luni, 7 iulie 2014

Stiuleti si fieratanii

Nu stiu cati dintre voi ati curatat stiuletii de porumb. Cu mana.
Daca n-ati facut-o, va spun eu ca nu-i tocmai placut. Este destul de greu, cateodata se lasa si cu niste bataturi dureroase. Poate si din cauza ca nu suntem invatati, nu avem "tactica".
Imi aduc aminte de tataia ce viteza avea la curatat stiuletii. Isi facuse un fel de...bratara metalica ( nu stiu cum s-o descriu altfel) care si-o punea pe mana, ii cuprindea palma mai exact, iar in exterior avea niste zimti metalici. Cu zimtii aia curata in cea mai mare viteza porumbul. Eu, una, n-am putut niciodata sa curat cu ea, dar privindu-l pe el parea foarte usor de facut ( acelasi sentiment il am si acum cand ma uit la Lucian atunci cand mestereste cate ceva, imi pare atat de usor ceea ce face, dar cand pun eu mana sa fac, e extrem de dificil).
Apoi, cand tataie a mai imbatranit si puterile l-au lasat, i-a mesterit tata o mica masinarie pentru curatat stiuletii pentru a-l ajuta, pentru a nu mai depune prea mult efort.
 Imi aduc aminte ca ma asezam langa el direct pe gramada de stiuleti, iar el in timp ce curata, imi spunea fel si fel de povestiri haioase sau ghicitori sau ma pacalea cu cine stie ce ii mai trecea atunci prin cap. Si radeam mult. Clipele astea le aveam cu el si cand intorceam ceapa pentru uscat sau vanturam fasolea sau toca legumele pentru conservele de iarna sau facea carnatii de Craciun.
De curand, a trebuit si noi sa curatam stiuleti pentru ca porumbul curatat s-a terminat. Vai de noi, ce chinuiala a fost :)).
Apoi, intr-o seara in solar, in timpul unei discutii cu Lucian despre cat de greu e de curatat, brusc mi-am adus aminte de masinaria lui tataie.
De curand ai mei au fost la noi si ne-au adus-o. Asa de mare bucurie mi-au facut! Mi-am adus aminte de tot-tot, de toate lucrurile bune si frumoase.
Dar hai sa va arat masinaria lui tataie.


Se aseza pe bancuta, in stanga avea stiuletii, iar in fata avea un recipient in care cadeau boabele.

Pe aici baga stiuletele, dadea la manivela, iar boabele cadeau frumos.

Zimtii care curata stiuletii mult mai bine si mai usor decat o mana nepriceputa.

A ruginit. Sunt sapte ani de acum de cand e neatinsa.
Dar Lucian o sa aiba grija de ea, o sa-i unga arcul si manivela si tot ce-i necesar, o sa-i readuca viata care a avut-o.
Nu stiu cat de mult o vom folosi, dar daca vreodata mai ramanem in pana, ca acum, sigur ne va fi de folos.
Si chiar daca nu se va intampla asta, este un lucru care a fost al lui si care merita un loc bun, undeva, la noi, aici, la tara.

10 comentarii:

  1. Imi amintesc cand curatam stiuletii frecandui unul de altul...
    Sa vezi atunci distractie...

    Cu masinaria este alta viata...
    Pe vremuri se gasea de cumparat in magazin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daaa :) si asa am curatat. o nebunie totala :))

      Ștergere
  2. Am vazut in targ o astfel de masinarie, evident la targul de vechituri. Ce imi amintesc eu legat de porumb este moara de piatra din sura de la bunici. Era o piatra imensa sculptata in care era amplasata o roata tot din piatra pe care bunica o invartea cu ajutorul unui lemn bine slefuit si foarte solid. Punea boabele de porumb in spatiu dintre pietre, invartea roata si la baza curgea porumbul macinat. Il cernea si partea grosiera o dadea la pui iar din cea fina face mamaliga. Tare mi-ar place sa am asa o moara. Din pacate acum rar mai gasesti asa minunatii.
    Si intr-adevar unele lucruri le pastrezi pentru povestea din spatele lor mai mult decat pentru utilitate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pfuai, ce tare! cred ca ti-ai dori una ca aia, imi doresc si eu.
      dar da, le gasesti tare greu acum.
      tin minte ca in podul casei strabunicii avea lada de zestre. era stearsa de acum, cu gauri de instecte si tot asa. mi-am dorit lada aia, s-o restaurez si s-o pastrez.
      din pacate, unchiul meu a aruncat-o, in viziunea lui a fost doar o vechitura nefolositoare

      Ștergere
    2. Aia se numeşte râşniţă! Mi-o amintesc din copilărie, mătuşa mea din partea tatălui avea una. Râşniţa s-a prăpădit după apariţia morilor cu ciocane, una dintre pietre supravieţuieste în pavajul unei cărări.

      Ștergere
  3. Pfhuaiiii!!!!!!!! Iuliana,cum mai sti tu sa pui problema...Odinioara, cand eram agricultori de porumb si porci,,tot asa pateam si noi ca tataia'l tau,...cu laboantze rupte de "bratarile" alea ...pana cand intr-o zi am gasit intr-un targ o scula de-asta...siiiii... la inceput nu ne dadeam rand care sa lucram cu ea,..Siiii apoi nu stiam cum sa fugim de ea....Acum ne-am domnit !!!Luam carnitza gata feliata si uouale gata ouate ,ca m'de!! munca va fi-nobiland ea,omu'...da' nici leneaaaa....[nu santem chiar lenesi da' nu mai tinem porcani si nici galinaceee Spor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa-i, acum sunt toate de-a gata, dar nu-s asa bune. eu zic ca in curand multi se vor intoarce la randuiala de atunci ( nu si la unele scule agricole. si e normal sa fie asa)
      dar imi amintesc ca tataia nu imprumuta bratara aia, neam! el oricum era mai strans la punga din fire, nu-i placea sa imprumute vecinii, dar si cand venea vreunul sa-i ceara bratara, facea fete-fete :))) totul pana la ea :)

      Ștergere
  4. Am curatat stiuleti cu bratara aia de mica si-mi placea la nebunie. Imi facuse tataia una pe masunar mea. E adevarat eu nici nu curatam asa de mult ca el. Dar mi-aduc aminte de gramezile de stiuleti pregatiti pentru curate sa ducem la moara.
    O rasnita de-aia cum zice oana avea cealata bunica, dar nu o prea mai folosea decat ca sa macine cate putin pentru pasari.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha, ha! Nu ma pot abtine sa nu iti zic. Ghici ce am facut cand am venit in Romania in vacanta? Am curatat porumb cu masina lui bunicul (la fel ca asta). De fapt, copiii s-au batut pe ea, eu doar am asteptat sa se umple doi saci pentru moara. S-au distrat de minune si au facut si treaba.

    Va salut cu drag din Canada. Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, ce ma bucur ca pitocii tai au pus mana pe asa ceva! :)

      Cu drag va salutam si noi,

      Ștergere