Plante la inceput de februarie. Experimente la final

Dupa cateva zile calduroase si primavaratice, plantutele noastre si-au revenit foarte bine. Le-am curatat de frunzele moarte, am curatat de fapt razoarele de tot ce a fost bolnav sau mort din cauza gerurilor, iar la final am constat ca au fost pierderi destul de mari in randul lor, dar din fericire rasadurile nu au fost afectate. Asa ca avem material de lucru.

Toate plantele au fost rasfatate mai mult decat in mod obisnuit. Lucian a sapat in jurul fiecarei plantute, a spart crustele care se formasera, le-a curatat, le-a aerisit si le-a fertilizat cu macerat de gainat de la pasari.

Atat de tare le-a placut fetelor tratamentul incat, pe ora ce trecea, se vedea cu ochiul liber cum incep sa se deschida, sa-si schimbe culoarea intr-una mai vie, pe scurt, cum se reintorc la viata.

Dintre salate, cele crete au depasit cu bine, in majoritate, gerurile. Celalalt soi, o salata foarte atractiva si gustoasa de altfel, a avut pierderi mai mari. Asadar, e bine de stiut lucrul asta pe mai departe, l-am notat in caiet.

Cel mai bine a petrecut spanacul. Daca pe perioada gerurilor a stagnat, acum i-a trebuit un pic de soare ca s-o ia razna. A inceput sa creasca si sa se infrunzeasca, iar culoarea denota ca este sanatos.

Dar nu numai plantele au inviat de la caldura (ieri ma bazaia o albina bezmetica prin solar), avem semne clare ca acolo ceva e viu.

Si infometat

Asta e, traim cu ei, dar si cand i-oi prinde....

Insamantarile de primavara le-am cam terminat. Unele seminte sunt germinate, altele si-au format deja plantutele,

iar pe altele le asteptam.

Viitoare cultura de salata ce va fi plantata in gradina

La sfarsitul toamnei trecute am zis sa fac ceva experimente. Citisem pe ici pe colo cateva ceva, am mai vorbit in stanga si-n dreapta, dar nu era lamurita defel. Asa ca am zis ca ce-i in mana nu-i minciuna si mai bine ma bazez pe mine, plus ca invatam ceva folositor.

Experimentul nr 1 - Rozmarin

In toamna am avut cateva tufe de rozmarin pe care le-am scos, am separat plantele, apoi le-am mutat in ghivece. Cumva si de nevoie, pentru ca nu am spatiul necesar in casa, am lasat cateva ghivece peste iarna in solar, iar pe restul le-am bagat in casa.
Cele din solar, trebuie sa recunosc, nu le-am prea acordat atentie, singurul lucru pe care l-au primit a fost apa si aia mai rara si le-am acoperit cu agril in zilele geroase.
Celor din casa, fiind mai aproape, le-am mai bibilit, le-am udat atunci cand pamantul era uscat, le-am mai intors dupa soare si, evident, au avut caldura.
Rezultatul: cele din casa mai au putin si mor, plus ca s-au umplut de ceva purici sau paienjeni foarte mici, iar cele din solar sunt foarte bine si vii.

 Ca o concluzie a mea: rozmarinul poate trece iarna daca e putin ferit de frig.

Experimentul nr 2 - Liliac

Am in curte o tufa foarte mare de liliac. De fapt, e copac de-a binelea si depaseste casa in inaltime. Dar am numai acolo si as vrea sa am peste tot in curte, ca asa e omu` mereu nemultumit.
In toamna, cand am reusit sa strangem prin curte si sa o facem sa para locuibila iara, Lucian a tuns din tufe (lamaita, liliacul si cred ca a taiat si din trandafiri).
Am luat cateva crengute de liliac si le-am bagat intr-o galeata cu apa, iar galeata am pus-o intr-un colt de solar. In timp crengutele au format boboci, nu si radacini, dar ca sa-mi dovedeasca ca e viu, liliacul si-a crescut bobocii.
Asa ca l-am lasat in pace, in noptile cu geruri l-am acoperit cu agril, in zilele insorite il dezveleam. Evident ca apa din galeata ingheta si se dezgheta, dar am avut rabdare.

Si bine am facut, pentru ca crengutele si-au format radacini! Unele sunt mai maricele, altele abia se formeaza. Il voi mai lasa si-n februarie in apa, ca radacinutele sa aiba timp si sa creasca, iar in martie le voi planta. Si sper din tot sufletul sa se prinda si sa-mi daruiasca multe-multe flori.