Vesti

Fiecare zi incepe cu trezitul in cantecele cocosilor batrani, numai ca, de ceva vreme, suntem bonificati cu sunetele caraghioase ale cocosilor mici in incercarea lor de a canta frumos, asa cum o fac Vulturica si Blondu`. Inca nu le iese, dar sunt haiosi. Par uimiti de sunetele pe care le scot.
Ma uit la pui cat au crescut si-mi sunt tare dragi. Sunt rasfatati si mototoi, asemeni ratelor, se tin dupa mine asa cum se tin pisicile si cainii, iar cand merg prin curte trebuie sa-i ocolesc. Unul nu s-ar da la o parte din calea mea, chit ca-i rata, gaina, matoanca sau caine.
Matoancele au crescut, sunt rasfatate, sunt alintate si sunt foarte iubarete. Cateodata, cand au ele chef, numai intind o mana spre ele si incep sa torcaie pe diferite tonuri.

 Se joaca ca descreieratele, topaie, se maraie si nu le mai ajunge curtea, gardul, pomii.
Cea neagra e cea mai haioasa, mai ales cand miorlaie. Daca maica-sa miorlaie miu, ea miorlaie, pe un ton subtirel si foarte delicat, mau. Ma gandeam ca asa sa-i ramana numele, Mau, asa cum si lui Miu i-am zis Miu. Dar imediat m-a bufnit rasul numai gandindu-ma ce miorlaiala mi-ar iesi din gura atunci cand le chem la mancare.

Desi ma asteptam la asta, dar parca nu asa curand, Mairon a devenit seful curtii. Intr-o seara s-a repezit la Piston, l-a batut destul de rau, cu toate ca am incercat sa-l aparam pe bietul mos si sa-l scapam, iar in alta seara i-a venit randul lui Ursu.
M-a uimit felul in care si-a aratat superioritatea in fata lor, mai ales in fata lui Ursu, care fusese seful lor pana in acel moment. Pe Ursu nu l-a batut, numai a marait intr-un fel pe care nu-l mai auzisem pana atunci, statea foarte teapan in fata lui si se uita fix la el. Parca ii simteam nervii, adrenalina si parca era o tensiune in aer.
Apoi, dupa un timp, l-am vazut pe Ursu cum a inceput sa geama incet, s-a lungit pe pamant, si-a pus  botul pe labe si s-a facut mic in fata lui Mairon.
Si asta a fost tot... 
Iar daca pe Ursu il tolereaza in curte, Piston sta numai in fata portii. Cand il chem la masa intra cu frica, mananca repede si iese.
Asta nu inseamna ca Mairon s-a schimbat cu ceva. E la fel de zapacit, se joaca cu Ureche, alearga, trage de noi sa ne jucam cu el.
Iar Ureche e rasfatata de toti, creste, ne musca, topaie, alearga pisicile, gainile si ratele.

In alta ordine de idei, toamna s-a pus stapana de-a binelea si pe la noi, dimineata si seara ii simt raceala, dar peste zi e caldut si bine.

Plantele sunt pe final, iar gandul ca o sa duc dorul rosiilor ma cam da peste cap.

In solar unele o duc mai bine.

Unele mai putin bine.

Iar altele nu o mai duc in nici un fel.

Desi nu-mi place, nici nu m-am saturat de vara, asta e legea firii.
Incet-incet incepem sa ne gandim la cele necesare perioadei friguroase, dar totodata savuram caldura si cerul curat de toamna.

Fac fel si fel de conserve, ma bucur de roade atat cat au fost si incerc sa aranjez cat mai frumos borcanele, astfel incat culorile legumelor conservate sa-mi mai aline dorul in iarna dupa cele proaspete.

Desi-s trei ani de acum, tot nu ma pot opri din mirare atunci cand pun legumele mele in conservele mele. Am reusit sa inchid un cerc: de la samanta la produsul final.