Pepene galben "Heart of Gold"

Nu-mi plac pepenii galbeni. Numai cand le simt mirosul, fac cale intoarsa, ii ocolesc, plec din zona aia. Pur si simplu, nu suport acel miros. De mancat, nici nu mai zic. Nu mananc nici picata cu ceara.

De anul trecut am hotarat sa avem in portofoliu ceva fructe, asa ca ne-am propus sa incepem cu pepeni galbeni.
Ideea a fost ca sunt placuti de multa lume si ni s-a parut noua ca nu-i chiar grea cultivarea lor, plus ca vazusem soiuri care se puteau palisa.

Asadar am inceput sa caut ceva soiuri vechi, la fel ca la legume, cautand calitatea in detrimentul cantitatii. Dupa indelungi cautari pe net, dupa cateva discutii cu unul si altul care se pricepeau la ei, m-am hotarat la doua soiuri, unul dintre ele fiind Heart of Gold.
L-am ales, asa cum am zis mai sus, pentru ca e soi si nu hibrid, ba inca un soi vechi, fructele sunt mici  (cei mai mari au avut in jur de 500gr, marea majoritate avand 300-350gr, dar au fost cativa pe la 100-150gr) si poate fi palisat. La noi fiind spatiu limitat, trebuie sa gasim solutii de crestere pe verticala.

In partea dreapta sunt pepenii palisati

Am semanat semintele prin martie, au germinat destul de greut, dar apoi rasadurile au crescut frumos. Pe la inceputul lui mai am plantat rasadurile la loc definitiv. Curand, Lucian a cumparat plasa si a montat-o, pentru ca la cateva zile de la plantare pepenasii au inceput sa-si intinda "antenutele", invadand vecinii ardei.
Inevitabil, au fost atacati de afide, apoi de fainare, plus ca au avortat (si inca avorteaza) la greu. In mod sigur, am facut si noi o gramada de greseli in privinta ingrijirii lor, dar cu toate astea au avut rod. Nu mult, nu suficient pentru vanzare, dar a fost si mai este.
Sunt dimineti cand intru in solar si gasesc pe alee unul, doi, trei cazuti si atunci am impresia ca primesc un cadou.

Dar iata ca a venit momentul in care pepenasii au fost gata.
De fapt, atunci cand sunt copti, cad singuri de pe vrej, ceea ce e perfect pentru niste incepatori ca noi. Gen "pica para malaiata" :).

Sunetele pe care le scoteau baietii atunci cand i-au gustat, m-au facut sa-i incerc si eu. In plus, am remarcat ca nu aveau mirosul ala greu si insuportabil de pepene galben.
Asa ca i-am incercat. Fructele au coaja foarte moale, sunt placut parfumate, foarte zemoase, dulci, aromate.
Ca si concluzie, iata cum, adult fiind, mi-am descoperit o noua pasiune si am inceput sa mananc pepenii galbeni cultivati de mine. Iar la anul, in mod sigur, vom aloca o suprafata mai mare pentru cultivarea lor.
Cei care vor sa cultive acest soi, ii sfatuiesc sa nu ezite s-o faca, produsul final este exceptional!
V-o spune una careia nu-i plac pepenii galbeni :).