joi, 31 iulie 2014

Dimineata racoroasa. Planuri pentru ziua de azi.

E dimineata devreme si-i racoare, cam bate un vanticel, iar picioarele le am sloi. Dar nu iau masuri, imi place asa. Dupa ce-am baut jumatate de cana de cafea, ies afara-n curte si pornesc in placuta-mi rutina.

Ma duc in spate la pasari si deschid usile cotetului, cocosii striga la mine de ceva timp, iar in drum spre ei iau fix in fata o mare panza de paianjen. N-am tipat, eram prea adormita, dar m-am trezit instantaneu.
Deschid usile si ma feresc de zborul aparent necontrolat al puilor. In fiecare dimineata ma face sa zambesc nerabdarea lor de a iesi din cotet. In fapt, sunt inca needucati. Pasarile mari au regulile lor dupa care ies din cotet, dar copiilor nu le pasa acum de asta. Or sa aiba toata viata sa traiasca dupa reguli.
Dupa aterizare, unii pui se duc fix la adapatorile cu boabe, daca nu sunt boabe vin fuga la mine si incep sa piuie si sa se fataie prin picioarele mele, iar altii fug in curte si dau din aripi.
Ma grabesc sa le umplu adapatorile, iar ei incep sa manance cu pofta. Apoi fiecare porneste la plimbare.

Le spal ligheanele si le pun apa proaspata. Si aici avem un mic ritual care ma amuza, tin furtunul in mana in timp ce un boboc sau mai multi incearca sa prinda jetul de apa.
Termin cu pasarile si ma duc sa deschid solarul, sa intind furtunul si sa dau drumul la apa pe instalatie.
In drum spre el observ mici amanunte. Cineva nu e inca treaz de-a binelea.

In timp ce altcineva s-a trezit cu fata la cerceaf.

Am terminat cu solarul si urmeaza hranirea cainilor si matoancelor. Le pregatesc mancarea si le pun separat. Cainii mananca afara, fiecare in castronul lui, iar pisicile in casa, la locul lor, pentru a le feri de rautatile puilor si ratelor.
La caini intotdeauna le pun mancarea asa: intai lui Ursu, apoi lui Mairon, apoi lui Piston. Ei stiu care e ordinea si ma asteapta fiecare langa castronul lui. Sunt tare haiosi atunci cand ma vad cu oala in mana, fiecare se ridica de unde sta si-si ocupa locul langa castronul lui.
Numai Ureche e inca needucata, dar o sa invatam impreuna, deja baietii i-au cam aplicat niste mici lectii.
Dupa toate astea, intru in casa, imi iau cana si pot sa ma duc, in liniste si negrabita, sa-mi admir plantutele, sa le vorbesc, sa observ si alte lucruri.

O lacusta inca doarme pe bobocul de trandafir.

Un paianjen, cred. Il ignor, nu-s insectele mele preferate.

O tufa de trandafiri care-i mai inalta decat maine. Am avut noroc cu ei, sunt tare rezistenti, chiar nu i-am ingrijit deloc.
Apoi intru si-n gradina prin iarba plina de roua si ma uit la dovleceii care anul asta sunt pe post de plante decorative.

La fasolea de teci de care trebuie sa ma ocup cat de curand, dar si la craite care au crescut ca nebunele de la atata apa.

Apoi ma indrept spre casa, mai am treburi neterminate, iar azi avem ceva de treaba in solar. Avem de cules San Marzano, s-au facut suficiente pentru prima tura de bulion.
Anul asta voi face mult mai mult bulion, sa-mi ajunga pana la urmatoarea tura de la anul.
Nu exista comparatie fata de cel cumparat din magazine, cum de altfel nici un aliment facut in casa nu se poate compara cu cele din comert.

14 comentarii:

  1. nu faci o proba cu san marzano uscate la soare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ba o sa fac, dar sa vrea si soarele sa stea cateva zile cu noi :)

      Ștergere
    2. San Marzano e un soi pentru bulion, ma rog, pasta. Pentru uscat, in Italia, se foloseste mai ales principe Borgheze.

      Ștergere
    3. am vazut pe la mai multi ca au uscat san marzano si a fost ok. sau asa spuneau.
      o sa incerc si eu asa, principe borgheze nu am.
      am cateva fire de tata vacii romaneasca, dar vreau sa le tin pt seminte, poate la anul sa fac din ele.

      Ștergere
  2. m'da ...si insecta mea preferata e porcu'

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hai ca-s si insecte dragute, iar unele-s chiar prietenoase.

      Ștergere
    2. sanda, eu credeam ca porcul e leguma :)

      Ștergere
  3. Ca tot vorbim de insecte... voi buburuze ati mai vazut? Eu, la mine in gradina, nu... Oare de ce?

    Frumosi rau trandafirii tai.
    Si craitele.
    Si dovleceii :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu mai sunt acum gargarite.

      daaa si mie imi plac la nebunie dovleceii mei de anul asta :))

      Ștergere
    2. Da, la mine sunt , multumita lor nu am afide pe trandafiri si alte cele
      daca nu te deranjeaza urmarestema pe
      http://ivanusgeorge.blogspot.ro/2014/08/primele-rasaduri.html

      Cu stima
      George Ivanus

      Ștergere
  4. Si eu beau dimineata cate o cafea, rareori cafeluta, dar s-a intamplat sa fie si o "cafeloaie"...

    din cafelele mele:

    http://arta-culinara-romaneasca.blogspot.ro/2009/08/cafeaua-si-secretele-ei.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am eliminat si acest obicei de orasan de a bea cafea am trecut la ceai de menta care dupa ce o plantezi nu mai scapi de ea, la fel de rea ca pirul, tigarile mai sunt langa cafea?

      http://orasandevenittaran.wordpress.com/
      un inceput de reconstruire a amintirilor mutarii la tara

      George Ivanus

      Ștergere
    2. Eu am pus menta intr-o bucata de curte unde nu prea am nimic cultivat, e cam umbra. Dar ei ii place acolo si o las sa-si faca de cap, pt ca fac sirop, pastrez pt ceai, ii gasesc multe intrebuintari.
      Ma uit si pe blog, multumesc pt invitatie.

      ( mai sunt tigarile, fir-ar ele sa fie!)

      Ștergere