Si-am facut-o!

Fraaaate, ce mandra  mi-s!
Intotdeauna dulceata de nuci verzi mi s-a parut asa o chestie super extraterestra de facut. Imi aduc aminte ca in copilarie mancam la mamaia "din Dorobanti" si-mi placea la nebunie.
Imi place mirosul nucului, al nucilor verzi si uscate. Imi aduc aminte ca aveam la tara la mamaia "de la tara" un nuc mare si batran care-mi placea.
Mamaia de la tara nu facea dulceata de nuci verzi si nu din cauza ca nu s-ar fi priceput ( iarna aveam de toate, iar ca dulceata de baza aveam magiun de prune), ci mai degraba cred ca era o problema cu zaharul pe atunci.
Si iarasi imi aminte cum in fiecare sfarsit de vara - inceput de toamna veneau niste oameni in fata portii de la tara, cu carute sau tractoare pline cu diversi saci sau legume.
Iar tataia cand ii vedea se facea negru la fata, le vorbea rastit, le dadea multa sfecla de zahar, porumb, grau etc apoi dupa ce plecau, toata ziua auzeam numai de cristosi si dumnezei intr-o limba pur moldoveneasca.
Tataia cand se enerva ( si foarte rar se enerva, el a fost un om vesel, plin de imaginatie, iubitor si plin de grija pentru noi), nu-si mai putea controla accentul, deci accentul moldovenesc revenea in actualitate. Si-mi era si mai drag atunci :). Mai tarziu am aflat ca ceea ce dadeau ei era "cota".
Hai ca am luat-o pe aratura! Asadar vorbeam de dulceata de nuci verzi.
Imi promisesem de anul trecut ca anul asta nu voi rata nucile verzi si ca, desi mi se parea atat de complicat de facut, trebuie sa fac si trebuie sa iasa.
Asadar ochisem nucul si am trecut la treaba. Am cules nucile, le-am carat acasa si le-am cantarit. 15 kile!
Dupa ce le-am cantarit, mi-am dat seama cat timp o sa-mi ia sa le curat. Dar am zis ca n-o fi chiar asa de rau si m-am apucat de treaba. Dupa primele 10 nuci imi amortise mana, dupa urmatoarele 10 am facut pauza de tigara ( mda, norma de tigari a fost depasita cu mult).
Dupa vreo 50 de nuci, iti zic sigur ca te resemnezi si incepi sa-ti aduci aminte de copilarie, iti vine sa-ti tragi cate una in cap cu tot ce prinzi pentru ca ai numai idei tampite, apoi incepi sa vorbesti cu matoancele si te miri ca nu-ti raspund, dupa care iti dai seama ca e noapte si n-ai terminat.
Pe masura ce curatam nucile le puneam in vase cu apa si lamaie, pe care am schimbat-o periodic, cam din ora-n ora.
Dupa care pe la vreo zece seara incepe sa se vada fundul pungii si prinzi asa un elan de nu-ti vine sa crezi.
Nucile le-am lasat peste noapte in apa cu lamaie, dimineata le-am spalat, scurs si cantarit.
7 kg de nuci curate, fragede, frumos mirositoare. Buna treaba!
Alocam pe fiecare kg de nuci 400 ml de apa si 600 gr de zahar, punem apa cu zaharul la fiert in doua oale, amestecam bine sa se topeasca zaharul si asteptam cam 20 min sa se lege siropul.
Dupa care turnam nucile in oala, impreuna cu un pic de coaja de lamaie si le lasam la fiert. Cand incep sa se inmoaie, veti avea in bucatarie un miros divin.

Dupa vreo 30 de minute de la inceputul fierberii, am pus zeama de la cinci lamai. Si am mai lasat la foc domol vreo ora pana s-au inmuiat bine de tot si s-au umplut de siropul dulce aromat.
Iar ca rezultate avem:

Selfie :)))

Dap, am avut manusi de cauciuc, iar zeama aia a trecut ca prin branza.
Nu, nu se ia nici cu sare de lamaie, nici cu lamaie, nici cu clor, nici cu sapun. E pur si simplu...acolo!
Ce-i si mai naspa e ca zeama aia, in timp ce curatam nucile, a luat-o in sus spre coate si acu` am niste pete de zici ca-i rapan vechi de sase luni.
Dar a meritat din plin, dulceata este o minune si tare m-as mai baga la inca o tura.