In ultima vreme...

...multe lucruri nu prea am facut. A plouat foarte mult, foarte tare, zile si si zile si zile-n sir. Decembrie a inceput cum nu se poate mai frumos, dar a continuat intr-un ritm de toamna sarita de pe fix.
Prin spatele gradinii, apa a inceput sa vina usor...

...usor...

...a crescut si a acoperit iarba si pamantul si nu s-a lasat pana nu a transformat totul in lac, apoi in morcila.

In solar, in partea neinundata, pamantul e ud si foarte moale, iar singura explicatie pe care o gasesc ar fi ca panza freatica a urcat.
Asa ca, dupa cum spuneam, prea multe nu am avut de facut, desi treaba in solar este din plin.

Am stat inauntru, am pus casa cat de cat la punct - asta vara am fost mega restanta la capitolul asta - am reusit sa-mi termin treburi demult amanate, am citit, am vorbit, ne-am uitat la filme, am ras si ne-am distrat de joaca matoancelor.

 Am experimentat ceva noutati, despre care voi vorbi altadata, am avut emotii multe si inca mai avem, doar suntem in perioada tezelor si...am inceput sa ma uit lung la seminte, am inceput sa ma uit lung in solar dupa un loc potrivit pentru rasadnita, am inceput sa ma uit in caiet, sa-mi amintesc pozitiile culturilor vechi, astfel incat sa imi pot forma noul plan pentru culturile viitoare.

E inca devreme pentru ele, stiu, dar niciodata nu-i devreme pentru planuri :). Iar pentru anul care vine avem planuri!


Pasarile si animalele nu au gustat deloc vremea asta ploioasa, au stat in cotete si magazii, mai putin ratele, bineinteles, care si-au mutat cartierul in lacul din spatele gradinii si au eliberat "bestiile" din ele: scufundari, balaceli, topaieli, joaca din plin.

Si cum speranta nu moare, de ieri dimineata ploaia s-a oprit!
Aseara am avut, dupa cateva saptamani bune, o tentativa de apus.

O raza sau doua de soare si-au gasit loc printre norii grei care nu se mai lasa dusi de aici. M-am bucurat tare mult, am iesit afara si m-am uitat la acele raze de soare pana au disparut.
N-a trebuit sa stau prea mult, norii le-au inghitit rapid.