Mici probleme in rural. Mica afacere la tara. Rezolvari. Planuri de viitor.

Desi la inceputurile noastre am citit si mi-au fost povestite multe patanii despre viata la tara, multe nu le-am crezut. Dar incetul cu incetul ne-am lovit si noi de ele. Oportunisti, barfe, invidii mai mici sau mai mari. Astea n-au contat prea mult pentru noi, le-am crezut, dar am considerat ca asta e firea omului, nu conteaza daca traieste la oras sau la tara.
Alte povestiri despre viata la tara au fost despre cat de greu gasesti forta de munca. Ei, astea nu le-am mai crezut! Ma gandeam in sinea mea cum sa fie posibil lucrul asta, cand in fond toata lumea stie ca la tara nu sunt locuri de munca. Chiar nu sunt. Am impresia ca primariile sunt cel mai mare angajator din mediul rural.
Incepand din toamna anului trecut mica noastra afacere de familie merge in directia buna. Suntem mai vizibili ( trebuie sa recunosc ca pagina pe Facebook ne ajuta foarte mult), suntem recomandati de cei care comanda de la noi si carora le plac produsele noastre.
Am reusit sa gasim cativa colaboratori foarte buni cu care am lucrat anul trecut si am continuat si anul asta ( partea de lactate si miere), am reusim sa gasim alti colaboratori buni anul asta ( ouale de prepelita si un alt furnizor de miere - cererea e mare numai pentru primul). Produsele lor sunt foarte bune si foarte apreciate.
Comenzile s-au inmultit, iar in cele doua zile de livrare Lucian are de lucru pana spre seara, ba au fost dati cand a ajuns acasa dupa 10 seara. E foarte posibil ca o a treia zi de livrare pe saptamana sa fie introdusa cat de curand.
E o mare bucurie pentru noi acest lucru, in fond asta am vrut, asta e esentialul, asta era si este ideea. Numai ca am ramas in urma cu multe lucruri.
Si de aici vine nevoia naturala de a avea colaboratori si a angaja zilieri. La urma-urmei, suntem numai noi doi si avem numai cate doua maini.
Bun! Asa cum spuneam, chiar nu mi-am facut probleme in a gasi zilieri, colaboratori insa, asa cum vrem noi sa fie, sunt mai greu de gasit.
Dar uite ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Desi satul nu-i mic, nu-i nedezvoltat, ba din contra, forta de munca nu este. Evident ca am gasit cate ceva, numai ca fiind vorba de veneticii de la Bucuresti pretul pentru noi e altul, desi in solar programul de munca e scurt, iar banii erau peste medie. Lucru pe care nu il vom accepta, in primul rand pentru ca mainile noastre sunt mai crapate decat ale unora dintre ei.
Asadar ne alaturam si noi celor care au spus lucrurile astea, sa fie invatatura pentru cei care vor sa porneasca o afacere in rural. Cu toate astea inca speram ca vom gasi pe cineva.
Pe partea de colaboratori suntem intr-o continua cautare. Cautam oameni care produc pentru ei (nu legumele pe care noi le facem deja, ci restul de produse pe care nu stim sau nu le putem face), nechimizat, nehibridat etc, iar surplusul care le ramane sa-l vanda. Oameni care produc putin si de calitate, chiar daca fac ceea ce fac de generatii sau numai de cativa ani. Si sa stiti ca nu sunt multi asa!
Ma bucur mult cand cei care ne sustin cer multe lucruri si multe alte produse de la noi. Se vede ca au inceput sa fie preocupati de ceea ce mananca, unii sunt absolut siguri ca bolile vin din chimicalele pe care le inghit o data cu produsele cumparate ( aceeasi parere o am si eu).
Dar, asa cum le-am spus, nu avem destul pamant. Iar pamantul pe care il vrem, nu o sa fie orice bucata de teren. Trebuie sa fie statut, curat, apoi bagat in conversie bio, la fel ca si restul terenului nostru. Dar asta e o alta discutie, un alt plan de viitor. Speram sa rezolvam aceasta problema, cu toate piedicile care sunt si care evident ca vor mai fi.
De aceea, in curand in oferta noastra vor aparea alte produse obtinute dintr-o noua colaborare.
Nu voi spune ce si cum, sunt unii pe piata care prefera sa gandeasca cu capul altuia si sa copieze, lucru care pe mine ma enerveaza la culme. Pe Lucian il face sa rada ( el e mai pasnic, oarecum).
Asteptam cu nerabdare toamna ca sa relansam uleiul Duna - ulei de floarea-soarelui presat la rece. Cel care a semanat floarea ne-a spus ca a crescut frumos ( iar el este un exemplu in rural de ASA DA! Munceste omuletul asta cat trei, zi lumina! Si ca el mai sunt, din fericire!). Uleiul Duna va fi de data asta in cantitati considerabile, speram noi si spun asta pentru ca multi m-au intrebat de el.
Voi incheia acum, multe treburi ma asteapta, in plus azi e vineri, coacem paine si vom pregati comenzile pentru maine.
Sper sa fie de folos ce-am scris mai sus celor care vor alege sa-si deschida o mica afacere la tara.