Podul fermecat

Sau as fi putut intitula postarea de azi " Gaini incapatanate si zapacite", dar hai sa nu-i diminuam din stropul de magie pe care vreau sa il strecor pe aici.
Acum vreo doua saptamani, podul magic al casei mele mi-a daruit o closca frumoasa si noua puiuti extrem de pufosi si piuitori. Evident, i-am acceptat cu bucurie, pe langa cei mari si mici pe care mi i-a mai daruit pana acum. Nici nu aveam de ales, de altfel.
Intr-una din zilele astea, prin geamurile larg deschise, printre oale aburinde, printre sunet de hota harnica si sunet de telefoane, printre miorlaituri de pisici rasfatate care voiau cu tot dinadinsul sa intre in casa, toate acoperite de un Rammstein sacadat , aud piuituri puternice si insistente.
Opresc tot ce scotea zgomot si ascult atent. Piuiturile se auzeau puternic, asa ca imi scot capul pe geamul care da in spate. Brusc, s-a facut liniste! Gainile la umbra, ratele in ligheane, iar closca "mare" cu puii langa ea care piuiau incet si multumiti.
Nimic suspect. Totusi, ca sa fiu sigura ca nu se mai intampla iar, ma incrunt spre pasari si le spun sa nu imi mai sperie puii mici.

Ma reintorc in bucatarie, dau drumul la un Du Hast binevenit, apoi si la hota, ca nu se mai putea respira si imi vad de oalele aburinde.
N-apuc sa invart o lingura in oale, ca iar se aud piuturi! Ma enervez si hotarata sa le fac morala la pasari, cum ca si ele au fost mici si nu le-a chinuit nimeni, ma duc in spate.

Ma ghidez dupa sunete si chiar sub geamul din spate vad o closca noua cu doi puiuti langa ea. Dar cum piuiturile tot se auzeau si nu erau de la cei doi, imi ridic privirea deasupra geamului si vad in pragul podului inca patru puiuti disperati ca nu isi mai vedeau mama.
Asa ca iau o scara, ma urc pana-n gura podului, iau minunile mici si i le returnez proaspetei mamici. Apoi le pun malai si apa, caci asa cum banuiam, erau rupti de foame si de sete.
 

Bucuroasa de cadou si multumita ca pitocii mananca bine si beau apa,ma reintorc in bucatarie la oalele mele.
Lucrez vreo doua ore bune, apoi imi iau o pauza binemeritata si ies prin curte sa vad ce-mi fac pitocii noi, dar si restul gastii.
 In timp ce ma duceam in spate la ei, aud chiraituri de closca. Ma uit in spatele meu si vad closca mare, ma uit in fata si vad closca noua cu cei sase pui, dar totusi parca se mai auzea o cloncanitura in plus.

Ghidata dupa sunet, ma duc iar in dreptul geamului. O alta closca tocmai voia sa coboare din pod, evident cu plozii dupa ea. O las sa coboare, apoi repet operatiunea urcat scara si coborat pui.
 

Si iau doi si-i cobor, apoi inca doi si inca doi...si ei tot veneau tipand la gura podului si nu se mai terminau.

Dar iata ca intr-un final s-au terminat, iar totalul a fost de doisprezece puiuti la cea de-a doua closca.
Repet operatiunea apa si mancare, iar ei s-au repezit imediat la ele, ghidati de mama closca.
Asadar, optsprezece pui intr-o zi, iesiti de capul lor, in cel mai natural mod cu putinta.



Concluzie: anul asta a fost anul gainilor.
Desi nu am vrut sa mai cresc pui, sa le mai inmultesc, ele au reusit sa-si dubleze numarul singure, ajutate numai de podul fermecat in care se simt atat de bine :).