Dimineata cu pisici si cadou

O impunsatura umeda pe fata. Pe fata mea! Cu ochii inchisi si adormita bine, pun mana si dau de un botic umed. Ignor si-mi intorc fata in partea opusa. O secunda este bine, apoi simt o labuta pe obraz. Deschid un ochi si o vad pe Miti, apoi pe nestiute ma ia iar somnul. Dar n-apuc sa atipesc bine cand o alta labuta imi atinge usor fata.

Ii intorc spatele si inchid ochii, hotarata sa-mi indeplinesc ce mi-am promis aseara: sa ma trezesc la sapte! Insa in acelasi timp aud doi cocosi cum canta din toti bojogii, sunet insotit de o lovitura ferma, direct in ceafa, a unei pisici absolut nesuferite la ora aia.
Ma intorc cu fata spre ea si o privesc fix in ochi. Sau, ma rog, spre locul unde ar trebui sa-i fie ochii, in camera e intuneric bezna. Ma atinge usor cu labuta pe obraz, apoi isi lipeste nasul de al meu. Afara, cocosii au turbat!

Oftez si ma dau jos din pat. Somnul a fugit mancand nori, in timp ce-n cap incep sa-mi apara treburile pe care le am de facut azi. Apoi, de nicaieri apare un iz aromat de cafea, miros aflat numai in capul meu, semn ca sunt treaza bine de tot.
Ies din camera si ma duc in bucatarie, aprind lumina si atunci vad motivul pentru care Miti m-a trezit. Ea si restul matoancelor erau lipite, claie peste gramada, facute afis pe usa. Treburi urgente le chemau pe afara, iar eu nu ma mai trezeam sa le deschid.

Le deschid usa iar ele ies toate o data, gramada, una peste alta, apoi se imprastie care incotro. Imi fac cafeaua, imi pun cana pe masa, ma asez in fata laptopului si dau sa iau o gura de cafea fierbinte, cand aud la usa miorlaituri disperate. Ma uit urat la usa, iau o gura buna din lichidul aromat (uf, ce bine!), apoi deschid usa matoancelor care intra tot asa cum au iesit: buluc, una peste alta, sub forma de gramada compacta formata din cozi si capatani. Numai ca acum au glas si chef de vorba, fiecare spunandu-mi pe limba ei si-n gura mare ca e lesinata de foame dupa asa o noapte lunga, in timp ce se invart disperate, una dupa alta, facand cercuri-cercuri prin bucatarie.

Ma uit la ele in tacere si le analizez, agitatia si chiraiala lor amuzandu-ma. Apoi, de frica sa nu-mi trezeasca baietii, le pun mancare.
Incep sa manance, iar eu ma asez la masa, sorb lacoma o gura de cafea si incep sa-mi citesc mail-urile avand ca sunet de fundal maraieli si plescaituri de matoance infometate.

Dupa ce termin de citit, sters spam-uri si raspund la cateva urgente, imi iau o tigara, cana de cafea, aparatul foto si ies afara in curte. Soarele rasare, cerul e roz-albastriu, iar eu vreau sa vad spectacolul pe care natura mi-l pune la dispozitie intr-un mod atat de generos.
De ceva timp, draga de ea, ne rasfata cu rasarituri si apusuri foarte frumoase, dupa cum se vede-n pozele de aici.

Apuc sa-mi iau papucii, cand ma trezesc cu Ureche langa mine care-mi lasa un cadou la picioare: o sticla de plastic storcita si mega-murdara!
Ma uit la sticla si-mi dau seama ca iar au rupt gardul pe undeva azi-noapte si au iesit din curte. Dar vazandu-i mutrita poznasa si ochii jucausi, coada care se misca sprintar a bucurie si mandrie, nu ma lasa inima s-o cert, asa ca o mangai, o laud si-i multumesc frumos pentru cadou.
Apuc sa fac doua-trei poze, inainte ca norii sa acopere cerul atat de frumos colorat, adusi de un vanticel rece.

Intru in casa, pun pozele la descarcat, in timp ce-mi fac planurile pentru ziua de azi, ignorand cele trei matoance care se bat ca sa se urce in bratele mele.
Ca de obicei, castiga Ciuline, ea mi se urca direct pe umeri, si Miu, cerberul casei. Restul matoancelor se aseaza pe scaune, singure sau cate doua, in functie de simpatii si antipatii, iar eu ma apuc sa va scriu postarea asta in sunetul respiratiilor usoare ale unor pisici care dorm duse...

si pe care tare imi vine sa le trezesc... :)