Noutatile anului 2014

*Atentie! Post lung (cat un an, na!)*

Anul asta a fost destul de complicat pentru noi in privinta culturilor. Ploaia exagerat de multa ne-a afectat destul de rau. Gradina si o parte din solar au fost inundate bine de tot de cateva ori ( chiar si acum suntem, nu stiu cum de m-am gandit ca anul asta ar vrea sa se incheie in alt mod?! noroc ca acum nu-i nimic semanat pe acolo), apoi a venit mana, apoi afidele... in fine, ideea e ca am pierdut foarte, foarte multe plante, iar altele nici macar nu au avut sansa sa rasara, apa a luat semintele si le-a dus unde a vrut.
Cu toate astea, pot spune ca anul asta a fost anul noutatilor, al invataturii, al experimentelor.
Am s-o iau de la inceputul verii cand crengile corcodusilor erau in pericol sa se rupa de rodul bogat pe care l-au avut. Corcodusii au fost in zona inundata, dar uite ca lor le-a priit apa in exces.

 Imi spuneam atunci: oare cat compot putem sa bem, ca eu cred ca-mi iese o tona din zapacitii astia de corcodusi. Cum noi nu suntem fani bauturi alcoolice, am inceput sa caut metode de preparare a corcoduselor.

Si am descoperit ca din banalele corcoduse iese un nectar de nu te mai saturi de el ( bun a fost asta vara, dar parca mai bun e acum sau poate ca-i apreciem noi gustul mai mult in perioada asta), am facut gem de corcoduse, care concureaza fara probleme gemul de caise, am facut marmelada, fina si putin acrisoara, habar n-ai ce mananci, am facut sirop de corcoduse, tare bun in putinele zile calduroase pe care le-am avut anul asta, indoit cu apa rece.

O alta noutate a fost dulceata de nuci verzi, dar cum i-am dedicat atunci un post numai pentru ea, voi pune acum numai o poza:

 
Trecem acum peste vara nevara pe care am avut-o si ne apropiem incet de inceputul toamnei.

Cum spuneam, a plouat foarte mult anul asta. In gradina toate rosiile s-au manat si dupa atatea ploi, neputand intra la timp acolo, buruienile au crescut cat pomii. De ciuda, nici n-am mai facut multe lucruri pe acolo.
Dar intr-o zi, inotand printre buruieni, mi s-a parut ca vad ceva curios. Mi-am facut loc si am descoperit ca o samanta de zucchini a scapat de apa. Planta era cam anemica, dar cu toate astea a reusit sa-si duca la capat menirea: a facut un singur "dovlecel".

 Nu mi-a venit a crede ochilor! L-am controlat si mi-am dat seama ca nu era imbatranit, era numai... urias din cauza apei.
Am stat si m-am gandit ce as putea face cu el. Cel mai simplu era sa-l tai bucatele si sa-l bag in pungute la congelator, dar apoi m-am gandit ca l-as putea conserva altfel, chiar nu am vrut sa-mi umplu un sertar al congelatorului numai cu dovlecei. Mai intai am zis sa fac dulceata, dar apoi mi-a venit un gand:  daca rosiile se conserva in sucul lor, ei de ce nu ar putea fi conservati astfel?
Asa ca am trecut la treaba. Am cules o ladita de rosii...

... le-am tocat ( mie imi place sa las rosiile cu tot cu pulpa in conserve, imi pare mancarea mai gustoasa asa si are o altfel de consistenta) si le-am pus la fiert cu un strop de sare.

Apoi am trecut la maruntit "dihania":

Am pus cubuletele in borcane, apoi am turnat sosul de rosii fierbinte peste ele...

... am capsat si le-am bagat la cuptor pentru 20 de minute.
Rezultatul?

Din "micutul dovlecel" au iesit 34 de borcane de 370 ml de conserva gustoasa pe care o folosesc si la ciorbe, dar si la tocanite.

O alta noutate a anului asta au fost dulceturile din legume.
Dupa dulceata de ardei iute, care e o nebunie si o recomand tuturor,

a urmat dulceata de gogonele.
Recunosc, nu mi-a inspirat mare incredere nici o reteta, nici o recomandare, ma gandeam ca-s...gogonele, ce naibii!
Dar am zis sa nu fiu incuiata la minte si sa incerc. Am cules o ladita de gogonele ( da, la mine UM-ul retetelor este ladita :))

In retete scria ca trebuiesc oparite putin, apoi decojite. Ei bine, si rabdarea mea are o limita! Pur si simplu, nu sunt in stare de atata migaleala! Asa ca mi-am luat instrumentul cu care curat cartofii si le-am curatat imediat, apoi le-am taiat felii si le-am scos samburii, dupa care le-am pus intr-o oala cu zaharul peste ele via aragaz.

Am fiert ca pe o dulceata obisnuita, am adaugat ceva arome, iar cand a fost gata, am gustat cu teama, fiind pregatita sa arunc din gura imediat ciudatenia ce facusem.

Ei bine, am ramas masca! Asa o bunatate nu am mancat niciodata si nu mi-ar fi trecut prin cap ca din banalele gogonele poate iesi ceva atat de bun.
Trebuie sa recunosc ca atunci cand desfac un borcan...il mananc pe tot o data. Nu ma pot abtine :)!

O alta dulcegaraie din legume pe care am facut-o, a fost marmelada de dovleci placintari.
Frate! ce gust poate sa aiba si cat de buna poate fi! N-am crezut vreodata!
Asadar, dupa cum v-am invatat, mi-am umplut o ladita cu dovleci placintari, i-am curatat ( si de coaja, bineinteles, astia erau pregatiti pentru copt, dar alta poza n-am)...

  ...i-am taiat cubulete si am reusit sa umplu o oala de 10L cu ele. Peste ei am pus 1kg jumatate de zahar si i-am lasat la foc mic. Cand s-au inmuiat bine, am pus in functiune instrumentul cu care fac piureul de cartofi ( poate mi-o aduce Mos Craciun un mixer vertical, ca vad ca Mos Nicolae m-a ignorat total), i-am pasat, am mai lasat un pic la fiert pana s-a ingrosat, am pus un strop de scortisoara, apoi via borcane sterilizate, via cuptor pentru o suprasterilizare.

Nu pot sa spun decat ca-i dementiala! Cand desfac un borcan chiar nu pot sa-i mai dau drumul.

In fine, ultima noutate a anului asta au fost vinetele cu gogosari marinati in otet. 

Reteta asta are recenzii pe net si prin reviste numai de nota 10. Asa ca am zis sa incerc si eu, mai ales ca nu parea asa de complicat de facut.

Asa ca, am cules o ladita de vinete,

una de gogosari

si m-am pus pe curatat!

Ei, daca cu gogosarii a mers relativ usor ( curatati si apoi opariti in otet), cu vinetele am zis ca o iau razna! Le-am curatat, le-am taiat rondele si apoi le-am prajit, de fapt mai bine zis le-am calit in ulei pana s-au inmuiat.

Atat m-a plictisit treaba asta, de nu pot sa zic! Dar pana la urma am terminat, le-am lasat la scurs pe servetele si am trecut la umplut borcane.

Cand faceam treaba asta ma si gandeam: cine stie ce mama naibii de prostie fac aici! mai si muncesc ca nebuna la ele si sa iasa o duda naspa de conserva.

Si dupa un timp i-a venit randul la degustat.

Stiti cum se mananca muratura asta? In camara, cu degetele, direct din borcan, ca disperata! Vinetele murate sunt o nebunie, n-am mancat muratura mai gustoasa pana acum.

Cam astea au fost noutatile 2014 din domeniul asta. Desi a fost destul de greu, plante multe pierdute, totusi camara-i plina, iar noi multumiti. Sigur, se putea si mai bine, dar e bine si asa.

Pentru la anul as vrea sa incerc dulceata de vinete pe care n-am apucat sa o fac anul asta si...vom mai vedea ce o mai fi :)