10 ori.
Pana la urma mi-am adunat tot curajul necesar, m-am pus pe burta si am intins mana, incet-incet, cu ochii numai pe dihanie si am apucat-o bine pe frumusica. Si am luat-o!
Nu mai conteaza ca tot restul zilei am avut impresia ca umbla paienjeni pe mine si m-a mancat pielea de-mi venea s-o rup, am invins bestia!

8 comentarii:

  1. Mi-aduci aminte de-o intamplare din copilaria mea.

    Mie mi-era frica de argintul viu despre care stiam ca poate fi trimis cu farmece sa-ti faca rau si ca este ceva stralucitor care se misca singur, vine spre tine dar poate fi contracarat daca faci pipi pe el.

    Singura acasa, seara pe-ntuneric, preferam sa stau cu lumina stinsa si sa ma uit afara in curte sa vad daca nu se vede ceva amenintator. Preferam sa stiu.

    Intr-o seara, pana sa vina ai mei acasa, mi s-a parut ca vad ceva stralucitor si miscator pe iarba din fata casei. Cat eram de mica si cat mi-era de frica de intuneric mi-am zis: decat sa vina el peste mine mai bine ma duc eu peste el. Fac pipi si fug.

    Deodata, neinfricata si belicoasa, am deschis usa la casa, si incordata la maxim am ajuns din trei pasi deasupra inamicului. Cand am realizat ca nu era decat un ciob de oglinda care stralucea in lumina lunii era sa paralizez de... frica.

    Nici nu stiu cum am ajuns cu picioarele muiate inapoi in casa si am inchis usa dupa mine.

    Si cand te gandesti ca stiu persoane care cresteau si studiau paiajeni, da curiozitate, fara interes profesional.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)))Ilinca, m-ai facut sa rad.
    Mie nu stiu de la ce mi se trage frica asta, sunt constienta ca-s niste gaze doar.
    S-a mai intamplat ca Adi sau Lucian sa aiba cate unul si sa-l vad pe ei, atunci imi fac curaj si pun mana si-l arunc sau strivesc.Problema e ca nu-mi controlez forta mainii si-i cam ologesc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. N-o sa fii prima pe care gradina si gradinareala o scapa de fobia asta. Ai putintica rabdare, e sigur!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca vorbesti din proprie experienta, asa-i :))?
      Sper si imi doresc sa fie asa

      Ștergere
  4. Ce soi de rosii sunt??>
    Foarte frumos arata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am luat un singur plic de seminte " inima de bou" si din el mi-am facut rasadurile. Numai ca am avut surpriza sa-mi iasa si alte soiuri de rosii, se vede clar ca-s altele pentru ca difera si fructul si frunzele. Unele sunt un soi de " prunisoara", iar altele, ca si cea din poza, sunt mari si rotunde. Asa ca tot ce pot spune e ca sigur nu e " inima de bou" :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Tot ce este posibil,nu uita sa le pastrezi si tu semintele daca sunt soiuri""!
    Culoare lor este tot roz???!!,ca de obicei cele inima de bou isi schimba mereu formele nu toate ies la fel,iti spun din ce am constatat eu la cele 2 soiuri ale mele de inima de bou

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu, culoarea e rosu aprins.
    Ii iau semintele, sigur ca da.

    RăspundețiȘtergere