miercuri, 3 septembrie 2014

Treburi multe si marunte

Perioada asta a conservelor, muraturilor, gemurilor si dulceturilor e o perioada care-mi place tare mult. Pe langa faptul ca imi place sa fac conserve, imi place sa vad roadele muncii de pana acum stranse frumos in ligheane, ladite, oale.

Chestia asta, zic eu, mi-a fost insuflata de mamaie si tataie de la Bolintin. Era ca o sarbatoare atunci, in copilaria mea, erau cateva zile la rand in care ei numai asta faceau si totul parca era ca un ritual. Eram fascinata cand vedeam galetile pline cu rosii coapte, roaba plina cu ardei, un lighean urias plin cu verdeata, alt lighean cu morcovi, alt lighean cu...
Caci da, mamaie scotea numai si numai atunci niste ligheane uriase in care puneau legumele tocate, ligheane pe care mi le doream cu ardoare, dar niciodata nu le gaseam oricat de mult am cautat. Iar ei stateau pe scaunele, trageau o masuta scunda de lemn si tocau, tocau, tocau de dimineata pana seara. Iar mirosul din curte in zilele alea imi placea la nebunie!
Normal ca nu-i ajutam la treaba, numai stateam in picioarele lor, le puneam intrebari infantile, intrerupandu-le conversatiile si mancam rosii si ardei pana mi se facea rau.

Acum, cand am reusit sa le calc pe urme, in perioada asta ma gandesc des la ei, la ce faceau si cum faceau. La graba lor inceata data de venirea serii si care nu-i la fel ca graba mea, data de reminiscente de stres si repezeala ramase din urmele adanci lasate de perioada traita in oras.

Asadar, ultimele zile le-am petrecut bucurandu-ne,


mirandu-ne,


culegand si facand conserve,

,



 
 
 Incepand sa facem bilantul sezonului ce-i cam pe incheiate.



Iar printre picaturi, la o pauza de cafea sau vorba sau degeaba, ne-am distrat de mutritele, joaca si bucuria animalelor din dotare.



Frumoasa-i viata la tara, nu-i asa? :)

14 comentarii:

  1. negriciunile-alea doua fac toti banii :))
    ce privire inteleapta are mairon!

    tot la viteza/graba m-am gandit si eu zilele astea, la cum percepeam timpul in copilarie, la cat de putin timp am acum, cand toate s-au tehnologizat si viteza cel putin de deplasare a crescut, dar distantele au crescut si ele ...
    cat despre bunici, si mie mi-e dor de ei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. negriciunile mi-au scos peri albi :))
      Mairon crede ca Ureche e jucaria lui, nu-ti poti inchipui cum si cat se joaca.

      ( se vede ca mi-e dor de ei, asa?)

      Ștergere
  2. Foarte fain. E o îndeletnicire plăcută şi utilă. Iar satisfacţia e uriaşă.
    Şi eu sunt cu gândul la mamaia, când culeg seminţe de călţunaşi (aşa li se spune pe la noi, cu denumirea asta îi ştiu eu dintotdeauna). Se pare că suntem pentru totdeauna marcaţi de ceea ce trăim în copilărie. :)
    Succes şi spor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca la alte treburi casnice nu excelez si, sincer, nici nu-mi plac, dar sunt nevoita sa le fac, atunci cand fac conservaraie sunt in mediul meu :)

      se pare ca da, ramanem marcati de ceea ce traim in copilarie

      numai bine si voua!

      Ștergere
  3. Si mie imi place teribil sa fac chestii pentru iarna. Imi da un sentiment de siguranta si-n plus, iarna, cand scoti un borcan.... Iar anul asta, tinand cont ca ce e in borcan e produs (in mare parte) de mine... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oho! stai sa vezi cand o fi omatul mare, iar tu pui in ciorba o mana de cherry-uri congelate sau niste suc de rosii, iar cand incepe sa fiarba ciorba, aroma se intinde in toata bucataria.
      si atunci iti amintesti de seminte, de rasaduri, de verdele sanatos al frunzelor, de vara si de gustul minunat al rosiilor tale.
      si ai sa zambesti. de una singura.
      dar o sa stii tu de ce :)

      Ștergere
  4. Dumnezeule, cum pot sa arate rosiile tale!!! Incredibil! Nu stiu cum faceti voi acolo, dar munca voastra se rasfrange asa de frumos din toate fotografiile... Pur si simplu se vede ca sunt cultivate cu drag, cu placere, nu din obisnuinta sau din obligatie. Sa fiti sanatosi si sa va bucurati mult de toate roadele muncii voastre

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dragele de ele parca au vrut sa-si ia revansa la cata bataie de cap am avut anul asta cu ele. sincer, nu credeam ca o sa mai facem o rosie.
      dar soiurile au fost bune, le-am lasat incet in legea lor si asta a iesit :)

      multumim mult, asemenea va dorim si noi :)

      Ștergere
  5. Amintiri cu bunicii nu prea am sau, am foarte putine si nesemnificative, am in schimb cu parintii mei pe care inca ii am langa mine si cum povestesti tu despre bunicii tai asa mi-aduc eu aminte de copilaria mea si tineretea parintilor mei. Cand se faceau muraturile pentru iarna, mirosea in toata curtea...amintiri, amintiri.... frumoasa povestea ta :) ne faci sa devenim nostalgici.
    Mi-ai facut pofta cu rosiile alea presarate cu patrunjel si doar azi mi-am facut o salata cu de toate :)
    Sa ai spor si sa-ti iasa cat mai multe conserve bune , bune ! Te pup, Dana B.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai si eu am fost putin nostalgica atunci cand am scris :)
      Rosiile alea le pregatisem pt gratar, le pus Lucian un pic pe plita, apoi le-am amestecat in castronul cu mujdei. Au mers de minune cu vinete si peste :)

      Ștergere
  6. Si eu mi-am amintit zilele astea, nu de mamaia ci de mama, cum facea ea zacusca la tuci pe pirostrii, afara in curte. I-am trasat sarcina lui tata sa-mi caute ustensilele, sa fac si eu anul asta zacusca la foc de lemne.
    Grozave poze, rosiile alea mi-au facut o pofta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, la tuci iese cel mai bun bulion, cea mai buna zacusca, cel mai bun magiun :)
      Daca ai ce-ti trebuie, pregateste-le asa. Ies o minune :)

      Ștergere
  7. Septembrie, luna in care se coc prunele...

    http://arta-culinara-romaneasca.blogspot.ro/2009/10/magiun-de-prune.html

    RăspundețiȘtergere